ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 675/2010

Asupra

recursurilor de fașă,

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 99 din

12 octombrie 2009, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori,

a respins ca nefondată plângerea formulată de petentii M.E. și M.D. împotriva

ordonanței din data de 6 martie 2009 dată în Dosarul nr. 354/P/2008 al

parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, menținută prin ordonanța din 30

aprilie 2009 dată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Iași în Dosar nr. 335/11/2/2009, pe care a menținut-o.

Pentru a

hotărî astfel a reținut că în plângerea formulată înregistrată pe rolul Curții

de Apel Iași, petentii M.D. și M.E. au criticat ordonanțele pronunțate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași pentru nelegalitate arătând că

intimata în calitate de notar public a întocmit actul de vânzare cumpărare fără

să țină cont de dreptul lor de uzufruct, drept înscris în cartea funciară,

conducând la declanșarea unor litigii între ei și actualii proprietari care

potrivit actului dețin și uzufructul.

Prin

ordonanța din data de 6 martie 2009 dată în Dosarul nr. 354/P/2008, Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Iași a dispus scoaterea de sub urmărire penală

pentru fapta prevăzută și pedepsită de art. 289 C. pen. a învinuitei C.G.F. și

aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, amendă în sumă de 1000 RON

și neînceperea urmăririi penale față de C.F.G. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen., în temeiul art. 10 lit. b) C. pen., art. 91 C.

pen., art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen.

Pentru a

pronunța această ordonanță a reținut că prin rezoluția din data de 7 noiembrie 2008

s-a început urmărirea penală împotriva numitei C.F.G. întrucât în calitate de

notar public a întocmit și autentificat contractul de vânzare cumpărare din 18

iulie 2007 prin care a fost transmis dreptul de proprietate asupra suprafeței

de 1468,19 m.p. teren situat în Dancu, deși asupra terenului respectiv exista o

clauză de uzufruct viager, înscrisă într-un alt contract de vânzare cumpărare

încheiat în anul 2006 la același birou notarial.

Deși contractul

de vânzare cumpărare din 24 august 2006 prin care s-a prevăzut clauza de

uzufruct viager a fost autentificat de același notar public, și deși extrasul

de carte funciară din 18 iulie 2007 atesta existența dreptului evocat în

cuprinsul contractului, notarul a menționat faptul că terenul nu este grevat de

sarcini, aspect nereal, constatând că se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii pedepsită de art. 289 C. pen.

Cu prilejul

audierii sale învinuita a relevat faptul că la autentificarea noului contract

de vânzare cumpărare, respectiv contractul din 18 iulie 2007, deși avea

extrasul de carte funciară care atesta dreptul de uzufruct viager al petentilor

M.D. și M.E., primii vânzători ai terenului, din eroare, s-a consemnat la

tehnoredactare că terenul suspus vânzării nu este grevat de sarcini.

Învinuita a

mai invocat în apărare faptul că eroarea a fost posibilă datorită orei

înaintate la care s-a realizat autentificarea actului, precum și confuziei

asupra actelor verificate anterior încheierii contractului de vânzare

cumpărare, în sensul că din eroare a fost examinat certificatul de informare

care nu conținea mențiunea cu privire la existența dreptului de uzufruct și nu

extrasul de carte funciară.

Procurorul a

mai reținut că potrivit actelor notariale depuse la dosarul acuzei prin adresa din

24 octombrie 2008 a Biroului Notarului Public C.G.F. rezultă în mod

incontestabil faptul că la momentul autentificării contractului de vânzare

cumpărare din 18 iulie 2007 notarul s-a aflat în posesia întregii documentații

prevăzute de Legea nr. 36/1995 și Regulamentul de aplicare a legii evocate.

În ceea ce

privește săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., procurorul a

reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 258 alin. (2) C. pen., astfel

cum a fost modificat prin Legea nr. 58 din 19 martie 2008 pentru faptele

prevăzute de art. 246, 247, 250 alin. (1) - (4) C. pen. acțiunea penală se pune

în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu excepția celor

săvârșite de o persoană dintre cele prevăzute de art. 147 alin. (1) C. pen.,

iar conform art. 248 C. proc. pen. în cazul infracțiunilor pentru care legea

prevede că este necesară o plângere prealabilă, aceasta trebuie să fie

introdusă în termen de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a știut cine

este făptuitorul. În speță, raportat la data săvârșirii infracțiunii (18 iulie 2007),

prevăzute de art. 246 C. pen. procurorul a constatat că plângerea a fost

introdusă cu nerespectarea termenului prevăzut de lege.

Procurorul a

constatat că raportat la împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta,

la persoana și conduita făptuitoarei, s-a apreciat că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 18

1

C. pen., reținând totodată că la data de 05

septembrie 2008, ulterior momentului în care a aflat că a fost promovată o

acțiune în constatarea nulității actului de vânzare cumpărare din 18 iulie 2007

(Dosarul fiind înregistrat la Judecătoria Iași sub nr. 16780/245/2008), s-a

autosesizat cu privire la îndreptarea erorii din conținutul contractului,

demarând procedurile prevăute de art. 53 din Legea nr. 36/1995.

Împrejurarea

că părțile cărora le profită omisiunea vădită din conținutul contractului de

vânzare cumpărare și-au exercitat dreptul prevăzut de art. 53 din Legea nr. 36/1995

manifestându-și opoziția la completarea omisiunii lor(potrivit adresei din 09

septembrie 2008 a Societății civile de avocați „R.L. și R.D."),

împiedicând astfel înlăturarea urmării produse, nu poate fi calificată ca și

conduită pasivă.

Curtea de

Apel, Iași a reținut că față de toate aceste argumente constatate de procurorul

de pe lângă Curtea de Apel Iași, ordonanța este temeinică și legală, prin

aplicarea unei sancțiuni administrative față de numita C.G.F. s-a împlinit

scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. și anume prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni.

Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs petenții M.D. și M.E., recurs care nu a

fost motivat așa cum prevăd dispozițiile art. 385

10

C. proc. pen.

Examinând

cauza sub toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor

fi arătate în continuare.

În mod corect

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a dispus scoaterea de sub urmărire

penală a învinuitei C.G.F. pentru fapta prevăzută de art. 289 C. pen. și

aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, amendă în sumă de 1000 RON

și neînceperea urmăriri penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

246 C. pen. (art. 10 lit. f) C. proc. pen.).

Împrejurarea

că învinuita s-a autosesizat cu privire la îndreptarea erorii strecurată în

contractul de vânzare cumpărare, citând părțile implicate pentru rectificarea

actului, la data de 05 septembrie 2008, cu termen de înfățișare la data de 09

septembrie 2008, respectiv pe numiții M.I., F.I.F.D., M.R.E., filele 73-76

Dosar u.p. nr. 354/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curea de Apel Iași, iar

prin adresa comunicată notarului C.G.F., fila 77 Dosar u.p. nr. 354/P/2008, de

către Baroul Iași Societatea Civilă de Avocați „R.L. și R.D." au

încunoștiințat-o pe aceasta de opunerea lor, în mod expres, față de îndreptarea,

rectificarea, modificarea, sau completarea, în lipsa lor a oricăror prevederi

din contractul de vânzare cumpărare autentificat din 18 iulie 2007 al biroului

notarial al acesteia, specificând că ei locuiesc în fapt în Italia, precizând

totodată domiciliul din această țară, Înalta Curte constată că nu se poate

reține, în sarcina făptuitoarei C.G.F., că fapta prevăzută de disp. art. 289 C.

pen. prezintă pericolul social întrucât nu s-au adus atingere nici unei valori

sociale, nu s-a periclitat și nu s-au vătămat valorile sociale arătate generic

în disp. art. 1 C. pen.

Înalta Curte

constată că organul de urmărire penală prin măsura dispusă prin ordonanța

atacată, și menținută ulterior de procurorul ierarhic superior și de către

instanța de fond au reținut justificat în favoarea făptuitoarei C.G.F. circumstanțele

atenuante prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., astfel că aplicarea

amenzii ca sancțiune juridică constând în amenda administrativă în cuantum de

1000 RON în sarcina făptuitoarei este în măsură să satisfacă scopul prevăzut de

art. 52 C. pen.

Cu privire la

infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 246 C. pen., corect s-a stabilit

prin Ordonanță și menținută prin hotărârea instanței de fond că plângerea

prealabilă a fost introdusă cu nerespectarea dispozițiilor art. 284 C. proc.

pen., fiind introdusă la data de 10 septembrie 2008, peste termenul de 2 luni

din ziua în care persoanele vătămate au știut cine este făptuitorul, respectiv

de la data de 18 iulie 2007 când a fost încheiat contractul de vânzare

cumpărare.

Înalta Curte

constată că, în considerentele rezoluției dispuse în cauză, cât și în cele ale

instanței de fond, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate

de recurenții petiționari, cu privire la faptele pentru care au solicitat

cercetarea penală a intimatei, reținându-se în mod corect că nu se constată

încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor

procesuale ale acestora.

În

consecință, respingând plângerea petiționarilor M.D. și M.E. și menținând

ordonanța atacată, prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

În baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate, recursurile

declarate de recurenții petiționari M.D. și M.E. împotriva sentinței penale nr.

99 din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze

cu minori.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenții petiționari vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de petiționarii M.D. și M.E. împotriva

sentinței penale nr. 99 din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurenții petiționari la plata sumei de câte 150 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 22 februarie 2010.