ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 875/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1545

pronunțată la 8 noiembrie 2004, în dosarul nr. 2582/2004, Tribunalul Vaslui, a

respins acțiunea formulată de reclamanta S.I.F. M. SA Bacău în contradictoriu

cu pârâta SC V. SA Vaslui, pentru anularea hotărârilor A.G.E.A. din 22 aprilie

2004.

Instanța a reținut, că hotărârile au

fost luate cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 31/1990

și O.G. nr. 28/2002.

În raport de aceste acte normative,

adunarea generală extraordinară a acționarilor a delegat administratorului unic

P.P., competența de a încheia contracte de credit și de garanție cât și aceea

de a dispune înființarea sau desființarea de sedii secundare.

Împotriva acestei sentințe,

reclamanta a declarat apel criticând-o pentru nelegalitate.

S-a invocat interpretarea și

aplicarea greșită a dispozițiilor legale pe care s-a fundamentat hotărârea

instanței de fond, care a statuat greșit că adunarea generală a acționarilor

din 22 aprilie 2004, a delegat legal o parte din atribuțiile proprii, specifice,

administratorului unic.

Apelanta, susține că procedând în

acest mod adunarea generală a încălcat prevederile art. 115 din O.U. nr. 28/2002,

în raport de care actele de dispoziție privind activele societății nu pot fi

încheiate de administrator decât numai cu aprobarea prealabilă a acestui organ

de conducere.

A mai susținut în acest context că

s-au încălcat și prevederile art. 143 din Legea nr. 31/1990.

Analizând hotărârea în raport de

criticile formulate, prin decizia nr. 8 din 7 aprilie 2005 instanța a admis

apelul, schimbând sentința, în sensul admiterii acțiunii și a anulării H.A.G.E.A.

din 22 aprilie 2004 luate la SC V. SA Vaslui.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a reținut că hotărârea este nelegală, fiind fundamentată pe

interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 143 din Legea nr.

31/1990, art. 114 din Legea nr. 31/1990 și art. 115 alin. (1) din O.U. nr.

28/2001.

S-a apreciat că încălcarea

dispozițiilor legale a constat în faptul că instanța a menținut greșit H.A.G.E.A.,

prin care i-a acordat administratorului unic, un mandat pentru încheierea unor

raporturi juridice, care au ca obiect valori peste limita legală, aceea de 20 %

din totalul activelor pe durata unui exercițiu financiar, deși această delegare

de atribuții nu era posibilă.

Instanța a mai reținut că în mod

neîntemeiat s-a menținut și H.A.G.E.A., deși aceasta a fost luată cu încălcarea

normelor imperative prevăzute de art. 114 din Legea nr. 31/1990, care prevăd

expres ce atribuții pot fi delegate către administratorul unic.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal a declarat recurs pârâta, indicând ca temei al cererii, motivul prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În esență, în recurs se invocă

interpretarea și aplicarea eronată de către instanța de apel, a prevederilor

legale reținute în considerentele deciziei, în raport de care în mod nefondat a

admis apelul.

În concret se solicită a se constata

că hotărârea este nelegală fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea

greșită a dispozițiilor prevăzute de art. 143 din Legea nr. 31/1990 și art. 115

alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002.

Critica este nefondată.

Așa cum rezultă din lucrările cauzei

și cum corect a reținut instanța în calea devolutivă a apelului, prin H.A.G.E.A.

din 22 aprilie 2004 s-au delegat administratorului unic, atribuții care-i

confereau în mod direct și discreționar, dreptul de a încheia acte de

dispoziție esențiale, privind patrimoniul societății și de a lua măsuri privind

înființarea sau desființarea unor sedii secundare privind SC V. SA, cu

încălcarea dispozițiilor art. 143 din Legea nr. 31/1990.

În mod corect instanța de apel, prin

prisma acestor dispoziții legale a reținut că administratorii pot încheia

actele juridice menționate, numai cu aprobarea prealabilă a adunării generale

extraordinare a acționarilor dată în condițiile art. 115 din Legea nr. 31/1990.

Ori, în speță prin delegarea dată

administratorului, care nu era afectată de această condiție, se transmiteau în

sarcina acestuia atribuții pe care nu le putea avea legal și nici statutar,

deoarece prin actul constitutiv aceste atribuții revin consiliului de

administrație.

Cum dispoziția cuprinsă în art. 143

are caracter de ordine publică, nici o derogare nu este permisă, și deci nici

derogările făcute administratorului unic de adunarea generală.

Este relevant de reținut că SC V. SA

Vaslui este o societate deținută public, regimul ei fiind determinat atât de

dispozițiile Legii nr. 31/1990 cât și ale O.G. nr. 28/2002.

Conform textului prevăzut de art. 115

alin. (1) din O.U. nr. 28/2002 așa cum ulterior a fost modificată și completată

prin Legea nr. 525/2002, actele juridice expres prevăzute, pot fi încheiate de

către administratorii societăților sub două condiții cumulative: valoarea

acestora să nu depășească pe durata unui exercițiu financiar 20 % din totalul

activelor imobilizate mai puțin creanțele și să se realizeze numai după

aprobarea prealabilă de către adunarea generală extraordinară a acționarilor.

În atare situație urmează a se

reține că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a acestor dispoziții

legale în raport de H.A.G.E.A.

Corect au fost interpretate și

aplicate după cum rezultă din considerentele deciziei și prevederile art. 113 lit.

c) din Legea nr. 31/1990, referitoare la înființarea sau desființarea unor

sedii secundare, atribuții care nu se regăsesc în competența administratorului

unic.

Ori, nelegal prin H.A.G.E.A. s-au

delegat aceste atribuții administratorului unic.

Așa fiind, pentru aceste

considerente și în raport de faptul că din dezvoltarea criticilor formulate, nu

a rezultat nici un motiv de ordine publică care să fi putut fi pus în discuția

părților, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D

E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC V. SA Vaslui, împotriva deciziei C.C. nr. 8 din 7 aprilie

2005 a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 2 martie 2006.