ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 538/2006

Asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 29 octombrie 2003, pe rolul Tribunalului Satu Mare, reclamanții C.D. și

C.A.M. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Satu Mare,

solicitând modificarea în parte a dispoziției nr. 691 din 1 octombrie 2003 în

sensul restituirii în natură a imobilului înscris în C.F. colectiv Satu Mare,

cu restituirea despăgubirilor în sumă de 67.334 lei, sumă reactualizată.

Au mai solicitat să se constate

nelegalitatea deciziei nr. 319/1987 emisă în baza Decretului-lege nr. 223/1974.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că apartamentul în litigiu, a fost dobândit de reclamanta C.A.M., în

baza contractului de construire nr. 2791 din 4 octombrie 1976 și a titlului de

proprietate nr. 4387 din 6 noiembrie 1981, fiind întabulat pe numele acesteia,

în C.F. individual Satu Mare.

În anul 1987 în baza Decretului

223/1974, apartamentul a fost trecut în proprietatea statului prin decizia nr.

319/1987 a fostului Consiliu Popular Județean Satu Mare.

Deși în cartea funciară,

apartamentul era înscris doar pe numele reclamantei C.A.M., fiind bun comun,

prin contribuție egală, cota de 37/100 părți din apartament, proprietatea lui

C.D. s-a preluat fără despăgubire, iar cota de 63/100 părți, proprietatea lui

C.A.M. s-a preluat cu plata despăgubirilor în sumă de 67.344 lei.

Din aceste despăgubiri suma de

24.416 lei a fost virată statului pentru ratele neachitate la CEC, iar suma de

42.920 lei a fost plătită reclamantei.

Au mai arătat că, apartamentul în

litigiu, a fost trecut în proprietatea statului cu încălcarea dispozițiilor

art. 36 C. fam.

În cauză a formulat cerere de

intervenție în interes propriu, chiriașul imobilului din litigiu, Ș.G., prin

care a arătat că, este pensionar, invalid locomotor din anul 1985, soția este

pensionară, fiica salariată și fiul elev, motive pentru care a solicitat

respingerea acțiunii.

În cauză a fost introdus în calitate

de pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de

D.G.F.P. Satu Mare.

Prin sentința civilă nr. 98/D din 15

martie 2004 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția civilă, a fost admisă

acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Local al municipiului Satu Mare și

Primarul municipiului Satu Mare și în consecință:

A constatat nelegalitatea deciziei

nr. 691/2003 pe care a anulat-o în parte în privința cotei de 63/100 părți din

imobilul înscris în C.F. individuală Satu Mare.

A dispus restituirea în natură, în

favoarea reclamantei C.A.M. a cotei de 63/100 părți din imobilul mai sus

menționat, cu obligarea reclamantei la restituirea despăgubirilor în sumă de

67.344 lei reactualizate.

A respins cererea de intervenție

formulată de intervenientul Ș.G.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut în esență, că apartamentul în litigiu a fost dobândit în cote

egale de ½ parte, operând prezumția comunității bunurilor dobândite în

timpul căsătoriei, instituită prin dispozițiile art. 30 C. fam., astfel că,

decizia nr. 319/1987 este nelegală.

În ceea ce privește susținerea

reclamanților că Statul Român nu ar avea un titlu valabil, instanța de fond a

reținut, că titlul statului este valabil, însă preluarea imobilului este una

abuzivă, fiind incidente dispozițiilor art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001.

Referitor la cererea de intervenție,

a constatat că intervenientul Ș.G. va beneficia de prevederile art. 13 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Ministerul Finanțelor Publice, Primăria municipiului Satu Mare și

Ș.G., susținând că prima instanță a ignorat dispozițiile art. 1.4 lit. b) din

H.G. nr. 498/2003, art. 2 lit. g) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

preluarea imobilului nefiind abuzivă, dreptul statului asupra imobilului revendicat,

fiind dobândit chiar și fără înscrierea în evidențele de proprietate

imobiliară.

Curtea de Apel Oradea, secția

civilă, prin decizia nr. 758/A din 28 iunie 2004, a respins ca nefondate

apelurile declarate, cu motivarea că, interpretarea prevederilor normelor de

aplicare a Legii nr. 10/2001, nu pot conduce la restrângerea ariei de aplicare

a legii, în caz contrar s-ar ajunge la concluzia că prin normele de aplicare a

legii, de fapt se adaugă la lege.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs, Ministerul Finanțelor Publice, Primăria municipiului Satu Mare

și intervenientul Ș.G., invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct.

9 și 10 C. proc. civ., reiterând motivele de apel și susținând în esență, că:

preluarea imobilului nu a fost una abuzivă, reclamanta fiind îndestulată

rezonabil iar Statul Român are un titlu legal constituit asupra apartamentului,

chiar dacă nu a fost operat în cartea funciară.

Au mai arătat, că instanța de apel a

ignorat prevederile art. 1.4 lit. b) din H.G. nr. 438/2003 și a încălcat

dispozițiile art. 30 C. fam.

Criticile formulate în recursurile

declarate sunt neîntemeiate pentru considerentele ce succed.

Ambele instanțe au stabilit în mod

corect că preluarea imobilului în litigiu de către Statul Român, a fost

abuzivă, fiind incidente dispozițiile art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001.

Reținând că imobilul se încadrează

în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001, în mod judicios prima instanță a

constatat că intimata C.A.M. este îndreptățită să i se restituie în natură cota

de 63/100 părți din imobilul înscris în C.F. individuală Satu Mare, condiționat

de restituirea despăgubirilor în sumă de 67.344 lei, reactualizată.

Nefondată este și critica

referitoare la lipsa înscrierii transferului dreptului de proprietate în patrimoniul

statului în cartea funciară, față de dispozițiile art. 16 din Legea nr.

115/1938, text potrivit căruia, dobândirea proprietății se realizează numai

prin înscriere în cartea funciară, excepțiile fiind situațiile prevăzute de

art. 26 din aceeași lege.

Pe de altă parte, actul care a stat

la baza preluării abuzive a imobilului în litigiu de către Statul Român,

respectiv Decretul nr. 223/1974 a fost abrogat.

În raport cu dispozițiile art. 30 C.

fam., prima instanță a constatat judicios că reclamanții au dobândit imobilul

în litigiu în timpul căsătoriei, operând prezumția comunității bunurilor,

prezumându-se că părțile au contribuția egală, până când nu se dovedește

contrariu.

Or, în lipsa unei hotărâri

judecătorești de partaj bunuri comune și de stabilire a cotelor de contribuție,

decizia nr.319/1987 emisă în baza Decretului nr.223/1974, este nelegală, fiind

dată cu încălcarea dispozițiilor art.30 Codul familiei.

Este nefondată și critica privind

ignorarea prevederilor pct. 1.4 lit. b) din Normele metodologice de aplicare

unitară a Legii nr. 10/2001, aprobată prin H.G. nr. 498/2003, întrucât aceste

norme nu pot modifica sau adăuga la lege.

În consecință, recursurile fiind

nefondate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., vor fi respinse ca

atare.

Ca părți, căzute în pretenții

potrivit art. 274 C. proc. civ., recurenții vor fi obligați în solidar să

plătească intimaților reclamanți suma de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de

judecată în recurs, constând din onorariu apărător.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de Ministerul Finanțelor Publice, Primăria municipiului Satu Mare

precum și de Ș.G. împotriva deciziei civile nr. 758/A din 28 iunie 2004

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă.

Obligă în solidar pe recurenții de

mai sus la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în

recurs intimaților reclamanți solidari C.A.M. și C.D.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 19 ianuarie 2006.