ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9507/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Reclamanta S.R. a chemat în

judecată Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Public, Primarul municipiului

Satu Mare și Prefectura județului Satu Mare, solicitând

Judecătoriei Stau Mare pe rolul căreia acțiunea a fost înregistrată

sub nr. 592 din 3 februarie 2003, să constate că este

îndreptățită în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001 la

acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele (7 apartamente

cu anexe gospodărești, situate în Satu Mare) preluate abuziv de stat

din proprietatea reclamantei și a părinților săi în anul

1950.

Judecătoria Stau Mare, prin

sentința civilă nr. 4472/2003 a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare, care, prin

sentința civilă nr. 337/D din 18 octombrie 2004 pronunțată

în dosarul nr. 5000/2003, a respins cererea de chemare în judecată,

reținând că reclamanta nu a făcut dovada prin înscrierea în

cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilelor solicitate.

Împotriva sentinței a declarat

apel D.G., precizând că este moștenitorul reclamantei

S.R., decedată la data

de 15 octombrie 2004.

Curtea de Apel Oradea, secția

civilă mixtă, prin decizia civilă nr. 224/A din 18 martie 2005,

a admis apelul și a schimbat în parte sentința, după cum

urmează: „Admite ca fondată acțiunea civilă formulată

de petenta S.R., continuată de D.G. (...). Constată că

reclamanta este îndreptățită la despăgubiri pentru imobilul

nr. top 7073/2, preluat fără titlu de statul român, în

condițiile Legii 10/2001. Obligă pe pârâtul

Ministerul Finanțelor să

plătească reclamantei suma de 16.845.439.042 lei cu titlu de

despăgubiri (...)”.

Împotriva deciziei instanței de

apel au declarat recurs intimații pârâți Primarul municipiului Satu

Mare, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Prefectul

județului Satu Mare, criticând-o în raport cu cazurile de modificare

prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ.

La termenul de dezbateri Curtea a

pus în discuția părților, din oficiu, conform dispozițiilor

art. 306 alin. (2) C. proc. civ., incidența în cauză a motivului de

casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. „coroborat cu art. 304 pct. 5 C. proc. civ., sunt supuse casării

hotărârile prin care instanțele au încălcat formele de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C.

proc. civ.

Conform art. 41 alin. (1) C. proc.

civ. poate să fie parte în judecată orice persoană care are

folosința drepturilor civile.

Textul de lege citat instituie un

principiu general cu privire la capacitatea procesuală de

folosință.

Cu privire la persoanele fizice

potrivit art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, capacitatea de

folosință începe de la nașterea persoanei și încetează

odată cu moartea acesteia.

Dacă se constată că

la data sesizării instanței de fond, vreuna din persoanele indicate

în cererea de chemare în judecată era decedată, soluția

procedurală este aceea a respingerii acțiunii în temeiul

excepției lipsei capacității de folosință.

În ipoteza în care decesul unei

părți intervine pe parcursul procesului, iar instanța

pronunță hotărârea judecătorească în contradictoriu cu

persoana decedată, a cărei calitate de parte în proces a încetat

odată cu încetarea capacității de folosință, dat fiind

caracterul imperativ al prevederilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ.

sancțiunea procedurală este aceea a nulității

hotărârii, nulitate de ordine publică ce poate fi invocată

și din oficiu, în orice stare a pricinii.

În prezenta cauză, conform

certificatului seria DR nr. 771628/2004, reclamanta

S.R. a decedat la data de 15

octombrie 2004, iar sentința Tribunalului Satu Mare a fost

pronunțată la 18 octombrie 2004.

De asemenea, în următoarea

etapă procesuală, deși instanța de apel a introdus în

cauză pe moștenitorul D.G., prin decizia civilă nr. 224/A din 18

martie 2005 admite apelul acestuia însă, schimbând sentința, se

pronunță cu referire la o persoană fără capacitate de

folosință, în sensul că: „Admite acțiunea (...),

constată că reclamanta este îndreptățită la

despăgubiri (...) și obligă pe pârâtul Ministerul

Finanțelor să plătească reclamantei suma de 16.845.439.042

lei cu titlu de despăgubiri”.

Pentru considerentele prezentate,

constatând incidența în cauză a cazului de casare prevăzut de

art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Curtea urmează să admită cererile

de recurs în limita motivului de ordine publică invocat din oficiu, ce

face inutilă cercetarea criticilor formulate pe fondul cauzei.

În baza dispozițiilor art. 312

alin. (3) și art. 313-314 C. proc. civ., Curtea va casa hotărârile

pronunțate în fazele procesuale anterioare și va trimite cauza spre

rejudecare la Tribunalul Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

pârâtul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice

reprezentat de

D.G.F.P.

Satu Mare, de pârâtul

Primarul municipiului Satu Mare și de Prefectul județului Satu Mare

împotriva deciziei civile nr. 224/A din 18 martie 2005 a Curții de Apel

Oradea, secția civilă mixtă.

Casează decizia, precum și

sentința civilă nr. 337/D din 18 octombrie 2004 a Tribunalului Satu

Mare și trimite cauza la același tribunal pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2006.