ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 163/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 144 din 6

septembrie 2005 a Tribunalului Teleorman, pronunțată în dosarul nr. 2114/2005,

s-a respins, ca tardivă, plângerea petentului S.I. împotriva rezoluției nr. 718/P/2005

a Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria de neîncepere a urmăririi

penale cu privire la decesul victimei S.F.

Ulterior printr-o nouă rezoluție, nr.

292/P/1996 din 29 martie 1996 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria

s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză privind decesul numitei S.F., reținându-se

că moartea acesteia s-a datorat sinuciderii, victima nefiind determinată de

către o altă persoană la comiterea actului respectiv.

Petentul S.I. a formulat plângere

împotriva soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale date de Parchetul de pe lângă

Judecătoria Alexandria, care i-a fost respinsă de Tribunalul Teleorman

constatându-se că plângerea a fost tardivă.

Astfel, cu adresa nr. 292/P/1996 din

29 martie 1996, Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria a comunicat

petentului rezoluția prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza

privind decesul numitei S.F., iar petentul a făcut plângere împotriva

rezoluției la data de 27 mai 2005, depășind astfel termenul prevăzut de lege,

înăuntrul căruia se putea adresa instanței.

Împotriva sentinței penale nr. 144/2005

a Tribunalului Teleorman a formulat recurs petentul criticând-o pentru

nelegalitate, prin decizia penală nr. 1616 din 30 septembrie 2005, Curtea de

Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, respingând

ca nefondat recursul.

S-a reținut că petiționarul a

depășit termenul prevăzut de lege pentru a se adresa instanței cu plângere

întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., împotriva rezoluțiilor

de neîncepere a urmăririi penale astfel că hotărârea primei instanțe, de

respingere ca tardivă a plângerii a fost corectă.

Petiționarul a declarat recurs și

împotriva acestei din urmă hotărâri pe care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art. 278

1

alin.

(1

0

) C. proc. pen., „hotărârea instanței pronunțate potrivit alin.

(8) lit. a) .. poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut

plângerea” .. și de alte persoane prevăzute expres în textul de lege menționat.

Cum petentul a uzat de calea de atac

a recursului, rezultă că au fost epuizate căile ordinare de atac prevăzute de

lege împotriva sentinței prin care i-a fost respinsă plângerea, iar decizia pronunțată

de Curtea de Apel este definitivă.

Pentru aceste considerente recursul

declarat de petent este inadmisibil și va fi respins, ca atare, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

formulat de petiționarul S.I. împotriva deciziei penale nr. 1616 din 30

septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu

minori și familie.

Obligă recurentul petiționar la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei (600.000 lei).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 ianuarie 2006.