ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 226/2006

Asupra recursurilor, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 14 mai 2003 reclamantul B.M. a chemat în judecată pe pârâții A.C.Ș. și P.I. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța: - să se dispună excluderea din SC D.P.S. SRL Ocna Mureș a pârâților asociați; - să oblige pârâții la plata despăgubirilor rezultate în urma fraudării societății și a reclamantului. În motivare reclamantul a arătat că nu mai este posibilă continuarea activității societății datorită conduitei abuzive a pârâților. Pârâții l-au agresat fizic, au condus societatea în mod abuziv, ilegal prin amenințare cu forța, au fraudat societatea și au săvârșit infracțiuni de evaziune fiscală, fals, uz de fals, de violare și reținere a corespondenței reclamantului.

Prin precizările de acțiune, reclamantul a solicitat în contradictoriu și cu pârâta SC D.P.S. SRL Ocna Mureș să fie numit în calitate de administrator al societății până la soluționarea cauzei și să fie despăgubit cu suma de 54.571.860 lei. În motivare a arătat reclamantul că despăgubirile solicitate reprezintă încasări necontabilizate de pe biletele în sumă de 33.750.000 lei, sumă ridicată de pârâtul A.C.Ș. prin borderoul de achiziții din 20 noiembrie 2002, iar restul de 5.801.860 lei consumuri nejustificate în luna decembrie 2002. Prin acțiunea comercială înregistrată sub nr. 3390/2003 la Tribunalul Alba, reclamanții A.C.Ș. și P.I. au chemat în judecată pe pârâții B.M. și SC D.P.S. SRL Ocna Mureș solicitând instanței să dispună excluderea asociatului B.M.

din societatea pârâtă. În motivare reclamanții au susținut că neînțelegerile grave între asociați se datorează comportamentului abuziv al pârâtului, care a exercitat violențe fizice asupra lor. De asemenea pârâtul a ridicat de la punctele de colectare în datele de 19 aprilie 2003 și 10 aprilie 2003 sumele de bani cuvenite societății, însușindu-i. Acțiunile au fost conexate. Tribunalul Alba, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 636/ CA din 9 noiembrie 2004 a admis în parte acțiunea comercială formulată de reclamantul B.M. împotriva pârâților A.C.Ș., P.I. și SC D.P.S. SRL Ocna Mureș și a dispus excluderea pârâtului A.C.Ș. din SC D.P.S. SRL și modificarea participării asociaților B.N.

și P.I. la capitalul social al SC D.P.S. SRL în sensul majorării cotei de participare a fiecăruia dintre aceștia la procentul de câte 50 %, respingându-se în rest acțiunea. A fost respinsă acțiunea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali împotriva pârâților reconvenționali B.M. și SC D.P.S. SRL având ca obiect excludere asociat și a obligat pe pârâtul A.C.Ș. la 174.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului B.M. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că există o stare conflictuală între reclamantul B.M. și pârâtul A.C.Ș. care rezultă din plângerile penale reciproce pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe ce au făcut obiectul unor dosare pe rolul Judecătoriei Aiud.

Instanța de fond a analizat rezultatele controalelor efectuate de comisarii G.F.A. și S.C.F.A. materializate în nota de constatare din 8 aprilie 2003 și procesul verbal din 6 noiembrie 2003 reținând că pârâtul A.C.Ș. a ridicat suma de 15.200.000 lei pentru o ușă capitonată și una de intrare fără a fi confirmată predarea contravalorii bunurilor și nu au fost evidențiate în contabilitatea societății venituri în sumă de 33.750.000 lei. S-a mai constatat că prin dispoziția de plată din 18 martie 2003, societatea a restituit pârâtului A.C.Ș. suma de 14.000.000 lei cu titlu de creditare firmă deși acesta nu și-a adus aportul constatând în aparatură audio până la concurența sumei de 59.000.000 lei, iar decizia de a-și retrage aportul nu a fost aprobată de ceilalți asociați.

Față de aceste aspecte, s-au constatat îndeplinite condițiile art. 217 lit. a) și d) din Legea nr. 31/1990 față de pârâtul A.C.Ș. care nu și-a adus aportul stabilit prin hotărârea A.G.A. din 30 mai 2002 și nu a justificat sumele ridicate din contul societății. În ceea ce privește pe pârâtul P.I. s-a constatat că retragerea sumei de 11.000.000 lei din aportul adus societății s-a făcut cu acordul celorlalți asociați și nu s-a dovedit participarea acestuia la fraudarea societății. Cu privire la cererea reconvențională s-a apreciat că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 217 din Legea nr. 31/1990 în cazul pârâtului reconvențional B.M. întrucât din probele dosarului reiese că acesta nu și-a însușit sumele de bani reprezentând contravaloarea unor dedicații muzicale, sumele ridicate de B.C.

regăsindu-se în registrul de casă din 19 aprilie 2003. Întrucât reclamantul B.M. nu a dovedit măsura în care a suferit un prejudiciu cauzat de pârât a fost respins acest capăt de cerere, iar în temeiul art. 134 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 a fost respinsă și cererea acestuia de a fi numit administrator până la soluționarea cauzei. Apelurile declarate de reclamantul B.M. și pârâții A.C.Ș. și P.I. au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 95/ A din 28 aprilie 2005. Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut că în mod temeinic și în baza probelor administrate instanța de fond a reținut că nu rezultă participarea pârâtului P.I.

la fraudarea societății. Susținerea reclamantului B.M. că P.I. a ridicat fără acordul asociaților suma de 12.000.000 lei, fapt ce rezultă din procesul verbal al A.G.A. din 30 mai 2002 este nefondată întrucât în procesul verbal încheiat cu această ocazie A.G.A. la 1 iunie 2002 pct. 6 se arată că „Domnul B.M. este de acord ca dl. P.I. să-și retragă banii personali până la limita domnului B.M.”. Împrejurarea susținută de reclamant că pârâtul P.I. s-a folosit de semnătura socială pentru a încheia contractul individual de muncă din 21 noiembrie 2001, nu constituie un motiv care să conducă la excluderea asociatului, cu atât mai mult cu cât în aceeași zi prin hotărârea A.G.A. s-a dispus schimbarea administratorului social.

Din procesul verbal de control întocmit de I.P.S. Alba la 13 octombrie 2004 invocat de reclamant, rezultă că asociatul P.I. și-ar fi reparat mașina personală contra serviciilor de publicitate prestate de societate, așa cum susține reclamantul și acest motiv invocat în apel nu a fost susținut la instanța de fond care a pronunțat hotărârea în data de 9 noiembrie 2004. În ceea ce privește redistribuirea cotei asociatului exclus, tribunalul a procedat temeinic la majorarea cotei de participare a ambilor asociați rămași în societate, reclamantul nefiind îndreptățit la preluarea întregii cote de 33,33 %. Sesizarea organelor de control privitor la anumite nereguli nu constituie un temei pentru excluderea reclamantului B.M.

în sensul dispozițiilor art. 217 în forma de la data sesizării instanței din Lega nr. 31/1990 la fel cum nici sancționarea pentru săvârșirea de agresiuni fizice nu este prevăzută de lege. Cedarea de către B.M. a 33,33 % din părțile sociale către P.I. nu reprezintă faptul generator al neînțelegerilor așa cum invocă părții apelanți tensiunile dintre asociați fiind generale de modul de administrare al societății. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamantul B.M. în termen legal, timbrat dar nemotivat. p ârâtul A.C.Ș. a declarat recurs, în termen legal timbrat și motivat, împotriva sentinței civile nr. 636/2004, precum și a deciziei nr. 95/2005, criticându-le pentru următoarele motive și susținând în esență că: 1. Instanța de fond a interpretat în mod eronat mijlocul de apărare al pârâtului și nu a interpretat în mod corect dovada administrării societății, conform procesului verbal A.G.A.

din 22 noiembrie 2001, certificatului constatator eliberat de O.R.C. și sentinței irevocabile nr. 1272 din 18 iunie 2003 pronunțată în dosarul nr. 3580/2003 al Curții de Apel Alba. Instanța de fond a interpretat în mod eronat valoarea capitalului social al SC D.P.S. SRL în sumă de 2.100.000 lei ce nu a fost modificat de asociați după cum rezultă din actele adiționale și certificatul eliberat de O.R.C. Alba. Instanța de fond și instanța de apel nu au verificat evidența contabilă a societății. Instanța de fond și apel au interpretat în mod eronat acuzațiile aduse administrării societății. Referitor la acuzații, invocă raportul final de control fiscal, fără drept de contestație, efectuat în urma desființării proceselor verbale de control anterioare, raport ce a fost întocmit de către D.G.F.P.

Alba, înregistrat la 29 aprilie 2005, prin care dovedește că aspectele care au stat la baza excluderii sale din societate conform art. 217 lit. a) și d) din Legea nr. 31/1990 republicată nu sunt fondate și întemeiate. În consecință, în temeiul art. 304 alin. (5) C. proc. civ., art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și art. 304 alin. (1) C. proc. civ. pârâtul A.C.Ș. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, casarea sentinței nr. 636/ CA din 9 noiembrie 2004 a Tribunalului Alba și a deciziei atacate. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate constată că: Recursul reclamantului urmează a se constata nul pentru că potrivit art. 302 1 lit. c) „Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau după caz, susținerea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.

În speță, din recursul aflat la dosar rezultă că recurentul nu a respectat cerințele stipulate în art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., în recursul său nefiind invocate motivele de nelegalitate ale deciziei atacate. Recursul pârâtului A.C.Ș. este nefondat pentru următoarele motive: Potrivit art. 217 lit. a) din Legea nr. 31/1990 republicată, poate fi exclus asociatul, care pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat iar conform lit. d) din același text de lege asociatul administrator care comite fraude în dauna societății sau se servește de capitalul social în folosul său. Având în vedere probatoriile administrate în cauză instanța de fond și instanța de apel au apreciat în mod corect să sunt îndeplinite condițiile art. 217 lit. a) și d) din Legea nr. 31/1990 republicată, deoarece pârâtul A.C.Ș.

nu și-a adus aportul stabilit prin hotărârea A.G.A. din 30 mai 2002 și nu a justificat sumele ridicate din contul societății. Raportat la ansamblul probatoriilor se consideră că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 217 din Legea nr. 31/1990 republicată în cazul pârâtului reconvențional B.M. Sesizarea organelor de control privitor la anumite nereguli nu constituie un temei pentru excluderea reclamantului B.M. în sensul dispozițiilor art. 217, în forma de la data sesizării instanței, din Legea nr. 31/1990, la fel cum nici sancționarea pentru săvârșirea de agresiuni fizice nu este prevăzută de lege. Cedarea de către B.M. a 33,33 % din părțile sociale către P.I. nu reprezintă faptul generator al neînțelegerilor așa cum invocă pârâții, tensiunile dintre asociați fiind generate de modul de administrare al societății.

Din examinarea actelor de la dosar, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei, rezultă că atât instanța de fond cât și instanța de apel au interpretat în mod corect actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză și în consecință recursul reclamantului urmează a se constata nul în temeiul dispozițiilor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. și să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A.C.Ș., în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul B.M. împotriva deciziei civile nr. 95/ A din 28 aprilie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A.C.Ș. împotriva aceleiași decizii. I revocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2006.