ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1985/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Tribunalul Cluj, reclamantul G.A. a chemat în judecată Casa Județeană de

Pensii Cluj, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze

hotărârea nr. 12.259 din 21 august 2003, emisă de pârâtă, prin care i-au fost

stabilite drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Reclamantul a susținut că

i-a fost recunoscut stagiul militar efectuat în detașamente de muncă, numai

pentru perioada 16 august 1958 - 8 decembrie 1958, deși din mențiunile

livretului militar rezultă că și perioada cuprinsă între 3 august 1960 - 15

decembrie 1960, trebuie luată în considerare.

Prin încheierea de ședință

nr. 99 din data de 5 februarie 2004, Tribunalul Cluj a declinat competența de

soluționare a contestației formulată de contestatorul G.A., în favoarea Curții

de Apel Cluj.

Prin sentința civilă nr. 368

din 9 martie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea reclamantului, reținând, în esență, că

perioada solicitată suplimentar de către reclamant, a fi socotită drept stagiu

militar efectuat în detașamente de muncă, nu poate fi considerată astfel,

întrucât din mențiunile existente în livretul militar, rezultă că reclamantul a

efectuat stagiul militar la U.M. 02928 Oradea, ca „normator” și nu poate

beneficia de prevederile Legii nr. 309/2002 .

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, G.A., criticând-o potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc.

civ.

În motivarea recursului a

susținut că instanța de fond în mod greșit a apreciat că reclamantul nu

beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002, pentru perioada cuprinsă în

intervalul 3 august 1960 - 15 decembrie 1960, întrucât, indiferent de

specificul unității militare din cadrul armatei din acea perioadă, fie că era

infanterie, aviație, artilerie sau muncă, toate erau denumite unități militare,

și că funcția de normator deținută de către acesta, se găsește în nomenclatorul

armatei la detașamente de muncă.

Recursul nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art.

1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege,

numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în

detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Deci, prin această

reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite

cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de

lege: să fi satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă, în perioada

1950 - 1961, iar detașamentul de muncă să fi făcut parte din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii.

Or, în cauză

recurentul-reclamant a satisfăcut stagiul militar într-o unitate militară din

sistemul fostului Minister al Forțelor Armate, motiv pentru care se constată că

instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul

declarat urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de G.A. împotriva sentinței civile nr. 368 din 9 martie 2004 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 martie 2005.