ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5979/2006

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 91

din 8 iunie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins plângerea

formulată de petenta F.C.R.J. București împotriva rezoluției nr. 8900/172 din 6

mai 2005, dată de Primul Adjunct al Procurorului General al Parchetului de pe

lângă Înalta curte de Casație și Justiție, prin care a fost respinsă plângerea

formulată de către petentă împotriva rezoluției nr. 587 din 11 februarie 2005 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, privind intimații

P.F., G.I. și M.P., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute

de art. 178 alin. (2) C. pen., 357 C. pen., 358 C. pen., 246 C. pen., 249 C.

pen. și 314 C. pen., cu referire la cauzele decesului numitei I.I.

În motivarea acestei

hotărâri se rețin următoarele:

La 11 august 2005, F.C.R.J. București

a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 157/C2/2005 dată de Primul Adjunct

al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție prin care a fost infirmată rezoluția nr. 8900/174/ N din 6 mai 2005,

dată de șeful Secției urmărire penală din cadrul acestei instituții și prin

care a fost respinsă plângerea formulată de petentă împotriva rezoluției nr. 587/2004

de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimaților P.F., G.I. și M.P., sub

aspectul infracțiunilor arătate mai sus, cu referire la cauzele decesului

numitei I.I.

Plângerea a fost adresată

Judecătoriei Calafat, care prin sentința penală nr. 641 din 01 noiembrie 2005

pronunțată în dosar nr. 1610/2005 a declinat competența materială la Curtea de

Apel Craiova.

Parchetul General a precizat

că rezoluția nr. 8900/174/N/2005 ar fi nelegală, deoarece petenta nu face parte

dintre persoanele prevăzute de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.,

întrucât nu a dovedit că i-au fost încălcate interese legitime sau i s-a adus o

vătămare.

În plângerea formulată,

petenta arată că Parchetul General nu mai putea dispune infirmarea rezoluției

prin care i-a fost respinsă plângerea petentei, deoarece fusese epuizată calea

procedurală prevăzută de art. 278 C. proc. pen., cauza aflându-se în fața

instanței și că ar fi fost interpretate în mod eronat dispozițiile prevăzute de

art. 209 alin. (6) C. proc. pen.

Analizând actele dosarului,

Curtea de Apel Craiova a respins plângerea formulată de petentă ca inadmisibilă

pentru următoarele:

Prin rezoluția nr. 587/2004

din 11 februarie 2005 Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimaților P.F., G.I.

și M.P., medici în cadrul Spitalului de Psihiatrie Poiana Mare, sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 178 alin. (2) C. pen., 246 C. pen., 249 C.

pen., 314 C. pen., 357 C. pen. și 358 C. pen., cu referire la cauzele decesului

numitei I.I., cu motivarea că nu sunt realizate elementele constitutive ale

infracțiunilor reclamate, nici în ceea ce privește latura obiectivă și nici cea

subiectivă, în condițiile în care nu poate fi identificată acțiunea culpabilă a

medicului, iar cauzele favorizante nu pot prin ele însele, în afara unor cauze

directe, să producă decesul persoanei.

Această rezoluție a fost

atacată cu plângere de către petentă și a fost respinsă ca fiind neîntemeiată

prin rezoluția nr. 8900/174/N din 6 mai 2005 dată de Procurorul șef Secție

Urmărire Penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Primul Adjunct al

Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin rezoluția nr. 157/C.2/2005 a infirmat rezoluția cu motivarea că

este nelegală, deoarece petenta nu face parte dintre persoanele prevăzute de art.

279

1

C. proc. pen., îndreptățite să formuleze plângere.

Împotriva acestei rezoluții

a formulat plângere petenta și a solicitat să se constate nulitatea, fiind dată

cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 278 C. proc. pen.

Nu poate fi reținută

susținerea parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în

sensul că petenta nu face parte dintre persoanele a căror interese legitime

sunt vătămate, întrucât în speță s-a făcut dovada că prin statut are ca scop

apărarea drepturilor fundamentale și interesului persoanelor.

De asemenea, nici

susținerile petentei nu pot fi reținute în sensul că parchetul nu mai putea să

infirme o rezoluție, în condițiile în care o atacase deja la instanță, întrucât

dispozițiile art. 209 și 220 C. proc. pen., nu prevăd un termen în care se

poate face infirmarea actelor sau măsurilor procesuale de către procuror.

Potrivit dispozițiilor

prevăzute de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., este prevăzută

posibilitatea persoanei vătămate, precum și a oricăror alte persoane, a căror

interese legitime sunt vătămate, de a formula plângere, numai împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a

rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală, sau de încetare a

urmăririi penale dată de procuror.

În speță, plângerea

formulată de către petentă este făcută împotriva unei rezoluții de infirmare,

astfel că în raport de dispoziția legală arătată mai sus, plângerea apare ca

fiind inadmisibilă.

Pe de altă parte, apare nejustificată

poziția sa, în condițiile în care în prezent a fost infirmată și rezoluția nr. 587/P/2004

din 11 februarie 2005, prin care se dispusese neînceperea urmăririi penale,

realizându-se astfel scopul său inițial de a se continua cercetările împotriva

intimaților, sub aspectul infracțiunilor reclamate și deci, ar fi rămasă fără

obiect.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petenta Centrul de Resurse Juridice București solicitând, prin

motivele scrise depuse la dosar, admiterea recursului, desființarea rezoluției

atacate și să se dispună considerarea petentei ca parte ale cărei interese sunt

vătămate în cercetarea penală redeschisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție.

Examinând hotărârea atacată

prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Sentința atacată cu recurs

este legală și temeinică întrucât, așa cum corect s-a reținut de instanță,

plângerea formulată de petentă este îndreptată împotriva unei rezoluții de

infirmare, nefiind admisibilă în raport de prevederile art. 278

1

alin.

(1) C. proc. pen.

În motivarea hotărârii,

Curtea de Apel Craiova a precizat că nu poate fi reținută susținerea

parchetului în sensul că petenta nu face parte dintre persoanele ale căror

interese legitime sunt vătămate întrucât, în speță, s-a făcut dovada prin

statut că are ca scop apărarea drepturilor fundamentale și a interesului

persoanelor.

Prin urmare, solicitarea

petentei în acest sens apare ca neîntemeiată, din moment ce i s-a recunoscut,

deja, calitatea de parte ale cărei interese sunt vătămate, cu atât mai mult cu

cât în cauză, a fost infirmată rezoluția prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale, continuându-se astfel cercetarea intimaților sub aspectul

infracțiunilor reclamate.

Față de aceste considerente,

urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentă împotriva

sentinței penale nr. 91 din 8 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală,

cu obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara C.R.J. București împotriva sentinței penale nr.

91 din 8 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurenta petiționară

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 octombrie 2006.