ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1166/2013

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 543 din 18 iunie 2012, a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 16 din Legea 143/2000, a fost condamnat inculpatul P.T.A., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. b) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.A.L., la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86 4 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1290/2007 a Tribunalului București, pedeapsă care a fost cumulată aritmetic cu pedeapsa principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 113 C. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la tratament medical până la însănătoșire.

S-a constatat că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate. În baza art. 118 C. pen., raportat la art. 17 din Legea 143/2000 s-a dispus confiscarea, în scopul distrugerii, a cantității de 0,18 gr. heroină rămasă în urma probelor de laborator depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezii seria H nr. 0021813 din 17 noiembrie 2011. În baza art. 118 lit. e) C. pen., raportat la art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumelor de 100 lei respectiv 300 lei, folosite la vânzările supravegheate din fondurile D.C.C.O., nerecuperate. Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare datorate statului. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, că la data de 12 septembrie 2011, lucrători de poliție din cadrul B.C.C.O.

București – Serviciul Antidrog – Biroul Zonal II s-au sesizat cu privire la faptul că în zona sectorului 2, numiții „G.”, „A.” și „C.” sunt implicați în traficul de droguri de mare risc, respectiv de heroină. Prin ordonanța nr. 70A/2011 din 15 septembrie 2011 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București s-a dispus autorizarea introducerii în cauză a investigatorului sub acoperire cu nume de cod „P.E.” și a colaboratorilor sub acoperire cu nume de cod „I.S.” și „D.C.”, precum și autorizarea procurării cantității de 10 grame heroină de către investigatorul sub acoperire, direct sau prin intermediul colaboratorilor săi, de la numiții „G.”, „A.” și „C.” și de la cei aflați în anturajul acestora.

Referitor la inculpatul B.A.L. , s-a reținut că la data de 04 octombrie 2011, a vândut colaboratorului cu nume de cod D.C., cantitatea de 0,18 grame heroină, contra sumei 100 lei, provenită din fondurile D.C.C.O. Astfel, la 04 octombrie 2011, colaboratorul cu nume de cod „D.C.” a fost percheziționat corporal, fără a se găsi asupra acestuia bani sau substanțe interzise la deținere. Ulterior, investigatorul cu nume de cod „P.E.” i-a înmânat suma de 100 lei pentru a cumpăra o doză de heroină de la inculpatul B.A.L. Investigatorul cu nume de cod P.E. și colaboratorul „D.C.” s-au deplasat pe Aleea Sinaia, sector 2, unde, sub supravegherea investigatorului, colaboratorul s-a întâlnit cu inculpatul B.A.L., căruia i-a dat suma de 100 lei, în schimbul căreia acesta din urmă i-a vândut o punguță din plastic, sigilată la capăt prin ardere, ce conținea o substanță pulverulentă.

Referitor la inculpatul P.T.A. , s-a reținut că în perioada 11 octombrie 2011 - 19 octombrie 2011, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale, a vândut colaboratorului cu nume de cod „D.C.”, cantitatea totală de 0,48 grame heroină, contra sumei 300 lei din fondurile D.C.C.O. Vânzările s-au făcut investigatorului „P.E.” În drept, s-a apreciat că fapta săvârșită de inculpatul P.T.A. constând în aceea că, în perioada 11 octombrie 2011 - 19 octombrie 2011, a vândut colaboratorului cu nume de cod „D.C.”, cantitatea totală de 0,48 grame heroină, contra sumei 300 lei, provenită din fondurile D.C.C.O., constând în două acte materiale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. b) C. pen. De asemenea, fapta săvârșită de inculpatul B.A.L. zis „A.” sau „L.” constând în aceea că la data de 04 octombrie 2011 a vândut colaboratorului cu nume de cod „D.C.”, o punguță ce cântărea 0,18 grame heroină, contra sumei 100 lei, provenită din fondurile D.C.C.O., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Pentru faptele săvârșite inculpaților li s-a aplicat câte o pedeapsă stabilită, conform principiilor de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen. și în cazul inculpatului P.T. s-a avut în vedere și faptul că acesta prin denunțul făcut a obținut beneficiul prevăzut de art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Limitele de pedeapsă au fost reduse cu o treime, în temeiul art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., ca urmare a recunoașterilor integrale pe care inculpații le-au făcut în ședință publică, înainte de citirea actului de sesizare. La ambii inculpați s-a ținut seama de stările de recidivă, de condamnările anterioare, de circumstanțele atenuante avute de inculpatul B.A.L., de necesitatea ca, în cazul acestui inculpat să se revoce, în baza art. 86 4 C. pen., suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1290/2007 a Tribunalului București, pedeapsă ce a fost cumulată aritmetic cu pedeapsa aplicată în cauză. Din perspectiva actului normativ ce reglementează traficul de droguri, inculpaților li s-a aplicat ca fiind obligatorie, pedeapsa complementară.

Sub aspectul modalității de executare a pedepselor principale, s-a considerat că acestea trebuie executate în regim de detenție, cu pedepsele accesorii, prevăzute în art. 71C. pen. Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul București care a considerat pedepsele aplicate inculpaților prea blânde și inculpații, care, dimpotrivă, au considerat pedepsele prea aspre. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 236 din 16 august 2012, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații P.T.A. și B.A.L., împotriva sentinței penale nr. 543 din 18 iunie 2012, a Tribunalului București, secția I penală, obligând pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a apreciat că pedepsele și modalitățile de executare sunt apte să atingă scopul preventiv și educativ al pedepselor. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recursuri inculpații P.T.A. și B.A.L., reiterând motivele din apel. Recursurile sunt nefondate. Analiza actelor și probatoriilor dosarului, în raport de pedepsele stabilite și aplicate inculpaților relevă că prima instanță a acordat o deosebită atenție și seriozitate pedepselor aplicate, ținând seama de toate criteriile prevăzute de lege, în problemele legate de individualizarea pedepselor.

Astfel, în cazul inculpatului P.T.A., instanța a avut în vedere nu numai dispozițiile generale ale Codului penal cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la forma continuată a infracțiunii, la starea de recidivă postexecutorie, la dispozițiile speciale din Legea nr. 143/2000 și limitele speciale pentru fiecare infracțiune, prevăzute de această lege, dar și de împrejurările concrete în care faptele s-au desfășurat, cantitățile de droguri traficate, natura drogurilor de a fi de mare risc, precum și de faptul că prin denunțul făcut cu privire la 5 persoane, a obținut beneficiul reducerii la jumătate a pedepsei ca efect al aplicării dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

La fel, în cazul inculpatului B.A.L., instanța a mers cu analiza împrejurărilor în care a comis faptele, încât, chiar a constatat în favoarea acestuia circumstanțe atenuante judiciare, privind cantitatea extrem de mică de drog (0,18 gr.), cu toate că acesta mai suferise o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere, în raport de care este recidivist postcondamnatoriu, încât s-a impus și revocarea suspendării, conform art. 86 1 C. pen. De asemenea, instanța a avut în vedere, pentru ambii inculpați, la aplicarea pedepselor, reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3, în temeiul art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., ca urmare a recunoașterilor făcute de inculpați.

În raport de toate aceste elemente esențiale în realizarea unei judicioase individualizări a pedepselor, este evident că instanța de apel nu putea constata decât temeinicia pedepselor aplicate inculpaților, motiv pentru care a respins și apelul parchetului, încât, fără dubiu, decizia instanței de control judiciar, este temeinică și legală, ceea ce va face ca Înalta Curte să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.T.A. și B.A.L. împotriva deciziei penale nr. 236/ A din 16 august 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Se va constata că inculpatul P.T.A. este arestat în altă cauză. Văzând și reglementările referitoare la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariilor pentru apărările făcute de avocați din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.T.A. și B.A.L. împotriva deciziei penale nr. 236/ A din 16 august 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Constată că inculpatul P.T.A. este arestat în altă cauză. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 aprilie 2013.