ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5371/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Petentul P.A. a făcut plângere

penală împotriva A.G., judecător la Judecătoria Segarcea pentru săvârșirea

faptelor prevăzute de art. 261 alin. (1), art. 267 alin. (1), art. 247, 248 și

250 C. pen.

Plângerea a fost

înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova sub nr. 351/P/2005.

După efectuarea actelor

premergătoare, la data de 14 decembrie 2005, procurorul a dispus neînceperea

urmăririi penale față de persoana reclamată.

Pentru a dispune această

soluție, parchetul a constatat următoarele:

P.A., în calitate de procurator

a numiților P.M., C.C., B.M. și Ș.E. a formulat acțiune civilă la Judecătoria

Segarcea prin care a chemat în judecată pârâții D.I. și G.G. pentru a fi

obligați la suportarea cheltuielilor de demolare a imobilului proprietatea

reclamanților, cauza fiind înregistrată sub nr. 663/2005.

Pe parcursul procesului

pârâții, au formulat cerere reconvențională prin care au cerut obligarea

reclamanților la plata contravalorii îmbunătățirilor făcute de către reclamanți

la imobilul în cauză.

Instanța de judecată a

disjuns cererea reconvențională, condiții în care s-a format dosarul cu numărul

nr. 888/2005.

La termenul de judecată din

data de 21 iunie 2005 petentul P.A. în calitate de procurator a solicitat

amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător.

De asemenea, petentul a

depus la dosar procura specială autentificată sub nr. 4201/2005 și respectiv

procura generală autentificată sub nr. 1685/2000 Biroul Notarului Public T.D.,

dar și procura autentificată sub nr. 1255/2005 – B.N.P. B.I., Ploiești, jud.

Prahova, pentru a justifica astfel calitatea sa în procesul civil respectiv.

Numitul P.A. a mai solicitat

amânarea cauzei deoarece pârâta P.M. nu a fost citată cu respectarea termenului

legal.

Instanța de judecată a

constatat că numitul P.A. a făcut dovada mandatului său numai cu privire la

numita P.M., nu și cu privire la ceilalți pârâți.

La acest termen de judecată

numitul P.A. a insistat în acordarea unui nou termen și s-a opus la audierea

martorilor prezenți în sală, cereri care însă au fost respinse de către

instanța de judecată.

În aceste condiții numitul P.A.

a precizat instanței că în cazul în care i se refuză dreptul la apărător, va

părăsi sala de judecată în timpul judecării dosarului și înaintea audierii

martorilor, susținând totodată că instanța are o atitudine părtinitoare față de

reclamanți.

Ulterior acesta a refuzat să

se legitimeze în fața instanței de judecată, și a părăsit sala de ședință,

astfel că magistratul judecător G.A. a procedat la amendarea acestuia.

Aceste aspecte au fost

confirmate și de către numitul P.A., care în plângerea formulată a precizat

totodată că magistratul judecător A.G. i-a încălcat dreptul său la apărare, iar

refuzul său de a se legitima este justificat având în vedere că procesul era la

al patrulea termen de judecată, iar instanța luase act de datele sale de stare

civilă.

De asemenea, numitul P.A. a

precizat că judecătorul nu a vrut să ia act de faptul că avocatul G.I. depusese

delegație la dosarul cauzei pentru pârâtele Ș.E., C.C., B.M. și procuratorul P.A.

În încheierea de ședință din

data de 05 iulie 2005 s-a consemnat faptul că avocatul G.I. a depus delegație

la dosar, însă a fost consemnat și faptul că instanța i-a pus în vedere

apărătorului să facă dovada că este reprezentantul pârâtelor deoarece pe delegația

depusă nu se află și semnăturile acestora.

De asemenea, instanța a

admis cererea de probatoriu formulată de către avocatul G.I., acceptând

calitatea acestuia de apărător al pârâtelor.

În motivarea soluției,

procurorul a precizat că actele premergătoare efectuate în cauză nu au relevat

săvârșirea faptelor penale reclamate, judecătorul având o conduită care s-a

înscris în limite profesionale și morale prevăzute de lege.

Împotriva rezoluției a făcut

plângere petentul, iar prin rezoluția nr. 105/II/2 din 19 ianuarie 2006,

plângerea împotriva soluției a fost respinsă de procurorul general adjunct al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

În continuare, petentul s-a

adresat instanței de judecată, respectiv Curții de Apel Craiova, care prin

sentința penală nr. 99 din 23 iunie 2006, a respins, ca nefondată, plângerea,

constatând că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și

temeinică.

Petentul P.A. a declarat

recurs pe care, în termen legal,  l-a înaintat Înaltei Curți de Casație Justiție,

secția penală.

El solicită admiterea

recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la procuror în

vederea începerii urmăririi penale.

Recursul declarat de petent

este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.

În motivele atașate la dosarul

cauzei recurentul petent susține că fapta magistratului judecător de a-l amenda

constituie infracțiunile prevăzute de art. 246 și 247 C. pen.

Un alt motiv se referă la

neaudierea, în sfera actelor premergătoare, a intimatei.

Amendarea petentului de către

intimată, în calitatea sa de președinte al completului de judecată, nu poate

constitui o infracțiune, atât timp cât legea prevede acest lucru, iar măsura a

fost dispusă motivat, prin încheiere.

De altfel, această măsură

este supusă reexaminării.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză a rezultat că magistratul judecător și-a exercitat cu bună

credință atribuțiile conferite de lege, că a respectat normele legale în

materie, iar măsurile dispuse de acesta nu pot fi cenzurate decât prin

exercitarea căilor de atac.

Audierea persoanei reclamate

în momentul efectuării actelor premergătoare nu este obligatorie, iar soluția

atacată s-a dispus prin verificările efectuate de procuror în această fază.

În consecință, hotărârea

atacată fiind legală și temeinică, recursul petentului va fi respins iar acesta

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul P.A. împotriva sentinței penale nr. 99 din 23 iunie

2006 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurentul petiționar  la

plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 septembrie 2006.