ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3335/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 817 din 24 iunie

2003 a Tribunalului Alba, secția comercială, a fost admisă cererea

reclamantului C.G.A. în contradictoriu cu pârâta M.V., a constatat că începând

cu data de 8 mai 1996, urmare a voinței asociaților exprimată în hotărârea

A.G.A. nr. 1/1996 a fost aprobată cererea de retragere a asociatei M.V., că SC

P. SRL Blaj a funcționat până la data de 10 septembrie 2001, data dizolvării și

radierii din oficiu la O.R.C. Alba ca societate cu asociat unic în persoana lui

C.G.A.

A mai constatat instanța că, urmare

a dizolvării societății, operată la 10 septembrie 2001, reclamantul a dobândit

universalitatea patrimoniului societății, a încuviințat ca, în calitate de unic

dobânditor al universalității patrimoniului societății să intre în posesia

creanței în sumă de 42.266.220 lei cuvenită societății după dizolvarea

intervenită prin sentința nr. 11/2002 a Tribunalului Alba și a statuat asupra

cheltuielilor de judecată.

Evocata sentință a fost casată iar

cauza trimisă spre rejudecare prin decizia nr. 1886/2003, pronunțată de Curtea

de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 5881/2003, în urma admiterii recursului

declarat de pârâta M.V., cu îndrumarea de a verifica dacă sentința nr. 11/2002

a rămas irevocabilă și dacă s-a pus în executare.

În rejudecare, Tribunalul Alba a

pronunțat sentința civilă nr. 94/CA/2004 prin care s-a admis acțiunea

reclamantului împotriva pârâtei, astfel cum a fost formulată în scris, cu

cheltuieli de judecată aferente.

În pronunțarea acestei soluții

instanța a reținut că, la 8 mai 1996, a fost adoptată Hotărârea nr. 1/1996 prin

care s-a consfințit retragerea din societate a asociatei M.V., că reclamantul

C.G.A. a rămas asociat unic, că prin transmiterea universalității

patrimoniului, asociatul unic a dobândit totalitatea drepturilor și obligațiilor,

inclusiv creanța stabilită prin sentința civilă nr. 11/CA/2002.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta M.V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 248 din 4 octombrie

2004, a respins apelul, ca nefondat, instanța reținând în esență, legalitatea

și temeinicia deciziei atacate.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs pârâta M.V., invocând ca temeiuri de drept dispozițiile art. 304 pct. 2,

3, 4, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Criticile recurentei vizează

următoarele aspecte:

- încălcarea de către instanța de

apel a dreptului la un proces echitabil, principiu prevăzut de art. 6 alin. (1)

din C.E.D.O., și a dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., în sensul că aceasta

nu s-a pronunțat asupra excepțiilor cu caracter peremptoriu invocate în

apărare;

- competența de soluționare a cauzei

în fond aparținea Judecătoriei Blaj și nu Tribunalului Alba;

- nepronunțarea primei instanțe pe

excepția inadmisibilității acțiunii;

- neobservarea de către instanță a

culpei reclamantului;

- argumentația celor două hotărâri

cuprind motive străine de natura cauzei și nu analizează admisibilitatea

acțiunii prin raportare la calitatea procesuală activă;

- interpretarea eronată a hotărârii

din 8 mai 1996 de retragere a pârâtei din societate;

- instanțele nu au avut în vedere,

pentru corecta soluționare a cauzei dispozițiile art. 21 lit. h) din Legea nr.

26/1990, art. 58 alin. (1), (5) și (6), art. 63, art. 64 alin. (1) și (2), art.

66 din Normele metodologice nr. 773/1998 emise de C.C.I.R. și Ministerul

Justiției, art. 60, art. 199 și urm. din L.S.C., L.R.C., Legea nr. 341/1990,

O.U.G. nr. 181/2001, Legea nr. 428/2002;

- omisiunea instanțelor de a se

pronunța asupra tardivității cererii reclamantului.

Curtea, analizând decizia recurată

prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat.

Examinând motivul de ordine publică

privind necompetența tribunalului, ca instanță de fond, Curtea reține că

întrucât acțiunea are caracter nepatrimonial, în aplicarea dispozițiilor art. 2

lit. a) C. proc. civ., în mod corect Tribunalul Alba a fost investit cu

soluționarea în primă instanță a pricinii.

Se reține, de asemenea, că instanța

de apel a soluționat și a dat o legală și temeinică dezlegare a excepțiilor

autorității de lucru judecat și a inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtă

în apărarea sa, considerentele deciziei vizând efectele Hotărârii nr. 1/1996 cu

dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 și faptul că sentința nr.

744/CA/2003 a Tribunalului Alba a fost depusă cu titlu de practică judiciară,

în sprijinul apărărilor formulate de pârâtă, având caracter colateral.

În ceea ce privește tardivitatea

cererii reclamantului, Curtea reține că acest motiv nu a fost invocat în apel,

împrejurare în raport de care, aplicând principiul omisso medio această critică

nu poate face obiect de analiză în recurs.

În ceea ce privește aplicarea legii,

Curtea reține că instanța de apel, făcând aplicarea art. 231 din Legea nr. 31/1990

și a art. 6 alin. (2) din Legea nr. 314/2001, a constatat că reclamantul în

calitate de asociat unic, a dobândit universalitatea patrimoniului societății,

urmare a hotărârii nr. 1/1996 prin care pârâta M.V. și-a exprimat voința de a

se retrage din SC P. SRL.

În considerarea celor ce preced,

Curtea constatând legalitatea și temeinicia deciziei atacate, în temeiul art.

312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, și făcând aplicațiunea

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta să plătească

intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 11.060.300 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta M.V. împotriva deciziei nr. 248/ A din 4 octombrie 2004 a

Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă recurenta să plătească

intimatului C.G.A. 11.060.300 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 iunie 2005.