ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5350/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Petenții R.C.I. și S.V. au formulat

plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva

judecătorului C.A. de la Judecătoria Cluj-Napoca și împotriva consilierului

juridic P.L.S. de la Primăria Cluj Napoca, pentru săvârșirea infracțiunilor de

abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen., neglijență în serviciu,

prevăzută de art. 249 C. pen. și fals intelectual, prevăzută de art. 289 C.

pen.

S-a susținut că judecătoarea având

de judecat o acțiune civilă ca obiect restituirea unui imobil, a consemnat în

mod fals în sentința civilă nr. 1058/2001 că imobilul a fost naționalizat fără

titlu și a constatat în mod neîntemeiat nulitatea contractelor de

vânzare-cumpărare încheiate ulterior, iar consilierul juridic P.L.S. de la

Primăria Cluj-Napoca nu a prezentat instanței înscrisurile care ar fi dovedit

titlul valabil al actului de naționalizare.

Prin rezoluția din 24 mai 2004,

procurorul D.M. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, examinând

actele premergătoare efectuate în cauză, a dispus neînceperea urmăririi penale.

S-a motivat, în esență, că

consemnările din sentința civilă nr. 1058/2001 a Judecătoriei Cluj-Napoca sunt

rezultatul deliberării instanței de judecată și sentința pronunțată a rămas

definitivă prin respingerea apelului și recursului declarate de reclamanți,

fiind respinsă și cererea de revizuire formulată de reclamanți. Hotărârile

instanțelor de control judiciar au confirmat temeinicia și legalitatea soluției

instanței de fond. În ce privește pe consilierul juridic, s-a constatat că nu a

reținut nici un înscris, la dosarul cauzei fiind administrate integral probele

necesare.

Împotriva rezoluției din 24 mai

2004, au formulat plângeri petiționarii S.V. și R.C.I. la Curtea de Apel Cluj,

iar prin încheierea nr. 4117 din 8 octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, s-a admis cererea formulată de petiționarii R.C.I., M.M.

și S.V. și s-a strămutat judecarea cauzei la Curtea de Apel Târgu Mureș.

Prin sentința penală nr. 7 din 28

aprilie 2005, Curtea de Apel Târgu Mureș s-au respins, ca nefondate, plângerile

formulate de petiționarii R.C.I. și S.V. reprezentați de R.V. și M.M. împotriva

rezoluției din 24 mai 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Totodată, instanța a obligat

petenții la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu avocațial din oficiu pentru

învinuita P.L.S. se va suporta din fondul Tribunalului Mureș.

Se motivează, în esență, că soluția

dată de parchet este corectă, căci nu s-a comis vreo infracțiune de către cele

două învinuite.

Împotriva sentinței au declarat

recurs petiționarii S.V. și R.C.I., criticând-o ca netemeinică și nelegală,

deoarece nu s-a ținut seama de probele administrate și de susținerile lor

întemeiate.

Recursurile petiționarilor sunt

întemeiate pentru motivul ce se va arăta, în cele ce urmează.

Potrivit art. 275 C. proc. pen.,

orice persoană poate face plângere împotriva înscrisurilor și actelor de

urmărire penală, dacă prin aceasta s-a adus o vătămare intereselor sale

legitime, iar conform art. 277 din același cod, procurorul este obligat să

rezolve plângerea în termen de cel mult 20 zile de la primire și să comunice de

îndată persoanei care a făcut plângerea modul în care a fost rezolvată.

Împotriva măsurilor luate de

procuror, se poate face plângere, care să rezolve (în cazul de față) conform art.

278 C. proc. pen., de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de

apel.

Conform art. 278

1

alin.

(1) C. proc. pen., numai după respingerea plângerii făcute conform

dispozițiilor de mai sus, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

(în speță rezoluția din 24 mai 2004) se putea face plângere în termen de 20

zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, la

instanța căreia i-ar reveni potrivit legii, competența să judece cauza în primă

instanță (în cauză curtea de apel).

În speță, petiționarii nu s-au mai

adresat împotriva rezoluției procurorului din 24 mai 2004 cu plângere la

procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, ci s-au adresat

direct cu plângere la instanța de judecată, ceea ce nu este admisibil conform

textelor de lege citate.

În consecință, hotărârea instanței

care a soluționat în fond plângerea petiționarilor, a pronunțat o hotărâre

contrară legii, ceea ce constituie motivul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) lit. 17

1

C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, urmează

potrivit art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admite

recursurile declarate de petiționarii S.V. și R.C.I., a se casa sentința

atacată și rejudecând pe fond, a respinge, ca inadmisibile, plângerile acestora

împotriva rezoluției din 24 mai 2004 a procurorului de la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

petiționarii S.V. și R.C.I. împotriva sentinței penale nr. 7 din 28 aprilie

2005 a Curții de Apel Tg. Mureș.

Casează sentința atacată și pe fond,

respinge ca inadmisibile plângerile acestora.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 septembrie 2005.