ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.06.2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2389/2008

HOTĂRÂRE
30.06.2008
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2389/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 23

din 14 februarie 2008, Curtea de Apel Iași, secția penală, a admis plângerea

formulată de petiționarul G.Ș. împotriva rezoluției nr. 249/P/2007 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și în consecință a desființat-o și

a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale și

completării actelor premergătoare.

Pentru a dispune astfel,

Curtea a stabilit următoarea situație de fapt:

Petiționarul G.Ș. a sesizat

organele de urmărire penală cu privire la anularea de către notarul public A.M.I.,

avocatul M.D.R., F.A. și P.I. a infracțiunii de înșelăciune în convenții,

prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

A susținut că notarul public

a certificat un contract de vânzare-cumpărare prin care a avut calitatea de

împrumutat, iar numiții F.C.A. și P.I.N., calitatea de împrumutați.

De asemenea, avocatul M.D.R.

i-a apelat pe F.C.A. și P.I.N. prin redactarea contractului de împrumut, să îl

inducă în eroare pe petiționar, pentru a beneficia de bunurile acestuia,

contractul de împrumut fiind garantat cu locuința proprietate personală.

În urma actelor

premergătoare efectuate, procurorul a stabilit că faptele reclamate nu există,

dispunând neînceperea urmăririi penale în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 1 lit.

a) raportat la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen.

S-a motivat

că notarul public A.M.I. a

prezentat petiționarului G.Ș. contractul de împrumut, prin care se atesta că a

împrumutat de la F.C.A. și P.I.N. suma de 300.000.000 lei, cu termen de

restituire 3 luni, garantând cu bunurile sale, contract ce a fost semnat de

acesta, astfel că nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu și nici nu a comis

un fals.

Avocatul M.D.R. și-a

îndeplinit obligațiile stipulate în contractul de asistență juridică nr. 71/2005

și a tehnoredactat contractul de împrumut, fiind exclusă reaua-credință și

înțelegerea frauduloasă cu împrumutătorii.

Cât privește pe F.C.A. și P.I.N.,

nu s-a dovedit o înțelegere infracțională în scopul deposedării petiționarului

de apartamentul proprietate și nu au falsificat nici un act și nu s-a stabilit

că au indus în eroare pe petiționar cu ocazia încheierii contractului, iar

pentru că acesta nu și-a onorat obligația de restituire, au cerut investirea cu

formulă executorie a contractului de împrumut.

În cauză s-a efectuat o expertiză

grafologică ce a concluzionat că semnăturile din contractul în discuție au fost

executate de G.Ș.

Împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale, petiționarul s-a adresat cu plângere

procurorului ierarhic superior, conform dispozițiilor art. 275art. 278 C.

proc. pen., plângere respinsă prin rezoluția nr. 103/II/2007 din 19 noiembrie

2007.

Petiționarul s-a adresat cu

plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

Curtea de Apel Bacău, care, prin sentința penală atacată, a admis plângerea și

a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale și

completarea actelor premergătoare.

S-a motivat de instanță că

soluția procurorului se întemeiază pe o cercetare incompletă.

Astfel, petiționarul a

declarat că în biroul notarului public A.M.I. i-au fost prezentate niște

„hârtii” despre care s-a afirmat că sunt procuri și nu contractul de împrumut,

aspect confirmat de B.N.O. care a asistat la o discuție între G.Ș. și F.C.A.,

discuție din care rezultă că petiționarul i-a dat o procură acestuia din urmă.

Există în cauză și un suport

declarativ din care rezultă că F.C.A. a recunoscut că nu a dat împrumut suma de

300.000.000 lei.

De altfel, nu s-a verificat

dacă acesta avea într-adevăr la dispoziția sa suma pretins împrumutată,

nefăcându-se verificări la B.R.D., unde a susținut că are cont deschis.

Față de aceste elemente, s-a

apreciat că nu au fost lămurite elemente esențiale ale cauzei, fiind necesar a

se efectua confruntări între petiționar și persoanele reclamate, a fi audiat

suportul electronic CD și vizualizată înregistrarea video, verificarea la B.R.D.

a contului persoanei cercetate F.C.A. și solicitarea unor relații la A.P.P.P.

al Consiliului municipal Iași, privind efectuarea unor plăți la 25 mai 2005 de

către G.Ș., precum și testarea persoanelor cercetare cu testul poligraf.

Împotriva acestei soluții au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și persoanele

cercetate

A.M.I. și M.D.R.

În recursul său, parchetul a

solicitat casarea sentinței, respingerea plângerii ca nefondată și menținerea

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror în dosarul nr. 249/P/2007.

S-a motivat că rezoluția

procurorului este temeinică și legală, bazată de datele culese în timpul

efectuării actelor premergătoare, neidentificându-se elemente care să conducă

la existența unor fapte penale, iar expertiza grafologică atestă că semnăturile

din contract aparțin petiționarului.

Recurentul

A.M.I. a invocat aceleași

motive, solicitând admiterea recursului său și al parchetului, iar recurenții F.C.A.

și M.D.R. nu și-au motivat calea de atac.

Analizând motivele de recurs

invocate, Înalta Curte, din oficiu, constată sentința nelegală și netemeinică

sub aspectul dispoziției de a se redeschide urmărirea penală și completa actele

premergătoare, sub aspectul rezolvării fondului cauzei, aceasta fiind

temeinică, întrucât nu s-a stabilit corect de procuror situația de fapt.

Dispoziția de a se

„redeschide urmărirea penală” nu are aplicabilitate în cauză, instituția fiind

prevăzută în art. 270 lit. c) C. proc. pen. și se dispune atunci când în cauză,

s-a început urmărirea penală și s-a dispus o soluție de scoatere sau încetare a

urmăririi penale și este necesară reluarea urmăririi penale, cea ce în speță nu

s-a produs.

Această dispoziție a

instanței, cât și cea privind completarea actelor premergătoare, nu este

prevăzută în art. 278

1

că judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția pe baza lucrărilor și

materialului cauzei și o oricăror înscrisuri noi prezentate și prin sentință,

admite plângerea, desființează rezoluția și trimiterea cauzei procurorului în

vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz, fiind obligat

să arate faptele sau împrejurările constatate și prin care anume mijloace de

probă.

Față de aceste motive,

recursul procurorului va fi admis în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. și casată în parte sentința penală nr. 23 din 14 februarie 2008,

cauza fiind trimisă procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de

intimații

A.M.I., M.D.R. și P.I.N.

Recursurile declarate de

F.C.A., A.M.I., M.D.R. și P.I.N.

vor fi respinse, ca nefondate, având în vedere considerentele mai sus expuse.

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva sentinței penale nr. 23 din

14 februarie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Casează în parte sentința

penală atacată numai cu privire la dispoziția de redeschidere a urmăririi

penale și de completare a actelor premergătoare, dispoziție pe care o înlătură.

În baza art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., trimite cauza la procuror în vederea începerii

urmăririi penale față de intimații F.C.A., A.M.I., M.D.R. și P.I.N.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței penale atacate.

Respinge, ca nefondate,

recursurile formulate de intimații F.C.A., A.M.I., M.D.R. și P.I.N.

Obligă recurenții intimați

la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 iunie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-05-27
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1882/2008
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 42 din 18 martie 2008, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul D.G. împotriva rezoluției procur
ÎCCJ 2008-12-08
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4061/2008
.N.P. Ploiești. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petiționarul A.I., care a fost respinsă prin rezoluția nr. 1199/II/2/2008 din 11 iulie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, care a co
ÎCCJ 2008-11-03
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3510/2008
.C. a refuzat să semneze contractul de vânzare-cumpărare, întocmindu-se de către notarul public D.M. încheierea de certificare nr. 1250 din 20 februarie 2006, în cuprinsul căreia s-a menționat că numitul S.C. a solicitat un nou termen, până
ÎCCJ 2005-11-21
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6553/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 26 din 6 iulie 2005, Curtea de Apel Iași a respins, neîntemeiată, plângerea formulată de A.C., împotriva rezoluției de neîncepere a urmă
ÎCCJ 2009-06-12
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2243/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 46 din 19 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta R.D.M. împo
Sursă