ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5656/2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5656/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față.

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 10

ianuarie 2005, reclamanta B.I.L. Nicosia solicită, în contradictoriu cu pârâta

SC V. SA Vaslui, anularea hotărârii din 15 noiembrie 2004 a administratorului

unic al pârâtei, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 13 din 21 martie

2005 dată în Camera de consiliu, Tribunalul Vaslui admite cererea în anulare

formulată de reclamantă, dispune anularea hotărârii din 15 noiembrie 2004

adoptată de administratorul unic al societății pârâte, menționarea

corespunzătoare în R.C., publicarea în M. Of. al României, partea a IV-a, cu

345.000 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, reținând, pentru a

decide astfel, că hotărârea atacată a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor

art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, ale art. 146, art. 114 alin. (1) și art.

113 lit. b), c), f), g) și j) din Legea nr. 31/1990, întrucât adunarea generală

extraordinară a acționarilor societății pârâte nu a dat o aprobare prealabilă

și individuală pentru fiecare bun în parte ce urma a fi constituit garanție de

către administratorul unic pentru angajarea unui credit.

Prin decizia nr. 12 din 23 mai 2005

dată în Camera de consiliu, Curtea de Apel Iași, secția comercială, respinge

apelul formulat de pârâta SC V. SA, împotriva soluției instanței de fond,

reținând, pentru a decide astfel, că hotărârea a cărei anulare s-a cerut de

reclamantă a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 241 alin. (1) din

Legea nr. 297/2004, întrucât adunarea generală extraordinară a acționarilor nu

a dat o aprobare prealabilă pentru active precis determinate, astfel că în mod

corect a stabilit instanța de fond că hotărârea atacată a fost adoptată de

administratorul unic cu încălcarea dispozițiilor art. 114 din Legea nr. 31/1990.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs pârâta solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304

alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate

și a sentinței pronunțate de instanța de fond și, pe fond, respingerea acțiunii

reclamantei intimate ca neîntemeiată.

În susținerea recursului său,

recurenta critică instanțele de fond și de apel pentru interpretarea eronată a

dispozițiilor art. 146 din Legea nr. 31/1990 și ale art. 241 din Legea nr. 297/2004,

care nu cer, așa cum greșit au apreciat instanțele și susține reclamanta

intimată, ca aprobarea prealabilă a adunării generale extraordinare a

acționarilor să se refere la active precis identificate ce pot fi constituite

de administratori ca garanții pentru credite angajate în interesul societății.

Mai susține recurenta că legea nu

impune restricții adunării generale extraordinare a acționarilor în delegarea

competențelor sale, dispozițiile art. 146 din Legea nr. 31/1990 fiind

dispozitive și nu imperative, astfel că, și din această perspectivă, decizia

recurată a fost dată cu greșita aplicare a legii.

Prin întâmpinarea depusă la dosar

intimata reclamantă solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Din actele și lucrările dosarului se

constată că recursul este fondat.

Potrivit art. 146 din Legea nr. 31/1990

„administratorii vor putea să încheie acte juridice prin care să dobândească,

să înstrăineze, să închirieze, să schimbe sau să constituie în garanție bunuri

aflate în patrimoniul societății, a căror valoare depășește jumătate din

valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic,

numai cu aprobarea adunării generale extraordinare a acționarilor, adoptată în

prezența acționarilor reprezentând trei pătrimi din capitalul social, cu votul

unui număr de acționari care să reprezinte cel puțin jumătate din capitalul

social, la prima convocare, dacă nu dispune altfel actul constitutiv”, așa cum

prevede art. 115 din Legea nr. 31/1990.

Iar potrivit art. 241 alin. (1) din

Legea nr. 297/2004, pentru societățile comerciale ale căror acțiuni sunt admise

la tranzacționare pe o piață reglementată, „actele de dobândire, înstrăinare,

schimb sau de constituire în garanție a unor active din categoria activelor

imobilizate ale societății, a căror valoare depășește, individual sau cumulat,

pe durata unui exercițiu financiar, 20 % din totalul activelor imobilizate, mai

puțin creanțele, vor fi încheiate de către administratorii sau directorii

societății numai după aprobarea prealabilă de către adunarea generală

extraordinară a acționarilor”.

Față de dispozițiile evocate se

reține că prin hotărârea A.G.E.A. societății recurente, din 22 aprilie 2004,

ținută în prezența acționarilor reprezentând 87,62 % din capitalul social

(dosar de fond) hotărârea fiind adoptată cu votul afirmativ al acționarilor

deținând 71,46 % din capitalul social (dosar fond), a fost mandatat

administratorul unic al societății „pentru aprobarea și încheierea de contracte

de credit curent pe termen mediu și lung, aprobarea liniilor de credit,

modificarea acestora prin diminuare sau majorare, perfectarea contractelor de

gaj sau ipotecă care au ca obiect valori peste limita prevăzută de art. 11 lit.

g) din actul constitutiv cât și peste limita prevăzută de art. 143 din Legea nr.

31/1990 (actualmente art. 146) beneficiari garantați fiind unitățile bancare

cât și terțe persoane” (dosar de fond), mandatul fiind deci dat cu respectarea

dispozițiilor legale menționate care nu impun acordarea de mandate speciale

individualizate pe active asupra cărora ar urma a se constitui garanții.

Aprobarea adunării generale

extraordinare a acționarilor necesară administratorilor, prevăzută de art. 146

din Legea nr. 31/1990, nu reprezintă o delegare de competență ce ar încălca

dispozițiile art. 114 coroborat cu cele ale art. 113 lit. b), c), f), g) și j),

cum greșit au reținut instanțele de fond și de apel, ci o excepție reglementată

de lege prin raportare la dispozițiile art. 150 alin. (1) din Legea nr.

31/1990.

Față de aceasta se reține că

hotărârea administratorului unic al societății recurente din 15 noiembrie 2004

publicată în M. Of. (Partea a IV-a) din 22 noiembrie 2004 a fost dată în

conformitate cu dispozițiile legale pertinente, respectiv art. 146 din Legea

nr. 31/1990 și art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, decizia recurată

fiind rezultatul unei greșite aplicări a legii de către instanța de apel.

Astfel fiind, cu aplicarea art. 312 C.

proc. civ., recursul formulat de pârâtă urmează a fi admis și pe cale de

consecință, decizia instanței de apel recurată, urmează a fi modificată în

sensul că urmează a fi admis apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței

instanței de fond, care urmează a fi schimbată în tot, în sensul respingerii

acțiunii formulate de reclamantă, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC V. SA Vaslui, împotriva deciziei nr. 12/ Com din 23 mai 2005 a Curții de

Apel Iași, secția comercială, pe care o modifică în sensul că admite apelul

pârâtei declarat împotriva sentinței nr. 13 din 21 martie 2005 a Tribunalului

Vaslui, pe care o schimbă în sensul că respinge acțiunea reclamantei B.I.L.

Cipru.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 noiembrie 2005.