ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6289/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Brașov, Secția pentru

Minori și Familie, prin încheierea din 17 octombrie 2006, a menținut starea de

arest a inculpatului

P.C.,

deținut în Penitenciarul Codlea.

Instanța a reținut că, numitul,

trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și furt

calificat, fapte prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și

c), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și, respectiv, art. 208 și 209 alin.

(1) lit. d), f) și g), cu aplicarea art. 99 C. pen. și, chiar condamnat, pentru

aceste infracțiuni, la 3 ani închisoare, se află arestat preventiv și că măsura

arestării preventive, examinată din perspectiva dispozițiilor art. 160

b

C. proc. pen., și a probelor administrate până în prezent, în cauză, s-a luat

cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, raportate la starea de fapt cu

care a fost sesizată instanța, constatându-se legalitatea ei.

Probele administrate conduc la

presupunerea că faptele pot fi reținute în sarcina inculpatului. Se au în

vedere circumstanțele reale, natura faptelor, modalitatea în care au fost

săvârșite, împrejurările și urmările comiterii lor, precum și cele personale

ale inculpatului, faptul că acesta își petrece timpul în Gara Brașov, în

compania altor boschetari, că obișnuia să consume droguri de tipul solvenților

și aurolacului, iar traiul zilnic și-l asigura din banii câștigați din

cerșitorie sau furtișaguri. A frecventat doar o clasă, a abandonat școala, iar la

vârsta de 10 ani a fugit de acasă.

Din referatul de evaluare întocmit

de S.P.V.R.S. de pe lângă Tribunalul Brașov, rezultă că față de totalitatea

factorilor ce pot influența conduita generală a inculpatului, trecutul său comportamental

și cel proxim, prezintă un risc crescut de a comite o nouă infracțiune

patrimonială, folosind chiar și violența. Perspectivele de reintegrare în

societate sunt reduse, putând fi ameliorate numai dacă va fi supus unui riguros

program de reeducare care să vizeze destructurarea comportamentului sau

deviant.

Infracțiunile pentru care a fost

trimis în judecată și condamnat inculpatul prezintă un pericol social ridicat,

aduc atingere relațiilor sociale privind patrimoniul persoanei și integritatea

fizică a acesteia. A săvârșit faptele într-un loc public, pe timp de noapte,

asupra unor părți vătămate fie aflate în imposibilitate de a reacționa, fie de

a se apăra. Astfel de infracțiuni cu o rezonanță socială în conștiința cetățenilor

și sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.

Faptul că până în prezent a fost

pronunțată o hotărâre de condamnare, în cauză, nu afectează prezumția de

nevinovăție, limitarea libertății persoanei inculpatului, încadrându-se în

limitele legii.

Întrucât temeiurile de fapt și de

drept ale arestării preventive nu s-au modificat și nici nu au încetat, se va

dispune menținerea în continuare, a stării de arest, a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri, în

termen legal, a declarat recurs inculpatul, susținând că în mod greșit și

nelegal a fost menținută starea de arest, deoarece temeiurile ce au fost avute în

vedere la luarea măsurii, nu mai subzistă.

Inculpatul a susținut și că, în

dosar, n-ar fi probe certe care să-i dovedească vinovăția și că inculpatul ar

prezenta pericol concret, pentru ordinea publică, în cazul punerii în

libertate.

Recursul este nefondat.

Contrar susținerilor inculpatului,

în speță, nu sunt elemente de natură a arăta, că s-ar fi schimbat sau ar fi

încetat temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării, ci,

dimpotrivă, că aceste temeiuri se mențin. Însăși, hotărârea de condamnare, care,

implicit, stabilește, cel puțin, pentru moment, vinovăția inculpatului, reprezintă

prin ea însăși, un temei suficient, pentru menținerea măsurii, în discuție.

În raport cu cele arătate, Curtea va

trebui să privească, ca nefondat, recursul declarat de inculpat și să-l

respingă, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

menținând, astfel, hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, onorariul avocatului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva

încheierii din 17 octombrie 2006 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul

nr. 217/P/AP/MF/2006.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 140

lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2006.