ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 675/2010

Asupra recursurilor de fașă, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 99 din 12 octombrie 2009, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentii M.E. și M.D. împotriva ordonanței din data de 6 martie 2009 dată în Dosarul nr. 354/P/2008 al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, menținută prin ordonanța din 30 aprilie 2009 dată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași în Dosar nr. 335/11/2/2009, pe care a menținut-o. Pentru a hotărî astfel a reținut că în plângerea formulată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, petentii M.D. și M.E.

au criticat ordonanțele pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași pentru nelegalitate arătând că intimata în calitate de notar public a întocmit actul de vânzare cumpărare fără să țină cont de dreptul lor de uzufruct, drept înscris în cartea funciară, conducând la declanșarea unor litigii între ei și actualii proprietari care potrivit actului dețin și uzufructul. Prin ordonanța din data de 6 martie 2009 dată în Dosarul nr. 354/P/2008, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru fapta prevăzută și pedepsită de art. 289 C. pen. a învinuitei C.G.F. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, amendă în sumă de 1000 RON și neînceperea urmăririi penale față de C.F.G.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., în temeiul art. 10 lit. b) C. pen., art. 91 C. pen., art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen. Pentru a pronunța această ordonanță a reținut că prin rezoluția din data de 7 noiembrie 2008 s-a început urmărirea penală împotriva numitei C.F.G. întrucât în calitate de notar public a întocmit și autentificat contractul de vânzare cumpărare din 18 iulie 2007 prin care a fost transmis dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1468,19 m.p. teren situat în Dancu, deși asupra terenului respectiv exista o clauză de uzufruct viager, înscrisă într-un alt contract de vânzare cumpărare încheiat în anul 2006 la același birou notarial.

Deși contractul de vânzare cumpărare din 24 august 2006 prin care s-a prevăzut clauza de uzufruct viager a fost autentificat de același notar public, și deși extrasul de carte funciară din 18 iulie 2007 atesta existența dreptului evocat în cuprinsul contractului, notarul a menționat faptul că terenul nu este grevat de sarcini, aspect nereal, constatând că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pedepsită de art. 289 C. pen. Cu prilejul audierii sale învinuita a relevat faptul că la autentificarea noului contract de vânzare cumpărare, respectiv contractul din 18 iulie 2007, deși avea extrasul de carte funciară care atesta dreptul de uzufruct viager al petentilor M.D. și M.E., primii vânzători ai terenului, din eroare, s-a consemnat la tehnoredactare că terenul suspus vânzării nu este grevat de sarcini.

Învinuita a mai invocat în apărare faptul că eroarea a fost posibilă datorită orei înaintate la care s-a realizat autentificarea actului, precum și confuziei asupra actelor verificate anterior încheierii contractului de vânzare cumpărare, în sensul că din eroare a fost examinat certificatul de informare care nu conținea mențiunea cu privire la existența dreptului de uzufruct și nu extrasul de carte funciară. Procurorul a mai reținut că potrivit actelor notariale depuse la dosarul acuzei prin adresa din 24 octombrie 2008 a Biroului Notarului Public C.G.F. rezultă în mod incontestabil faptul că la momentul autentificării contractului de vânzare cumpărare din 18 iulie 2007 notarul s-a aflat în posesia întregii documentații prevăzute de Legea nr. 36/1995 și Regulamentul de aplicare a legii evocate.

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., procurorul a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 258 alin. (2) C. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 58 din 19 martie 2008 pentru faptele prevăzute de art. 246, 247, 250 alin. (1) - (4) C. pen. acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu excepția celor săvârșite de o persoană dintre cele prevăzute de art. 147 alin. (1) C. pen., iar conform art. 248 C. proc. pen. în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plângere prealabilă, aceasta trebuie să fie introdusă în termen de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul.

În speță, raportat la data săvârșirii infracțiunii (18 iulie 2007), prevăzute de art. 246 C. pen. procurorul a constatat că plângerea a fost introdusă cu nerespectarea termenului prevăzut de lege. Procurorul a constatat că raportat la împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, la persoana și conduita făptuitoarei, s-a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 18 1 C. pen., reținând totodată că la data de 05 septembrie 2008, ulterior momentului în care a aflat că a fost promovată o acțiune în constatarea nulității actului de vânzare cumpărare din 18 iulie 2007 (Dosarul fiind înregistrat la Judecătoria Iași sub nr. 16780/245/2008), s-a autosesizat cu privire la îndreptarea erorii din conținutul contractului, demarând procedurile prevăute de art. 53 din Legea nr. 36/1995.

Împrejurarea că părțile cărora le profită omisiunea vădită din conținutul contractului de vânzare cumpărare și-au exercitat dreptul prevăzut de art. 53 din Legea nr. 36/1995 manifestându-și opoziția la completarea omisiunii lor(potrivit adresei din 09 septembrie 2008 a Societății civile de avocați „R.L. și R.D."), împiedicând astfel înlăturarea urmării produse, nu poate fi calificată ca și conduită pasivă. Curtea de Apel, Iași a reținut că față de toate aceste argumente constatate de procurorul de pe lângă Curtea de Apel Iași, ordonanța este temeinică și legală, prin aplicarea unei sancțiuni administrative față de numita C.G.F. s-a împlinit scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. și anume prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs petenții M.D. și M.E., recurs care nu a fost motivat așa cum prevăd dispozițiile art. 385 10 C. proc. pen. Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În mod corect Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei C.G.F. pentru fapta prevăzută de art. 289 C. pen. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, amendă în sumă de 1000 RON și neînceperea urmăriri penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (art. 10 lit. f) C. proc. pen.).

Împrejurarea că învinuita s-a autosesizat cu privire la îndreptarea erorii strecurată în contractul de vânzare cumpărare, citând părțile implicate pentru rectificarea actului, la data de 05 septembrie 2008, cu termen de înfățișare la data de 09 septembrie 2008, respectiv pe numiții M.I., F.I.F.D., M.R.E., filele 73-76 Dosar u.p. nr. 354/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curea de Apel Iași, iar prin adresa comunicată notarului C.G.F., fila 77 Dosar u.p. nr. 354/P/2008, de către Baroul Iași Societatea Civilă de Avocați „R.L.

și R.D." au încunoștiințat-o pe aceasta de opunerea lor, în mod expres, față de îndreptarea, rectificarea, modificarea, sau completarea, în lipsa lor a oricăror prevederi din contractul de vânzare cumpărare autentificat din 18 iulie 2007 al biroului notarial al acesteia, specificând că ei locuiesc în fapt în Italia, precizând totodată domiciliul din această țară, Înalta Curte constată că nu se poate reține, în sarcina făptuitoarei C.G.F., că fapta prevăzută de disp. art. 289 C. pen. prezintă pericolul social întrucât nu s-au adus atingere nici unei valori sociale, nu s-a periclitat și nu s-au vătămat valorile sociale arătate generic în disp. art. 1 C. pen. Înalta Curte constată că organul de urmărire penală prin măsura dispusă prin ordonanța atacată, și menținută ulterior de procurorul ierarhic superior și de către instanța de fond au reținut justificat în favoarea făptuitoarei C.G.F.

circumstanțele atenuante prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., astfel că aplicarea amenzii ca sancțiune juridică constând în amenda administrativă în cuantum de 1000 RON în sarcina făptuitoarei este în măsură să satisfacă scopul prevăzut de art. 52 C. pen. Cu privire la infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 246 C. pen., corect s-a stabilit prin Ordonanță și menținută prin hotărârea instanței de fond că plângerea prealabilă a fost introdusă cu nerespectarea dispozițiilor art. 284 C. proc. pen., fiind introdusă la data de 10 septembrie 2008, peste termenul de 2 luni din ziua în care persoanele vătămate au știut cine este făptuitorul, respectiv de la data de 18 iulie 2007 când a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare.

Înalta Curte constată că, în considerentele rezoluției dispuse în cauză, cât și în cele ale instanței de fond, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de recurenții petiționari, cu privire la faptele pentru care au solicitat cercetarea penală a intimatei, reținându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale acestora. În consecință, respingând plângerea petiționarilor M.D. și M.E. și menținând ordonanța atacată, prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. În baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate, recursurile declarate de recurenții petiționari M.D.

și M.E. împotriva sentinței penale nr. 99 din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții petiționari vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii M.D. și M.E. împotriva sentinței penale nr. 99 din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2010.