ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2048/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 803 din 12

septembrie 2003, Tribunalul Cluj a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a Primăriei municipiului Cluj-Napoca și Consiliului local al

municipiului Cluj-Napoca și a respins plângerea formulată de reclamanții W.M.

și M.W., prin mandatar S.I., împotriva dispoziției nr. 1415 din 9 aprilie 2003,

emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanții prin mandatarul S.I.M. au

formulat notificare pentru restituirea în natură a apartamentului nr. 26,

situat în Cluj-Napoca, precizând că au primit despăgubiri pentru apartament în

sumă de 40.000 lei.

În subsidiar, au cerut despăgubiri

reprezentând diferența dintre valoarea reală a apartamentului și valoarea

despăgubirilor primite, iar valoarea apartamentului a fost apreciată de aceștia

la suma de 14.000 dolari SUA.

Apartamentul proprietatea

reclamanților a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974, pentru că

acestora le-a fost aprobată plecarea definitivă în Republica Federală Germania.

Despăgubirile au fost stabilite la suma de 36.779 lei, din care suma de 10.843

lei a fost plătită CEC-ului pentru acoperirea creditului nerambursat, iar

diferența de 25.936 lei a fost plătită reclamanților.

În prezent apartamentul fiind vândut

în baza Legii nr. 112/1995, comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a propus

acordarea de despăgubiri bănești.

Prin dispoziția contestată s-a

respins cererea reclamanților pentru restituirea în natură a bunului și s-a

prevăzut acordarea de despăgubiri bănești în condițiile legii. Respingerea

cererii pentru restituirea în natură a imobilului este corectă, pentru că, față

de prevederile H.G. nr. 498/2003, preluarea imobilului s-a făcut cu titlu și

apartamentul a fost vândut foștilor chiriași, iar Primăria municipiului

Cluj-Napoca și Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca nu au calitate

procesuală pasivă, deoarece dispoziția a fost emisă de Primarul municipiului

Cluj-Napoca.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

civilă nr. 6 din 7 ianuarie 2004, a admis apelul declarat de reclamanți, a

anulat sentința apelată „în partea privitoare la soluția respingerii plângerii

formulate în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca” și a

stabilit termen pentru soluționarea în fond a plângerii formulate în

contradictoriu cu acest pârât.

A fost menținută sentința apelată „în

partea referitoare la soluția dată plângerii îndreptată împotriva pârâților

Primăria municipiului Cluj-Napoca și Consiliul local al municipiului

Cluj-Napoca”.

Instanța de apel, în esență, a

reținut că apelanții-reclamanți și-au precizat pretențiile, solicitând

acordarea de despăgubiri în raport de valoarea actuală a imobilului. Instanța

de fond a omis să ia în calcul extinderea acțiunii prin cererea aflată la fila

20, formulată în contradictoriu cu Primarul municipiului Cluj-Napoca, în

calitate de emitent al dispoziției atacate, pârât căruia i-au fost comunicate

toate înscrisurile.

Prin decizia civilă nr. 998 din 28

aprilie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins plângerea formulată de reclamanți,

în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca și au fost

obligați reclamanții să plătească suma de 2.400.000 lei Biroului local de

expertize judiciare tehnice și contabile din cadrul Tribunalului Cluj,

reprezentând diferență onorariu cuvenit expertului M.A.

Instanța de apel a reținut că prin

dispoziția atacată s-a stabilit valoarea apartamentului la suma de 14.000 dolari

SUA, conform valorii precizată de reclamanți și, pentru că s-a contestat

evaluarea apartamentului, s-a efectuat o expertiză tehnică care a stabilit o

valoare similară, la care Primarul municipiului Cluj-Napoca a achiesat.

Reclamanții nu s-au prezentat în instanță și nu au făcut demersuri pentru a lua

cunoștință de conținutul lucrării de specialitate.

Reține instanța de apel, că valoarea

apartamentului fiind determinată de expert în raport cu punctul 10 din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, plângerea formulată de reclamanți

se respinge.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs reclamanții care, invocând art. 304 și art. 312 C. proc. civ.,

arată că decizia este nelegală și netemeinică, pentru că nu le-a fost comunicat

raportul de expertiză. Dacă expertiza era comunicată ar fi fost contestată.

Raportul de expertiză nefiind comunicat, cauza a fost soluționată în lipsa

reclamanților și a avocatului acestora, deși s-au depus la dosar două cereri de

amânare pe motiv de sănătate, anexând și certificat medical.

Susțin recurenții, că chiar și în

lipsa avocatului instanța avea obligația să comunice raportul de expertiză și,

neprocedând în acest mod, a pronunțat o hotărâre nelegală, pentru că expertiza

este hotărâtoare în soluționarea cauzei.

În cererea depusă la dosar la

termenul din 27 octombrie 2005, recurenții au precizat că invocă dispozițiile

art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

Intimatul Primarul municipiului

Cluj-Napoca a formulat întâmpinare, în care a invocat nulitatea recursului,

susținând că recurenții au indicat art. 304 C. proc. civ., fără să arate

motivele de nelegalitate care să conducă la desființarea hotărârii atacate. Pe

fond, a cerut să se respingă recursul ca neîntemeiat.

Excepția invocată de Primarul

municipiului Cluj-Napoca, precum și recursul declarat de reclamanți vor fi respinse,

pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.

Analizând recursul în limita

criticilor formulate, se constată că susținerile recurenților fac posibilă

încadrarea în motivele de recurs invocate, însă prevederile art. 304 pct. 5 și

9 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Articolul 304 pct. 5 C. proc. civ.

privește situațiile în care prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ.

Criticile formulate de recurenți

prin declarația de recurs privesc încălcarea dreptului la apărare de către

instanța de apel, pentru că apelul a fost soluționat în lipsa apelanților al

căror avocat formulase două cereri de amânare și pentru că nu s-a comunicat

raportul de expertiză.

Recurenții nu au indicat norma de

procedură încălcată de instanța de apel, însă, față de prevederile art. 156 C.

proc. civ., dreptul la apărare al apelanților nu a fost încălcat.

Art. 156 C. proc. civ. prevede că

instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic

motivată și că atunci când refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va

amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.

Potrivit textului citat, instanța nu

este obligată să acorde un nou termen de judecată la cererea părților.

Acordarea termenului constituie o simplă facultate prevăzută de lege, iar în

prezenta cauză o primă cerere de amânare formulată de avocatul apelanților a

fost admisă la termenul din 28 ianuarie 2004. La termenul din 21 aprilie 2004

instanța de apel, refuzând amânarea judecății, a amânat pronunțarea pentru data

de 28 aprilie 2004.

Proba cu expertiză a fost

încuviințată la cererea avocatului apelanților, iar la termenul din 24 martie

2004 instanța a dispus ca expertiza să fie comunicată mandatarului

reclamanților, deși prin lege nu este prevăzută obligația comunicării

raportului de expertiză.

Potrivit plicului aflat la fila 53

din dosarul instanței de apel, raportul de expertiză a fost comunicat

mandatarului S.I.M. la adresa indicată de acesta, iar corespondența a fost

înapoiată instanței după expirarea termenului de păstrare, pentru că

destinatarul nu s-a prezentat pentru ridicarea ei.

Prin urmare, deoarece actele de

procedură au fost îndeplinite cu respectarea formelor legale, nu s-a încălcat

dreptul la apărare al apelanților și nici dreptul la un proces echitabil, așa

cum susțin recurenții în declarația de recurs.

Pentru considerentele expuse, va fi

respinsă excepția nulității recursului. De asemenea, va fi respins recursul

declarat de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția nulității

recursului invocată de intimatul-pârât Primarul Municipiului Cluj-Napoca.

Respinge recursul declarat de

reclamanții W.M. și M.W. împotriva deciziei civile nr. 998 din 28 aprilie 2004

a Curții de Apel Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi

23 februarie

2006.