ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 366/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 131 din 30 octombrie 2008, Curtea de Apel Iași a respins plângerea formulată de petentul M.F. împotriva rezoluțiilor nr. 809/II/2008 din 8 septembrie 2008 și, respectiv, nr. 169/P/2008 din 21 iulie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, rezoluții ce au fost menținute. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Petentul M.F. a formulat plângere penală, prin care a sesizat faptul că, la B.N.P. M.P. au fost autentificate mai multe acte, care au avut drept consecință juridică pierderea dreptului de proprietate asupra imobilului amplasat pe str. Cuza-Vodă, județul Iași.

În conținutul plângerii, M.F. susține că, la data de 19 aprilie 2005, a fost autentificată la B.N.P. M.P. procura nr. 847/2005, prin care P.C. a fost împuternicit de către sus-numit să îndeplinească formalitățile necesare în vederea vânzării imobilului situat în Iași, str. Cuza Vodă, către B.N.P. Asociați N.I. și M.M.C. La același notariat și în aceeași zi, a fost autentificat și un testament, prin care petentul a instituit un legat cu titlu particular, în favoarea numitului P.C., cu privire la același imobil. Despre existența celor două înscrisuri, petentul pretinde că ar fi aflat în cursul anului 2007, fapt pentru care, la data de 4 iulie 2007, a revocat efectele procurorii cu nr. 847/2005.

Declarația de revocare a fost făcută la același birou notarial (B.N.P. M.P.) și autentificată sub nr. 1548 din 4 aprilie 2007 și despre acest înscris petentul susține că ar conține mențiuni false, respectiv or autentificării, precum și numărul actului, în sensul că numărul real ar fi fost 1543 și nu 1548. În susținerea acuzațiilor pe care M.F. a înțeles să le formuleze, a depus xerocopii ale actelor contestate, precum și a contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu R.A. Locuința, în vederea comparării semnăturilor. Petentul a fost citat în vederea audierii pentru data de 7 iulie 2008, însă nu a dat curs invitației. Din actele premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele: La B.N.P.

M.P. au fost autentificate mai multe înscrisuri, după cum urmează: - procura nr. 847 din 19 aprilie 2005; - testament nr. 848 din 19 aprilie 2005; - antecontract de vânzare-cumpărare nr. 2462 din 31 octombrie 2005; - declarație de revocare nr. 1548 din 4 iulie 2007; - antecontract de vânzare-cumpărare nr. 1544 din 4 iulie 2007. De menționat este faptul că autentificarea actelor menționate s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv identificarea persoanei, verificarea calității pe baza actelor prezentate în original, citirea și semnarea actelor de către titularii acestora. Din adresa nr. 75 din 11 iulie 2008, prin care a fost înaintată documentația care a stat la baza autentificării actelor pretins a fi fost falsificate, rezultă în mod incontestabil faptul că au fost respectate întocmai dispozițiile legale referitoare la activitatea ce precede autentificarea notarială.

Nu lipsit de semnificație este faptul că autentificarea actelor contestate de către M.F. a fost consecința unei convenții încheiate încă din anul 1995 între petent și numitul P.C., convenție la care însă M.F. nu face vreo referire. Astfel, din declarația numitului P.C. rezultă că, în anul 1995 l-a cunoscut pe petent prin intermediul unui prieten comun, N.S., prilej cu care a fost rugat să preia datoriile la un imobil în care M.F. locuia cu chirie. Termenii convenției au fost ca P.C. să achite contravaloarea imobilului pe care petentul urma să-l cumpere de la R.A. Locuința și, de asemenea, să-i achiziționeze acestuia o garsonieră, urmând ca după expirarea termenului de 10 ani, prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare ca și interdicție de înstrăinare, între cele două părți să se încheie un nou contract de vânzare-cumpărare prin care imobilul urma să intre în proprietatea lui P.C.

Aspectele evocate au fost confirmate prin declarația martorului B.I., precum și printr-o serie de înscrisuri, de care P.C. a înțeles să se folosească în dovedirea susținerilor sale, și anume: - procură autentificată prin încheierea nr. 3005 din 23 octombrie 1998 la B.N.P. P.C.I., prin care petentul M.F. l-a mandatat pe P.C. să îndeplinească, în numele său și pentru el, formalitățile necesare în vederea închirierii locuinței proprietate personală, situată pe str. Cuza-Vodă; - înscris sub semnătură privată, respectiv o „chitanță”, care conține convenția despre care P.C. face vorbire în declarația sa; - înscris sub semnătură privată, „chitanță”, care atestă primirea unei sume de bani de către M.F.

de la numitul P.C., în vederea predării contractului imobilului de pe str. Cuza-Vodă; - procură autentificată sub nr. 4187 din data de 8 august 1998 la B.N.P. K.N., prin care M.F. l-a mandatat pe P.C. să îndeplinească formalitățile legale la Primăria Municipiului Iași, DAFIS, în vederea achitării integrale a locuinței proprietate personală a mandantului, situată în Iași, str. Cuza Vodă; - declarație autentificată sub nr. 2316 din 11 septembrie 2001 la B.N.P. N.I., prin care se atestă primirea sumei de 100.000.000 lei vechi de către M.F. de la P.C. Din conținutul aceleiași declarații rezultă că suma primită a reprezentat a doua și ultima rată din suma totală pe care P.C. o datora petentului pentru imobilul în discuție.

Totodată, prin declarația evocată, petentul M.F. confirmă primirea unei garsoniere (pe care, la intervalul de o lună a înstrăinat-o) și a sumei de 28.710 lei de la P.C. Prin aceeași declarație, petentul renunță la toate drepturile sale asupra imobilului din str. Cuza-Vodă, obligându-se ca până la data de 1 noiembrie 2008 să încheie cu P.C. contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul evocat. Din succesiunea actelor notariale și a celor sub semnătură privată, încheiate între petentul M.F. și numitul P.C. rezultă, fără echivoc, faptul că întrei cei doi a fost încheiată convenția despre care P.C. face vorbire și, mai mult, rezultă fără putință de tăgadă, intenția petentului de înstrăinare a imobilului proprietatea sa.

De altfel, prin compararea semnăturilor de pe înscrisurile depuse de către P.C., și despre care petentul nu face vorbire, cu cele de pe înscrisurile contestate de M.F., se poate lesne observa că acestea sunt identice. Mai mult, chiar semnăturile de pe actele depuse de către petent spre comparație (respectiv contractul de vânare-cumpărare încheiat cu R.A. Locuința, precum și declarația de revocare) și pe care acesta le recunoaște, sunt identice cu toate celelalte semnături. De menționat este faptul că, deși petentul recunoaște semnăturile de pe cele două acte evocate anterior, și pe care personal le-a depus spre comparație, acestea sunt total diferite de cele realizate de M.F. pe împuternicirea avocațială depusă la dosar, precum și pe plângerea de tergiversare formulată la data de 30 iunie 2008. Din perspectiva celor constatate, în cauză nu poate fi reținută incidența legii penale, în condițiile în care actele autentificate la B.N.P.

P.M. reprezintă în mod real manifestarea de voință a titularilor acestora. Această împrejurare rezultă și din actele ce le-au precedat celor contestate și pe care petentul neamintindu-le și necontestându-le, implicit le recunoaște. Mai mult, documentația care a stat la baza autentificării fiecăruia dintre actele menționate de petent în plângerea penală conține și acte în posesia cărora notarul nu poate intra decât prin prezentarea lor de către titularul acestora, respectiv cartea de identitate a petentului, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între M.F. cu R.A. Locuința, procesul-verbal de predare a locuinței. Prin rezoluția nr. 169/P/2008 din 21 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.M., N.I., notari publici și P.C., privind infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., art. 289 C. pen.

și art. 291 C. pen., întrucât faptele nu există. Împotriva acestei rezoluții, petiționarul a formulat plângere în condițiile art. 278 C. proc. pen., care a fost respinsă prin rezoluția procurorului general nr. 809/II/2/2008 din 8 septembrie 2008. Ulterior, petiționarul a formulat plângere la instanță în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., Curtea de Apel Iași reținând că din actele dosarului rezultă neîndoielnic că activitățile efectuate de persoanele împotriva cărora s-a formulat plângere penală se circumscriu obligațiilor de serviciu ce le revin, îndeplinite în condiții de legalitate, cu respectarea tuturor procedurilor incidente în materia respectivă.

Solicitarea petentului privind efectuarea unei expertize grafologice a fost în mod temeinic respinsă, o astfel de probă nefiind concludentă și utilă cauzei, câtă vreme aspectele contestate de către acestea au putut fi verificate în mod direct și nemijlocit de către procuror, care a statuat în mod just asupra netemeiniciei lor. Pentru a putea fi reținute în sarcina intimaților săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (l) și (3), art. 289 și 291 C. pen., trebuie îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 17 și 18 C. pen., precum și toate elementele prevăzute de lege pentru infracțiunile respective, atât în ceea ce privește latura obiectivă cât și în ceea ce privește latura subiectivă.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs petiționarul M.F. Petiționarul nu a arătat care sunt motivele pentru care critică hotărârea primei instanțe și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-l susține. Examinând din oficiu sub toate aspectele hotărârea recurată conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Potrivit art. 228 alin. (1) C. proc.

pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepția celui de la lit. b 1 ). În speță, din actele premergătoare efectuate, declarația făptuitorului P.C., a martorului B.I., înscrisurile aflate la dosar, rezultă că faptele reclamate de către petiționar ca fiind săvârșite de către intimați nu există, astfel că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este temeinică și legală, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc.

pen. Petiționarul M.F. a formulat plângere penală împotriva notarilor publici P.M. și N.I., precum și împotriva făptuitorului P.C., acuzându-i de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât la B.N.P. P.M. au fost autentificate mai multe acte ce au avut drept consecință pierderea dreptului său de proprietate asupra apartamentului. Din conținutul actelor premergătoare efectuate rezultă că în realitate între petiționarul M.F. și intimatul P.C. s-a încheiat o convenție prin care acesta trebuia să achite contravaloarea imobilului pe care petiționarul urma să îl achiziționeze de la R.A.

Locuința și să-i achiziționeze o garsonieră, iar după 10 ani, termen prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare ca și interdicției de înstrăinare, între petiționar și intimat să se încheie un contract de vânzare-cumpărare prin care imobilul să intre în proprietatea lui P.C. Declarația intimatului P.C. în acest sens se coroborează cu declarația martorului B.I., precum și cu o serie de înscrisuri aflate la dosar, respectiv procura autentificată sub nr. 3005 din 23 octombrie 1998 la B.N.P. P.C.I., înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanță”, încheiat între cei doi, chitanța prin care se atestă primirea unei sume de bani de către M.F. de la P.C. în vederea predării contractului imobilului de pe str. Cuza-Vodă, procura autentificată sub nr. 4187 din 8 august 1998 la B.N.P.

K.N., declarația autentificată sub nr. 2316 din 11 septembrie 2001 la B.N.P. N.I. prin care se atestă primirea sumei de 100.000.000 ROL de către M.F. de la P.C., care reprezintă a doua și ultima dată din suma totală pe care P.C. o datora intimatului pentru imobil. Prin aceeași declarație, petiționarul confirmă primirea unei garsoniere și a sumei de 28.710.000 de la P.C. și precizează că renunță la toate drepturile sale asupra imobilului din str. Cuza Vodă, obligându-se ca până la data de 1 noiembrie 2008 să încheie cu P.C. contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul respectiv. Ulterior, la B.N.P. M.P.

au fost autentificate mai multe înscrisuri, respectiv procura nr. 847 din 19 aprilie 2005, testamentul nr. 848 din 19 aprilie 2005, antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 2462 din 31 octombrie 2008, declarația de revocare nr. 1548 din 4 iulie 2007 și antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 1544 din 4 iulie 2007. Autentificarea acestor acte s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv s-au identificat persoanele, s-a verificat calitatea mandatarului pe baza actelor prezentate în original, persoanele respective au citit și semnat actul pe care l-au solicitat. În vederea autentificării actelor au fost depuse la B.N. contractul de vânzare-cumpărare încheiat între M.F. și R.A. Locuința, procesul-verbal de predare a locuinței, acte în posesia cărora notarul nu putea intra decât prin prezentarea lor de către petiționar.

Din examinarea actelor contestate de petiționar se constată că semnătura acestuia este identică cu semnătura de pe actele depuse de intimatul P.C., precum și cu semnătura petiționarului de pe alte înscrisuri necontestate, respectiv declarația de revocare și contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu R.A. Locuința. Referitor la declarația de revocare a procurii nr. 847/2005, petiționarul susține că și aceasta ar conține mențiuni false, respectiv ora autentificării și nr. actului, în sensul că acesta ar fi 1543 și nu 1548. Din examinarea registrului general notarial rezultă că susținerile petiționarului sunt nefondate, declarația acestuia din 4 iulie 2007 fiind autentificată sub nr. 1548, și nu 1543, ce privește o procură a altor persoane.

Față de considerentele expuse, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar și îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.F. împotriva sentinței penale nr. 131 din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2009.