ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 436/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr. 131/2005, reclamanta S.I.F. M. SA Bacău, în contradictoriu cu pârâta SC V. SA Vaslui, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea hotărârii A.G.A. din 15 noiembrie 2004 a SC V. SA Vaslui. În motivarea cererii reclamanta arată că hotărârea a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 146 din Legea nr. 31/1990 și art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004. Tribunalul Vaslui, prin sentința nr. 11 din camera de consiliu din 14 martie 2005, a admis cererea în anulare, a dispus anularea hotărârii A.G.A. din 15 noiembrie 2004 a SC V. SA Vaslui, cu obligativitatea efectuării mențiunilor în registrul comerțului și a publicării în M. Of.

al României, Partea a IV-a. În fundamentarea acestei soluții instanța a reținut că hotărârea A.G.A. a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 241 din Legea nr. 297/2004, A.G.A. SC V. SA neavând aprobarea prealabilă pentru constituirea de garanții asupra unor active precis determinate. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta SC V. SA Vaslui, susținând că A.G.E.A. SC V. SA Vaslui, prin hotărârea din 22 aprilie 2005 a dispus ca administratorul unic al societății poate să aprobe și să încheie contracte de credit și contracte de ipotecă, peste limita prevăzută de lege. Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 14 din 30 mai 2005, a respins ca nefondat apelul pârâtei, instanța reținând, în esență, că hotărârea a cărei anulare se solicită încalcă competențele legale ale administratorului unic, în ce privește actele de dispoziție de valoare mare.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate invocând ca temei de drept dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. Criticile subsumate de recurentă motivului de modificare prevăzut de art. 304 alin. 9 C. proc. civ. vizează următoarele aspecte: - instanțele de fond și de apel au dat o interpretare eronată dispozițiilor art. 146 din Legea nr. 31/1990 și dispozițiilor art. 241 din Legea nr. 297/2004 prin limitarea posibilității A.G.E.A. de a decide asupra atribuțiilor care pot fi încredințate administratorilor. Curtea, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta: Prin hotărârea A.G.A.

atacată a fost aprobată contractarea unui credit de 629.000 euro de la B.C.R. Vaslui precum și constituirea unei ipoteci de rang III asupra secției de finisaj cu o valoare de garanție de 21.083.000.000 lei. Potrivit art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 actele de dobândire, înstrăinare, schimb sau constituire în garanție a unor active din categoria activelor imobilizate ale societății a căror valoare depășește, individual sau cumulat, pe durata unui exercițiu financiar 20 % din totalul activelor mobilizate mai puțin creanțele, vor fi încheiate de către administratorii sau directorii societății numai după aprobarea prealabilă de către adunarea generală extraordinară a acționarilor.

În același sens sunt și dispozițiile art. 146 din Legea nr. 31/1990 republicată potrivit cărora administratorii vor putea să încheie acte juridice prin care să dobândească, să înstrăineze, să închirieze, să schimbe sau să constituie în garanție bunuri aflate în patrimoniul societății a căror valoare depășește jumătate din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic numai cu aprobarea adunării generale extraordinare a acționarilor dată în condițiile art. 115 din același act normativ. Din ambele texte de lege nu reiese faptul că A.G.E.A. poate delega administratorului unic posibilitatea să încheie contracte credit sau constituirea de ipoteci cu privire la bunurile societății.

Aceleași concluzii se desprind și din dispozițiile art. 113 și art. 114 C. proc. civ. din Legea nr. 31/1990 republicată care stabilesc atribuțiile A.G.E.A., respectiv cele ce pot fi delegate către administratorul unic. Recurenta se află într-o evidentă eroare dedusă din confuzia pe care aceasta o face între aprobarea prealabilă a A.G.E.A. la care fac referire textele legale mai sus citate și posibilitatea delegării administratorului unic în ceea ce privește abilitarea administratorului unic să încheie contracte de credit sau să instituie ipoteci asupra bunurilor societății a căror valoare depășește jumătate din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC V. SA Vaslui, împotriva deciziei nr. 14/ COM din 30 mai 2005 a Curții de Apel Iași, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 3 februarie 2006.