ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5350/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Petenții R.C.I. și S.V. au formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva judecătorului C.A. de la Judecătoria Cluj-Napoca și împotriva consilierului juridic P.L.S. de la Primăria Cluj Napoca, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen., neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. și fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. S-a susținut că judecătoarea având de judecat o acțiune civilă ca obiect restituirea unui imobil, a consemnat în mod fals în sentința civilă nr. 1058/2001 că imobilul a fost naționalizat fără titlu și a constatat în mod neîntemeiat nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate ulterior, iar consilierul juridic P.L.S.

de la Primăria Cluj-Napoca nu a prezentat instanței înscrisurile care ar fi dovedit titlul valabil al actului de naționalizare. Prin rezoluția din 24 mai 2004, procurorul D.M. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, examinând actele premergătoare efectuate în cauză, a dispus neînceperea urmăririi penale. S-a motivat, în esență, că consemnările din sentința civilă nr. 1058/2001 a Judecătoriei Cluj-Napoca sunt rezultatul deliberării instanței de judecată și sentința pronunțată a rămas definitivă prin respingerea apelului și recursului declarate de reclamanți, fiind respinsă și cererea de revizuire formulată de reclamanți. Hotărârile instanțelor de control judiciar au confirmat temeinicia și legalitatea soluției instanței de fond.

În ce privește pe consilierul juridic, s-a constatat că nu a reținut nici un înscris, la dosarul cauzei fiind administrate integral probele necesare. Împotriva rezoluției din 24 mai 2004, au formulat plângeri petiționarii S.V. și R.C.I. la Curtea de Apel Cluj, iar prin încheierea nr. 4117 din 8 octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a admis cererea formulată de petiționarii R.C.I., M.M. și S.V. și s-a strămutat judecarea cauzei la Curtea de Apel Târgu Mureș. Prin sentința penală nr. 7 din 28 aprilie 2005, Curtea de Apel Târgu Mureș s-au respins, ca nefondate, plângerile formulate de petiționarii R.C.I. și S.V. reprezentați de R.V. și M.M. împotriva rezoluției din 24 mai 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Totodată, instanța a obligat petenții la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu avocațial din oficiu pentru învinuita P.L.S. se va suporta din fondul Tribunalului Mureș. Se motivează, în esență, că soluția dată de parchet este corectă, căci nu s-a comis vreo infracțiune de către cele două învinuite. Împotriva sentinței au declarat recurs petiționarii S.V. și R.C.I., criticând-o ca netemeinică și nelegală, deoarece nu s-a ținut seama de probele administrate și de susținerile lor întemeiate. Recursurile petiționarilor sunt întemeiate pentru motivul ce se va arăta, în cele ce urmează. Potrivit art. 275 C. proc.

pen., orice persoană poate face plângere împotriva înscrisurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin aceasta s-a adus o vătămare intereselor sale legitime, iar conform art. 277 din același cod, procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 zile de la primire și să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea modul în care a fost rezolvată. Împotriva măsurilor luate de procuror, se poate face plângere, care să rezolve (în cazul de față) conform art. 278 C. proc. pen., de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel. Conform art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., numai după respingerea plângerii făcute conform dispozițiilor de mai sus, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale (în speță rezoluția din 24 mai 2004) se putea face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, la instanța căreia i-ar reveni potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță (în cauză curtea de apel). În speță, petiționarii nu s-au mai adresat împotriva rezoluției procurorului din 24 mai 2004 cu plângere la procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, ci s-au adresat direct cu plângere la instanța de judecată, ceea ce nu este admisibil conform textelor de lege citate. În consecință, hotărârea instanței care a soluționat în fond plângerea petiționarilor, a pronunțat o hotărâre contrară legii, ceea ce constituie motivul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) lit. 17 1 C. proc.

pen. Pentru aceste considerente, urmează potrivit art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admite recursurile declarate de petiționarii S.V. și R.C.I., a se casa sentința atacată și rejudecând pe fond, a respinge, ca inadmisibile, plângerile acestora împotriva rezoluției din 24 mai 2004 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de petiționarii S.V. și R.C.I. împotriva sentinței penale nr. 7 din 28 aprilie 2005 a Curții de Apel Tg. Mureș. Casează sentința atacată și pe fond, respinge ca inadmisibile plângerile acestora. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 septembrie 2005.