ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1766/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1766/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 772/S din 9 octombrie 2008 a

Tribunalului Brașov s-a dispus în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. schimbarea

încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului P.E.V. prin

actul de sesizare a instanței de judecată, din infracțiunea de trafic de

droguri, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000

cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. - 2 acte materiale, în

două infracțiuni distincte de trafic de droguri, prevăzute de art. 2 alin. (1)

din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza dispozițiilor art.

11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a

dispus achitarea inculpatului P.E.V. pentru infracțiunea de trafic de droguri

de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000, fapta de la

sfârșitul lunii mai 2008.

În baza dispozițiilor art. 2

alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit.

a), b), c), alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., s-a dispus condamnarea

inculpatului P.E.V. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare si pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru comiterea infracțiunii

de trafic de droguri de risc.

În baza dispozițiilor art.

86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani.

A aplicat inculpatului

pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C.

pen., a dispus suspendarea și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 86

3

C.

pen. pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele

fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov.

- să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de

natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute în alin. (1)

lit. b), c) și d) se comunică serviciului de probațiune.

În baza art. 86

3

alin. (3) C. pen., a obligat pe inculpatul P.E.V. să respecte următoarele obligații:

- să presteze un număr de 300 de ore de muncă în

folosul comunității;

- să nu intre în legătură cu

persoane cunoscute ca având legătură cu fenomenul traficului și consumului de

droguri.

Supravegherea executării

acestor obligații se face de Serviciul de Probațiune Brașov care va sesiza

instanța în caz de neîndeplinire a obligațiilor.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., respectiv: dacă în cursul

termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru

care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen,

instanța va revoca suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime

a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Revocarea suspendării

pedepsei nu are loc însă, dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost

descoperită după expirarea termenului de încercare.

Dacă infracțiunea ulterioară

este săvârșită din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării

pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea

primei suspendări.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. și anume: dacă

cel condamnat nu îndeplinește, cu rea credință, măsurile de supraveghere

prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de instanță, aceasta va revoca

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispunând executarea în

întregime a pedepsei.

S-a constatat că inculpatul

a fost reținut și arestat preventiv, începând cu data de 07 iunie 2008 și până

la data de 04 august  2008 inclusiv.

În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus

revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea Brașov dispusă față de

inculpat la data de 30 iulie 2008 prin încheierea de ședință din data de 30

iulie 2008 a Tribunalului Brașov, sentința fiind executorie cu privire la

aceste dispoziții.

În baza art. 18 alin. (1)

din Legea 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantității 3,11

grame rezină de cannabis pentru a fi distruse, cu păstrarea de contraprobe, cu

precizarea că substanțele psihotrope se află sigilate la camera de corpuri

delicte a I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O.

În baza dispozițiilor art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul P.E.V. să plătească statului

suma de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că:

La data de 06 iunie 2008, în

jurul orelor 15,30, în timp ce fugea în Gara CFR Făgăraș pentru a urca într-un

tren, martorului i-a căzut din buzunar portofelul în care se afla o parte din

hașișul cumpărat.

Portmoneul a fost găsit de

martorul B.G. și predat organelor de poliție din cadrul Postului TF Făgăraș.

Acest portmoneu a fost predat de organele de poliție martorului, împrejurare în

care i s-a adus la cunoștință că în interiorul acestuia a fost găsită o

cantitate de hașiș.

Substanța găsită în

portofelul martorului a fost supusă analizei, și astfel cum s-a prezentat mai

sus, din raportul de constate tehnico - științifică nr. 857351 din data de 10

iunie 2008 întocmit de M.I.R.A. I.G.P.R. – D.G.C.C.O., D.A.L.C.A.P.D.P., a

reieșit că proba înaintată este constituită din 0,50 grame substanță solidă cu

aspect de rezină, de culoare verde - oliv și reprezintă rezină de cannabis.

Urmare acestui fapt, față de

numitul G.R., se efectuează cercetări penale pentru infracțiunea de trafic de

droguri de risc și pentru ca acesta să beneficieze de prevederile art. 16 din

Legea 143/2000 a fost de acord cu participarea la flagrantul ce urma să se

organizeze pentru prinderea inculpatului P.E.V.

În acest sens, în ceea ce

privește cel de al doilea act material al infracțiunii reținute în sarcina

inculpatului, s-a constatat din analiza probatoriului administrat în cauză,

descris și analizat mai sus, la data de 06 iunie 2008, martorul G.R. l-a

contactat pe inculpatul P.E.V. și îi cere acestuia să îi procure hașiș pentru

suma de 500 lei, stabilind ca loc pentru încheierea tranzacției pe strada S. din

Brașov, iar ca oră s-a stabilit aproximativ orele 24,00. în acea dată martorul

denunțător l-a contactat de mai multe ori pe inculpat pentru a-l determina să

accepte tranzacția.

Pentru realizarea

flagrantului, au fost pregătiți banii ce urmau a fi folosiți, pentru aceasta încheindu-se

un proces verbal de către organele de poliție în cuprinsul căruia au fost

consemnate bancnotele predate martorului denunțător, seria și cupiura. Banii au

fost predați martorului denunțător, după ce în prealabil acesta a fost supus

unei percheziții corporale.

A fost constituită echipa

operativă formată din martorul denunțător, procurori și polițiști, iar la fața

locului martorul denunțător G.R. s-a deplasat cu inspectorul B.C.C.O. S.C. care

a condus autoturismul.

Aceștia s-au deplasat pe

strada Soarelui, la locul stabilit, unde a venit și inculpatul cu un autoturism

marca P., în care se afla și fratele acestuia, martorul P.V.

Inculpatul P.E.V. a coborât

din autoturismul său și s-a urcat în autoturismul în care se afla martorul

denunțător G.R. împreună cu inspectorul de poliție S.C.

Inculpatul a cerut

martorului să îi arate și să îi remită banii pentru tranzacție, martorul a

refuzat remiterea banilor, i-a arătat, astfel că inculpatul a fost de acord cu

plata după predarea cantității de hașiș. Inculpatul a părăsit autoturismul, s-a

deplasat printre blocuri și a revenit la scurt timp la mașină și în interior a

remis martorului denunțător două bucăți de substanță solidă contra sumei de 500

lei.

Imediat după realizarea

tranzacției organele de poliție au intervenit și astfel s-a procedat la

imobilizarea inculpatului, care a fost supus și unei percheziții corporale.

S-a procedat la stabilirea

identității inculpatului, iar cu ocazia percheziției asupra sa a fost găsită

suma de 500 lei care a fost ridicată de organele de poliție, și de asemenea

asupra sa în buzunarul de la pantaloni au fost găsite trei bucăți de substanță

solidă, care au fost ridicate.

Pentru a se stabili natura

substanțelor traficate și găsite asupra inculpatului, s-a procedat la

expertizarea acestora și așa cum s-a arătat și analizat în preambulul

prezentelor considerente, din raportul de expertiză nr. 857350 din data de 10

iunie 2008 întocmit de M.I.R.A. I.G.P.R. – D.G.C.C.O., D.A.L.C.A.P.D.P., reiese

că probele (proba nr. 1: fragmente de substanță solidă (două) și proba nr. 2

fragmente de substanță solidă (trei) înaintate, sunt constituite din proba 1 -

3,73 grame substanță solidă cu aspect de rezină, de culoare verde - oliv și

proba 2 - 0,59 grame substanță solidă cu aspect de rezină, de culoare verde -

oliv. Se arată că probele înaintate în cauza privind pe inculpatul P.E.V. sunt

constituite din 3,73 grame rezină de cannabis și 0,59 grame rezină de cannabis,

în ambele probe s-a pus în evidență Étetrahidrocannabinol (THC) substanță

psihotropă biosintetizată de plantă Cannabis.

În ceea ce privește primul act material, așa cum s-a

reținut în actul de sesizare a instanței de judecată, s-a constatat că singura

probă care susține învinuirea este declarația martorului denunțător G.R., care

în declarația dată a arătat că a achiziționat drogul de la inculpatul P.E.V.,

ca dată, aproximativ către sfârșitul lunii mai 2008. afirmațiile martorului în

acest sens, pot fi puse sub semnul lipsei de obiectivitate deoarece acesta ar

putea avea interesul să ascundă identitatea reală a celui care a cumpărat hașiș

de la inculpat, aceasta și față de faptul că martorul a arătat că în discuțiile

purtate cu inculpatul nu a fost vorba de nici o persoană A.

Inculpatul P.E.V., deși a avut o poziție procesuală

sinceră, arătând că a înțeles să fie responsabil, a negat această tranzacție,

susținând că nu a vândut martorului G.R. nici o cantitate de droguri. Despre

martor a recunoscut că l-a cunoscut dar nu i-a vândut lui droguri ci unui

prieten al acestuia cu prenumele A. care a venit la locul de întâlnire al

tranzacției împreună cu G.R. Despre numitul A., inculpatul nu a fost în măsură

să dea mai multe relații. Inculpatul a mai povestit cu ocazia audierii lui în

cadrul procedurii în care s-a discutat arestarea sa preventivă, ca a mai vândut

droguri unei persoane cu prenumele D., persoană care a rămas neidentificată.

Pentru eventualele tranzacții dintre numiții A. și D., inculpatul nu este

cercetat în prezenta cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 63 C. proc. pen., care

reglementează probele și aprecierea lor, constituie probă orice element de fapt

care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la

identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor

necesare pentru justa soluționare a cauzei. Probele nu au valoare mai dinainte

stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau

de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în

scopul aflării adevărului.

Pentru a avea valoare probantă declarația martorului

trebuie să se coroboreze cu celelalte probe ale dosarului, or în speță

declarația martorului referitoare la primul act material nu mai este susținută

de nici o altă probă, aspect ce conduce la imposibilitatea conferirii valorii

probante, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție a inculpatului.

Prezumția de nevinovăție este înscrisă ca principiu

fundamental în art. 66 C. proc. pen. (învinuitul sau inculpatul nu este obligat

să probeze nevinovăția sa. In cazul când există probe de vinovăție, învinuitul

sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie), acest principiu

guvernează întregul proces penal, putând fi răsturnat numai prin probe si

mijloace de probă.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 6 parag. 2 din

C.E.D.O. "orice persoana acuzata de o infracțiune este prezumată

nevinovată pană ce vinovăția sa este legal stabilită", prin urmare

dispoziția procesual penală și cea constituțională reglementează prezumția de

nevinovăție până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare iar

dispoziția C.E.D.O. arată clar ca este vorba de stabilirea legala a vinovăției.

Prin urmare, față de textele mai sus menționate se

constată că prezumția de nevinovăție garantează protecția persoanelor în

procesul penal împotriva arbitrarului in stabilirea și tragerea la răspundere

penală și de asemenea că acest principiu nu trebuie considerat ca o atestare a

poziției morale a unei persoane, întrucât ar fi lipsit de temei și opus chiar

realității ca o normă juridică să confere onestitate ireproșabilă unei

persoane. Ceea ce dreptul poate acorda este garanția prin care asigură că

nimeni nu va fi tras la răspundere penală și sancționat discreționar, iar

atunci când este învinuit de săvârșirea unei infracțiuni se va urma o procedură

prin care să se stabilească legal vinovăția lui.

Fiind vorba de o prezumție relativă aceasta trebuie sa

fie răsturnată prin dovedirea vinovăției aceasta efectuându-se în cursul

activității de probațiune prin administrarea de probe legale, pertinente,

concludente și utile.

Or în speță, pentru primul act material, instanța

consideră că probatoriul nu este suficient pentru a asigura răsturnarea

prezumției de nevinovăție.

Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art. 334

C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii

reținute în sarcina inculpatului, din două acte materiale de trafic de droguri,

faptă prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni distincte de trafic de

droguri, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen., fiind vorba, prima faptă la sfârșitul lunii mai 2008 și cea de

a doua faptă la data de 06 iunie 2008.

În temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea

inculpatului pentru infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin.

(1) din Legea 143/2000, fapta de la sfârșitul lunii mai 2008.

Ca urmare a dubiului ce profită inculpatului, pentru

această faptă, nu se poate dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 360

lei, despre care se consideră că ar fi obținut-o din comiterea acestei fapte.

Se mai impune a menționa, că inculpatul a fost privat

de libertate pentru comiterea ambelor acte materiale ale infracțiunii de trafic

de droguri, iar pentru fapta de la sfârșitul lunii mai 2008 a fost achitat,

măsura arestului preventiv și menținerile ulterioare ale acestei măsuri au fost

dispuse cu respectarea dispozițiilor legale, pentru considerentul existenței

probelor și a indiciilor temeinice care au susținut fapta în ceea ce privește

ambele acte materiale.

Pentru cea de a doua faptă, instanța a considerat că

probatoriul administrat în cauză este în măsură să răstoarne prezumția de

nevinovăție a inculpatului, acesta se face vinovat de comiterea infracțiunii de

trafic de drog, fiind îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni,

atât sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, elementul material fiind

caracterizat prin acțiunea de trafic, de punere în circulație de droguri de

risc, cât și sub aspectul laturii subiective, intenția fiind directă, în sensul

că inculpatul a realizat consecințele faptei sale și a urmărit producerea

acestora.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului,

instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. referitoare la modul, modalitățile,

împrejurările concrete ale faptei, urmările acesteia, urmările care s-ar fi

putut produce, precum și persoana și conduita inculpatului.

În ceea ce privește poziția procesuală a inculpatului,

instanța a avut în vedere faptul că acesta a avut o poziție procesuală

corespunzătoare de recunoaștere și regret, responsabilă în ceea ce privește

consecințele faptei sale, aspect pozitiv pentru reintegrarea socială a

inculpatului.

De asemenea, perioada în care a fost privat de

libertate și-a atins scopul educativ, în sensul că inculpatul a conștientizat

și mai mult riscurile unei conduite antisociale și lipsa de fundament a

caracterului său și a pregătirii sale personale și profesionale pentru viitor,

aspecte care îl motivează pentru regăsirea de sine dar mai ales pentru

finalizarea studiilor și dobândirea unei profesii stabile necesare unui trai

decent și dezirabil legal.

În acest sens, așa cum reiese din analiza referatului

de evaluare, inculpatul a fost privat de suportul afectiv, emoțional și

spiritual al părinților săi, lipsa relației cu mama sa și o relație tensionată

cu tatăl său au fost de natura a-i crea o serie de stări psihologice, care s-au

răsfrânt în conduita sa antisocială, determinată de influența grupului din care

a făcut parte ocazional, unde pentru a nu-și pierde încrederea în el, a

acceptat să efectueze tranzacții cu substanțe psihotrope pentru a nu fi

perceput laș de amicii săi. Or lipsa valorilor morale și spirituale pe care ar

fi trebuit să le dobândească în familia au determinat necesitatea dobândirii

unor nonvalori ale grupului exterior familiei, corespondentul astfel căutat

fiind pentru a umple lipsurile afecțiunii parentale.

Faptul că în prezent inculpatul și-a regăsit suportul

familial și importanța în cadrul familiei, a realizat consecințele lipsei

studiilor și a unei profesii corespunzătoare, sunt aspecte care îl motivează

pentru o conduită corespunzătoare, pe de o parte pentru adoptarea unui

comportament corespunzător așteptărilor sociale cât și familiale, or toate

acestea vor concura și vor asigura perspectivele integrării sociale a inculpatului.

Inculpatul a reușit să promoveze corigenta la istorie și în prezent este

înscris la liceu la seral.

De asemenea, poziția procesuală a inculpatului, este

corespunzătoare realizării consecințelor faptelor sale.

S-a mai avut în vedere faptul că din fișa de cazier a

inculpatului, reiese că acesta nu are antecedente penale, cât și faptul că pe

parcursul cercetărilor penale, inculpatul a depus la organele de poliție un

memoriu în care a indicat persoane care se ocupă cu traficul de droguri pe raza

municipiului Brașov, aceste aspecte urmau a fi verificate de organele de

poliție.

Față de aspectele personale ale inculpatului,

circumstanțele reale ale faptei, instanța consideră că scopul pedepsei se poate

realiza și prin aplicarea inculpatului a unei pedepse ce se va orienta sub

minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa și

fără privarea de libertate a inculpatului, în acest sens, fiind îndeplinite

condițiile obiective și subiective cerute de art. 86

1

C. proc. pen.,

iar măsurile de supraveghere ce se pot impune pe această cale sunt cu atât mai

mult de natură a asigura sprijinul și înțelegerea inculpatului, pentru ca

acesta să adopte o conduită dezirabilă societății, să își finalizeze studiile

și să reușească să se integreze cât mai bine în societate. Instanța s-a

orientat la aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. proc. pen. și nu la

cele prevăzute de art. 81 C. pen., ca modalitate de executare a pedepsei,

tocmai pentru ca inculpatul să beneficieze și de o asistență de specialitate,

neutră și deci imparțială, pentru ca inculpatul să învețe să își gestioneze

corespunzător timpul, aceasta pentru a dobândi o instruire corespunzătoare.

Fată de toate aceste considerente, s-au reținut în

favoarea inculpatului dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) alin. (2) C.

pen. cu efectele prevăzute de art. 76 lit. c) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul

de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul P.E.V.

M.P. a criticat soluția instanței de fond pentru

netemeinicie, în ce privește achitarea inculpatului pentru fapta de la

sfârșitul lunii mai 2008, arătând că această faptă este dovedită cu denunțul

martorului G.R. care a relatat că a cumpărat la sfârșitul lunii mai cantitatea

de 6 gr. hașiș de la inculpat cu suma de 360 lei, pentru consum propriu,

declarații menținute constant în cursul procesului și care se coroborează cu

raportul de constatare tehnico-științifică din care rezultă că substanța în

greutate de 0,50 gr. găsită asupra martorului este rezină de cannabis și cu declarațiile

inculpatului date în fața instanței de judecată cu ocazia arestării preventive

din care rezultă că a comercializat hașiș și anterior prinderii sale în

flagrant.

Suplimentar față de motivele scrise, M.P. a criticat

soluția și pentru greșita schimbare a încadrării juridice, în sensul că

infracțiunea îmbracă forma continuată și greșit instanța a dispus schimbarea

încadrării juridice din infracțiune continuată în două infracțiuni în concurs

real și a solicitat condamnarea inculpatului pentru o infracțiune continuată,

în care un act material este reprezentat de fapta de la sfârșitul lunii mai

2008.

Inculpatul a criticat soluția în ce privește

modalitatea de executare a pedepsei, solicitând schimbarea suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei în suspendare condiționată, deoarece nu este

cunoscut cu antecedente penale, în perioada cât a fost privat de libertate a

conștientizat gravitatea faptei și are șanse de resocializare maxime.

Prin Decizia penală nr. 14 din 26 februarie 2009,

Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul

P.E.V. împotriva sentinței penale nr. 772 din

9 octombrie 2008 a Tribunalului Brașov, pe care a menținut-o, apreciind-o ca

legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Brașov, solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor și, în cadrul rejudecării, condamnarea inculpatului P.E.V. pentru

săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri în formă continuată (2 acte

materiale).

Examinând decizia penală atacată, Înalta Curte

constată următoarele:

În cauză a fost stabilită corect situația de fapt și

vinovăția inculpatului, aspecte ce au condus la încadrarea juridică corespunzătoare

a faptei săvârșite de inculpat și a vinovăției acestuia.

Referitor la motivul de recurs formulat de parchet

prin care se solicită condamnarea inculpatului și pentru fapta care se susține

că a fost săvârșită de acesta la sfârșitul lunii mai 2008, Înalta Curte

apreciază că, în cauză, nu sunt suficiente probe care să conducă la convingerea

fermă a instanței în acest sens.

De altfel, în afara declarației martorului G.R. (care

susține că hașișul găsit în portmoneul său l-a cumpărat tot de la inculpat) nu

mai sunt alte probe care să se coroboreze cu aceasta.

Or, în mod corect au reținut instanțele de fond și

apel, că prezumția de nevinovăție, de care beneficiază și inculpatul P.E.V., nu

pate fi răsturnată doar cu o singură declarație.

În aceeași ordine de idei, deși inculpatul a declarat

că, anterior prinderii sale în flagrant, a mai vândut droguri (unor persoane

numite A., D.), această susținere nu echivalează cu recunoașterea faptei ce i

se impută, pe care, de altfel, nici nu o recunoaște.

Așa fiind și având în vedere principiile fundamentale

ce guvernează procesul penal, cât și dispozițiile art. 63 C. proc. pen. care

reglementează probele și aprecierea lor și, nu în ultimul rând, dispozițiile art.

6 din C.E.D.O., Înalta Curte constată că inculpatul P.E.V. nu poate fi

condamnat pentru fapta ce se susține că ar fi săvârșit-o la sfârșitul lunii mai

2008, motiv pentru care se va respinge solicitarea parchetului în acest sens.

Din aceleași considerente nu va fi primită nici

cererea formulată de parchet în sensul schimbării încadrării juridice în art. 2

alin. (1) din Legea nr. 132/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în

prezenta cauză nefiind dovedit că, în baza aceleiași rezoluții infracționale,

inculpatul a efectuat mai multe vânzări de droguri.

În consecință, nefiind constatate motive de

nelegalitate sau netemeinicie ale hotărârii recurate, Înalta Curte va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Deciziei penale nr. 14 din 26

februarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală, privind pe inculpatul P.E.V.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 mai 2009.