ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6289/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Brașov, Secția pentru Minori și Familie, prin încheierea din 17 octombrie 2006, a menținut starea de arest a inculpatului P.C., deținut în Penitenciarul Codlea. Instanța a reținut că, numitul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și furt calificat, fapte prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și, respectiv, art. 208 și 209 alin. (1) lit. d), f) și g), cu aplicarea art. 99 C. pen. și, chiar condamnat, pentru aceste infracțiuni, la 3 ani închisoare, se află arestat preventiv și că măsura arestării preventive, examinată din perspectiva dispozițiilor art. 160 b C. proc.

pen., și a probelor administrate până în prezent, în cauză, s-a luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, raportate la starea de fapt cu care a fost sesizată instanța, constatându-se legalitatea ei. Probele administrate conduc la presupunerea că faptele pot fi reținute în sarcina inculpatului. Se au în vedere circumstanțele reale, natura faptelor, modalitatea în care au fost săvârșite, împrejurările și urmările comiterii lor, precum și cele personale ale inculpatului, faptul că acesta își petrece timpul în Gara Brașov, în compania altor boschetari, că obișnuia să consume droguri de tipul solvenților și aurolacului, iar traiul zilnic și-l asigura din banii câștigați din cerșitorie sau furtișaguri.

A frecventat doar o clasă, a abandonat școala, iar la vârsta de 10 ani a fugit de acasă. Din referatul de evaluare întocmit de S.P.V.R.S. de pe lângă Tribunalul Brașov, rezultă că față de totalitatea factorilor ce pot influența conduita generală a inculpatului, trecutul său comportamental și cel proxim, prezintă un risc crescut de a comite o nouă infracțiune patrimonială, folosind chiar și violența. Perspectivele de reintegrare în societate sunt reduse, putând fi ameliorate numai dacă va fi supus unui riguros program de reeducare care să vizeze destructurarea comportamentului sau deviant. Infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat inculpatul prezintă un pericol social ridicat, aduc atingere relațiilor sociale privind patrimoniul persoanei și integritatea fizică a acesteia.

A săvârșit faptele într-un loc public, pe timp de noapte, asupra unor părți vătămate fie aflate în imposibilitate de a reacționa, fie de a se apăra. Astfel de infracțiuni cu o rezonanță socială în conștiința cetățenilor și sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Faptul că până în prezent a fost pronunțată o hotărâre de condamnare, în cauză, nu afectează prezumția de nevinovăție, limitarea libertății persoanei inculpatului, încadrându-se în limitele legii. Întrucât temeiurile de fapt și de drept ale arestării preventive nu s-au modificat și nici nu au încetat, se va dispune menținerea în continuare, a stării de arest, a inculpatului. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, susținând că în mod greșit și nelegal a fost menținută starea de arest, deoarece temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii, nu mai subzistă.

Inculpatul a susținut și că, în dosar, n-ar fi probe certe care să-i dovedească vinovăția și că inculpatul ar prezenta pericol concret, pentru ordinea publică, în cazul punerii în libertate. Recursul este nefondat. Contrar susținerilor inculpatului, în speță, nu sunt elemente de natură a arăta, că s-ar fi schimbat sau ar fi încetat temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării, ci, dimpotrivă, că aceste temeiuri se mențin. Însăși, hotărârea de condamnare, care, implicit, stabilește, cel puțin, pentru moment, vinovăția inculpatului, reprezintă prin ea însăși, un temei suficient, pentru menținerea măsurii, în discuție. În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească, ca nefondat, recursul declarat de inculpat și să-l respingă, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., menținând, astfel, hotărârea atacată. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, onorariul avocatului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva încheierii din 17 octombrie 2006 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 217/P/AP/MF/2006. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2006.