ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 226/2006

Asupra recursurilor, din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 14 mai 2003 reclamantul B.M.

a chemat în judecată pe pârâții A.C.Ș. și P.I. pentru ca prin hotărârea ce se

va pronunța:

- să se dispună excluderea din SC D.P.S.

SRL Ocna Mureș a pârâților asociați;

- să oblige pârâții la plata despăgubirilor

rezultate în urma fraudării societății și a reclamantului.

În motivare reclamantul a arătat că

nu mai este posibilă continuarea activității societății datorită conduitei

abuzive a pârâților. Pârâții l-au agresat fizic, au condus societatea în mod abuziv,

ilegal prin amenințare cu forța, au fraudat societatea și au săvârșit

infracțiuni de evaziune fiscală, fals, uz de fals, de violare și reținere a

corespondenței reclamantului.

Prin precizările de acțiune,

reclamantul a solicitat în contradictoriu și cu pârâta SC D.P.S. SRL Ocna Mureș

să fie numit în calitate de administrator al societății până la soluționarea

cauzei și să fie despăgubit cu suma de 54.571.860 lei.

În motivare a arătat reclamantul că

despăgubirile solicitate reprezintă încasări necontabilizate de pe biletele în

sumă de 33.750.000 lei, sumă ridicată de pârâtul A.C.Ș. prin borderoul de

achiziții din 20 noiembrie 2002, iar restul de 5.801.860 lei consumuri

nejustificate în luna decembrie 2002.

Prin acțiunea comercială

înregistrată sub nr. 3390/2003 la Tribunalul Alba, reclamanții A.C.Ș. și P.I.

au chemat în judecată pe pârâții B.M. și SC D.P.S. SRL Ocna Mureș solicitând

instanței să dispună excluderea asociatului B.M. din societatea pârâtă.

În motivare reclamanții au susținut

că neînțelegerile grave între asociați se datorează comportamentului abuziv al

pârâtului, care a exercitat violențe fizice asupra lor. De asemenea pârâtul a

ridicat de la punctele de colectare în datele de 19 aprilie 2003 și 10 aprilie

2003 sumele de bani cuvenite societății, însușindu-i. Acțiunile au fost

conexate.

Tribunalul Alba, secția comercială

și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 636/ CA din 9 noiembrie

2004 a admis în parte acțiunea comercială formulată de reclamantul B.M.

împotriva pârâților A.C.Ș., P.I. și SC D.P.S. SRL Ocna Mureș și a dispus

excluderea pârâtului A.C.Ș. din SC D.P.S. SRL și modificarea participării

asociaților B.N. și P.I. la capitalul social al SC D.P.S. SRL în sensul

majorării cotei de participare a fiecăruia dintre aceștia la procentul de câte

50 %, respingându-se în rest acțiunea.

A fost respinsă acțiunea

reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali împotriva pârâților

reconvenționali B.M. și SC D.P.S. SRL având ca obiect excludere asociat și a

obligat pe pârâtul A.C.Ș. la 174.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea

reclamantului B.M.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că există o stare conflictuală între reclamantul B.M.

și pârâtul A.C.Ș. care rezultă din plângerile penale reciproce pentru

săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe ce au făcut obiectul unor

dosare pe rolul Judecătoriei Aiud.

Instanța de fond a analizat

rezultatele controalelor efectuate de comisarii G.F.A. și S.C.F.A.

materializate în nota de constatare din 8 aprilie 2003 și procesul verbal din 6

noiembrie 2003 reținând că pârâtul A.C.Ș. a ridicat suma de 15.200.000 lei

pentru o ușă capitonată și una de intrare fără a fi confirmată predarea

contravalorii bunurilor și nu au fost evidențiate în contabilitatea societății

venituri în sumă de 33.750.000 lei.

S-a mai constatat că prin dispoziția

de plată din 18 martie 2003, societatea a restituit pârâtului A.C.Ș. suma de

14.000.000 lei cu titlu de creditare firmă deși acesta nu și-a adus aportul

constatând în aparatură audio până la concurența sumei de 59.000.000 lei, iar

decizia de a-și retrage aportul nu a fost aprobată de ceilalți asociați.

Față de aceste aspecte, s-au

constatat îndeplinite condițiile art. 217 lit. a) și d) din Legea nr. 31/1990

față de pârâtul A.C.Ș. care nu și-a adus aportul stabilit prin hotărârea A.G.A.

din 30 mai 2002 și nu a justificat sumele ridicate din contul societății.

În ceea ce privește pe pârâtul P.I.

s-a constatat că retragerea sumei de 11.000.000 lei din aportul adus societății

s-a făcut cu acordul celorlalți asociați și nu s-a dovedit participarea

acestuia la fraudarea societății.

Cu privire la cererea

reconvențională s-a apreciat că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 217

din Legea nr. 31/1990 în cazul pârâtului reconvențional B.M. întrucât din

probele dosarului reiese că acesta nu și-a însușit sumele de bani reprezentând

contravaloarea unor dedicații muzicale, sumele ridicate de B.C. regăsindu-se în

registrul de casă din 19 aprilie 2003.

Întrucât reclamantul B.M. nu a dovedit

măsura în care a suferit un prejudiciu cauzat de pârât a fost respins acest

capăt de cerere, iar în temeiul art. 134 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 a fost

respinsă și cererea acestuia de a fi numit administrator până la soluționarea

cauzei.

Apelurile declarate de reclamantul B.M.

și pârâții A.C.Ș. și P.I. au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Alba

Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr.

95/ A din 28 aprilie 2005.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de control judiciar a reținut că în mod temeinic și în baza probelor

administrate instanța de fond a reținut că nu rezultă participarea pârâtului P.I.

la fraudarea societății. Susținerea reclamantului B.M. că P.I. a ridicat fără

acordul asociaților suma de 12.000.000 lei, fapt ce rezultă din procesul verbal

al A.G.A. din 30 mai 2002 este nefondată întrucât în procesul verbal încheiat

cu această ocazie A.G.A. la 1 iunie 2002 pct. 6 se arată că „Domnul B.M. este

de acord ca dl. P.I. să-și retragă banii personali până la limita domnului B.M.”.

Împrejurarea susținută de reclamant că pârâtul P.I. s-a folosit de semnătura

socială pentru a încheia contractul individual de muncă din 21 noiembrie 2001, nu

constituie un motiv care să conducă la excluderea asociatului, cu atât mai mult

cu cât în aceeași zi prin hotărârea A.G.A. s-a dispus schimbarea

administratorului social.

Din procesul verbal de control

întocmit de I.P.S. Alba la 13 octombrie 2004 invocat de reclamant, rezultă că

asociatul P.I. și-ar fi reparat mașina personală contra serviciilor de

publicitate prestate de societate, așa cum susține reclamantul și acest motiv

invocat în apel nu a fost susținut la instanța de fond care a pronunțat

hotărârea în data de 9 noiembrie 2004. În ceea ce privește redistribuirea cotei

asociatului exclus, tribunalul a procedat temeinic la majorarea cotei de

participare a ambilor asociați rămași în societate, reclamantul nefiind

îndreptățit la preluarea întregii cote de 33,33 %.

Sesizarea organelor de control

privitor la anumite nereguli nu constituie un temei pentru excluderea

reclamantului B.M. în sensul dispozițiilor art. 217 în forma de la data

sesizării instanței din Lega nr. 31/1990 la fel cum nici sancționarea pentru

săvârșirea de agresiuni fizice nu este prevăzută de lege.

Cedarea de către B.M. a 33,33 % din

părțile sociale către P.I. nu reprezintă faptul generator al neînțelegerilor

așa cum invocă părții apelanți tensiunile dintre asociați fiind generale de modul

de administrare al societății.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs reclamantul B.M. în termen legal, timbrat dar nemotivat.

p

ârâtul A.C.Ș. a declarat recurs, în

termen legal timbrat și motivat, împotriva sentinței civile nr. 636/2004, precum

și a deciziei nr. 95/2005, criticându-le pentru următoarele motive și susținând

în esență că:

mod eronat mijlocul de apărare al pârâtului și nu a interpretat în mod corect

dovada administrării societății, conform procesului verbal A.G.A. din 22

noiembrie 2001, certificatului constatator eliberat de O.R.C. și sentinței

irevocabile nr. 1272 din 18 iunie 2003 pronunțată în dosarul nr. 3580/2003 al

Curții de Apel Alba.

Instanța de fond a interpretat în

mod eronat valoarea capitalului social al SC D.P.S. SRL în sumă de 2.100.000

lei ce nu a fost modificat de asociați după cum rezultă din actele adiționale

și certificatul eliberat de O.R.C. Alba.

Instanța de fond și instanța de apel

nu au verificat evidența contabilă a societății.

Instanța de fond și apel au

interpretat în mod eronat acuzațiile aduse administrării societății.

Referitor la acuzații, invocă

raportul final de control fiscal, fără drept de contestație, efectuat în urma

desființării proceselor verbale de control anterioare, raport ce a fost

întocmit de către D.G.F.P. Alba, înregistrat la 29 aprilie 2005, prin care

dovedește că aspectele care au stat la baza excluderii sale din societate

conform art. 217 lit. a) și d) din Legea nr. 31/1990 republicată nu sunt fondate

și întemeiate.

În consecință, în temeiul art. 304 alin.

(5) C. proc. civ., art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și art. 304 alin. (1) C.

proc. civ. pârâtul A.C.Ș. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat

și motivat, casarea sentinței nr. 636/ CA din 9 noiembrie 2004 a Tribunalului

Alba și a deciziei atacate.

Înalta Curte, analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate constată că:

Recursul reclamantului urmează a se

constata nul pentru că potrivit art. 302

1

lit. c) „Cererea de recurs

va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau după caz, susținerea că motivele vor

fi depuse printr-un memoriu separat”.

În speță, din recursul aflat la

dosar rezultă că recurentul nu a respectat cerințele stipulate în art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., în recursul său nefiind invocate motivele de

nelegalitate ale deciziei atacate.

Recursul pârâtului A.C.Ș. este

nefondat pentru următoarele motive:

Potrivit art. 217 lit. a) din Legea

nr. 31/1990 republicată, poate fi exclus asociatul, care pus în întârziere, nu

aduce aportul la care s-a obligat iar conform lit. d) din același text de lege

asociatul administrator care comite fraude în dauna societății sau se servește

de capitalul social în folosul său.

Având în vedere probatoriile

administrate în cauză instanța de fond și instanța de apel au apreciat în mod

corect să sunt îndeplinite condițiile art. 217 lit. a) și d) din Legea nr.

31/1990 republicată, deoarece pârâtul A.C.Ș. nu și-a adus aportul stabilit prin

hotărârea A.G.A. din 30 mai 2002 și nu a justificat sumele ridicate din contul

societății.

Raportat la ansamblul probatoriilor

se consideră că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 217 din Legea

nr. 31/1990 republicată în cazul pârâtului reconvențional B.M.

Sesizarea organelor de control

privitor la anumite nereguli nu constituie un temei pentru excluderea

reclamantului B.M. în sensul dispozițiilor art. 217, în forma de la data

sesizării instanței, din Legea nr. 31/1990, la fel cum nici sancționarea pentru

săvârșirea de agresiuni fizice nu este prevăzută de lege.

Cedarea de către B.M. a 33,33 % din

părțile sociale către P.I. nu reprezintă faptul generator al neînțelegerilor

așa cum invocă pârâții, tensiunile dintre asociați fiind generate de modul de

administrare al societății.

Din examinarea actelor de la dosar,

prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei,

rezultă că atât instanța de fond cât și instanța de apel au interpretat în mod

corect actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză și

în consecință recursul reclamantului urmează a se constata nul în temeiul dispozițiilor

art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. și să se respingă, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul A.C.Ș., în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

reclamantul B.M. împotriva deciziei civile nr. 95/ A din 28 aprilie 2005 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul A.C.Ș. împotriva aceleiași decizii.

I

revocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 24 ianuarie 2006.