ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1882/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 42 din 18 martie 2008, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul D.G. împotriva rezoluției procurorului din 11 ianuarie 2008 dată în dosarul nr. 437/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și a rezoluției procurorului ierarhic din 18 februarie 2008, pe care le-a menținut.

S-a menținut că în motivarea plângerii înregistrată pe rolul instanței sub nr. 160/45/2008 petentul a arătat că în mod greșit procurorii au constatat că notarul public M.R.T., intimat în cauza de față, nu ar fi încălcat legea, în condițiile în care, în vederea întocmirii unui act de vânzare-cumpărare a solicitat acte care nu erau necesare, refuzând ulterior întocmirea actului pe motiv că hotărârea care stătea la baza tranzacției era greșită, iar mai apoi notarul a oprit actele originale pe care a refuzat să le restituie petentului, astfel că în opinia acestuia din urmă rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de intimat este nelegală și netemeinică.

Examinând actele și lucrările dosarului prima instanță a constatat că activitatea notarului care luând act de erorile conținute în actele prezentate de părți în vederea încheierii unei tranzacții, a adus la cunoștința părților respective erorile constatate, precum și consecințele juridice pe care le-ar putea avea un act autentificat pe baza unei hotărâri care conținea date contradictorii față de cele consemnate în titlul de proprietate, a fost o activitate desfășurată în deplină concordanță cu dispozițiile Legii nr. 36/1995 care reglementează activitatea notarială. În ce privește susținerea petentului referitor la refuzul notarului de a restitui actele originale s-a reținut că articolul 55 din același act normativ reglementează modul în care se restituie părților actele depuse la biroul notarului public, stabilindu-se că restituirea se face la solicitarea expresă a părților.

S-a concluzionat că în sarcina notarului public nu poate fi reținută săvârșirea vreunei fapte penale, activitatea desfășurată de acesta respectând obligațiile impuse de Legea nr. 36/1995, astfel că rezoluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale față de intimat este întemeiată, justificându-se menținerea ei. Împotriva sentinței penale pronunțată de prima instanță a declarat recurs petentul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a susținut că nu a avut parte de un proces echitabil în condițiile în care la termenul din 18 martie 2008 când s-a judecat cauza în primă instanță a solicitat să i se acorde un termen pentru a-și angaja un avocat și a depune probe, respectiv înscrisuri în dovedirea plângerii sale, cereri care i-au fost respinse nelegal de către instanță.

Pe fondul cauzei recurentul a criticat hotărârea atacată pentru greșita respingere a plângerii sale, deși actele și lucrările de la dosar demonstrează, în opinia petentului, că intimatul se face vinovat de faptele imputate, astfel că se impunea admiterea plângerii, desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de intimat și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași pentru începerea urmăririi penale și continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Recursul declarat de petent nu este întemeiat. Examinând hotărârea atacată, respectiv actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată, că susținerea recurentului referitor la încălcarea dreptului său la un proces echitabil nu este confirmată.

Din actele depuse la dosarul primei instanțe cât și din cuprinsul hotărârii nu rezultă că petentul ar fi solicitat acordarea unui nou termen de judecată, la data de 18 martie 2008, pentru a-și angaja apărător și a depune acte în dovedirea plângerii sale, dimpotrivă, întrebat fiind de instanță petentul a declarat la termenul respectiv că nu mai are de formulat alte cereri, așa cum de altfel s-a consemnat în practicaua hotărârii, astfel încât s-a acordat cuvântul părților pentru dezbateri. Cât privește critica referitoare la greșita respingere a plângerii sale de către instanță, Înalta Curte constată că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași față de intimat este corectă, atâta timp cât faptele imputate de petent nu există, astfel că sentința primei instanțe care a menținut rezoluția atacată este legală și temeinică.

Acțiunea intimatului care, în calitatea sa de notar, verificând actele prezentate de petiționar în vederea perfectării unei tranzacții a sesizat o neconcordanță în ceea ce privește amplasamentul terenurilor față de precizările petentului care dorea să le înstrăineze, împrejurare pe care a adus-o la cunoștința părților, solicitând remedierea acestora, nu realizează conținutul constitutiv al vreunei infracțiuni. Dimpotrivă, potrivit dispozițiilor Legii nr. 35/1995 și a Regulamentului de punere în aplicare a acesteia, notarul are obligația de a verifica actele pe care le instrumentează, de a solicita și de a da lămuriri părților asupra conținutului actelor respective și a efectelor juridice ale celor ce urmează a fi întocmite, astfel că activitatea intimatului s-a desfășurat în aceste limite legale.

Așa fiind, în cauză nu existau temeiuri pentru a se dispune începerea urmăririi penale față de intimat sub aspectul faptelor imputate de către petent, chiar dacă acesta din urmă s-a dovedit a fi nemulțumit de activitatea desfășurată de notar, astfel că hotărârea de respingere a plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică și va fi menținută ca urmare a respingerii recursului formulat de petent, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.G. împotriva sentinței penale nr. 42 din 18 martie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2008.