ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5371/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petentul P.A. a făcut plângere penală împotriva A.G., judecător la Judecătoria Segarcea pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 261 alin. (1), art. 267 alin. (1), art. 247, 248 și 250 C. pen. Plângerea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova sub nr. 351/P/2005. După efectuarea actelor premergătoare, la data de 14 decembrie 2005, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoana reclamată. Pentru a dispune această soluție, parchetul a constatat următoarele: P.A., în calitate de procurator a numiților P.M., C.C., B.M. și Ș.E. a formulat acțiune civilă la Judecătoria Segarcea prin care a chemat în judecată pârâții D.I.

și G.G. pentru a fi obligați la suportarea cheltuielilor de demolare a imobilului proprietatea reclamanților, cauza fiind înregistrată sub nr. 663/2005. Pe parcursul procesului pârâții, au formulat cerere reconvențională prin care au cerut obligarea reclamanților la plata contravalorii îmbunătățirilor făcute de către reclamanți la imobilul în cauză. Instanța de judecată a disjuns cererea reconvențională, condiții în care s-a format dosarul cu numărul nr. 888/2005. La termenul de judecată din data de 21 iunie 2005 petentul P.A. în calitate de procurator a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător. De asemenea, petentul a depus la dosar procura specială autentificată sub nr. 4201/2005 și respectiv procura generală autentificată sub nr. 1685/2000 Biroul Notarului Public T.D., dar și procura autentificată sub nr. 1255/2005 – B.N.P.

B.I., Ploiești, jud. Prahova, pentru a justifica astfel calitatea sa în procesul civil respectiv. Numitul P.A. a mai solicitat amânarea cauzei deoarece pârâta P.M. nu a fost citată cu respectarea termenului legal. Instanța de judecată a constatat că numitul P.A. a făcut dovada mandatului său numai cu privire la numita P.M., nu și cu privire la ceilalți pârâți. La acest termen de judecată numitul P.A. a insistat în acordarea unui nou termen și s-a opus la audierea martorilor prezenți în sală, cereri care însă au fost respinse de către instanța de judecată. În aceste condiții numitul P.A. a precizat instanței că în cazul în care i se refuză dreptul la apărător, va părăsi sala de judecată în timpul judecării dosarului și înaintea audierii martorilor, susținând totodată că instanța are o atitudine părtinitoare față de reclamanți.

Ulterior acesta a refuzat să se legitimeze în fața instanței de judecată, și a părăsit sala de ședință, astfel că magistratul judecător G.A. a procedat la amendarea acestuia. Aceste aspecte au fost confirmate și de către numitul P.A., care în plângerea formulată a precizat totodată că magistratul judecător A.G. i-a încălcat dreptul său la apărare, iar refuzul său de a se legitima este justificat având în vedere că procesul era la al patrulea termen de judecată, iar instanța luase act de datele sale de stare civilă. De asemenea, numitul P.A. a precizat că judecătorul nu a vrut să ia act de faptul că avocatul G.I. depusese delegație la dosarul cauzei pentru pârâtele Ș.E., C.C., B.M. și procuratorul P.A.

În încheierea de ședință din data de 05 iulie 2005 s-a consemnat faptul că avocatul G.I. a depus delegație la dosar, însă a fost consemnat și faptul că instanța i-a pus în vedere apărătorului să facă dovada că este reprezentantul pârâtelor deoarece pe delegația depusă nu se află și semnăturile acestora. De asemenea, instanța a admis cererea de probatoriu formulată de către avocatul G.I., acceptând calitatea acestuia de apărător al pârâtelor. În motivarea soluției, procurorul a precizat că actele premergătoare efectuate în cauză nu au relevat săvârșirea faptelor penale reclamate, judecătorul având o conduită care s-a înscris în limite profesionale și morale prevăzute de lege. Împotriva rezoluției a făcut plângere petentul, iar prin rezoluția nr. 105/II/2 din 19 ianuarie 2006, plângerea împotriva soluției a fost respinsă de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

În continuare, petentul s-a adresat instanței de judecată, respectiv Curții de Apel Craiova, care prin sentința penală nr. 99 din 23 iunie 2006, a respins, ca nefondată, plângerea, constatând că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică. Petentul P.A. a declarat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație Justiție, secția penală. El solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. Recursul declarat de petent este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare. În motivele atașate la dosarul cauzei recurentul petent susține că fapta magistratului judecător de a-l amenda constituie infracțiunile prevăzute de art. 246 și 247 C. pen.

Un alt motiv se referă la neaudierea, în sfera actelor premergătoare, a intimatei. Amendarea petentului de către intimată, în calitatea sa de președinte al completului de judecată, nu poate constitui o infracțiune, atât timp cât legea prevede acest lucru, iar măsura a fost dispusă motivat, prin încheiere. De altfel, această măsură este supusă reexaminării. Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că magistratul judecător și-a exercitat cu bună credință atribuțiile conferite de lege, că a respectat normele legale în materie, iar măsurile dispuse de acesta nu pot fi cenzurate decât prin exercitarea căilor de atac. Audierea persoanei reclamate în momentul efectuării actelor premergătoare nu este obligatorie, iar soluția atacată s-a dispus prin verificările efectuate de procuror în această fază.

În consecință, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, recursul petentului va fi respins iar acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.A. împotriva sentinței penale nr. 99 din 23 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2006.