ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3651/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3651/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași

din data de 13 martie 2009 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a

învinuiților A.M.I., cercetat sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246

C. pen. și 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., M.D.R., cercetat

sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1)

și 3 C. pen., F.C.A. și P.I.N., cercetați sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3), art. 290, art. 291 C.

pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru a se da această soluție,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a reținut următoarea situație de

fapt:

Învinuitul A.M.I. este notar public,

își desfășoară activitatea în cadrul Biroului Notarilor Publici Asociați „C.Ș.

& A.M.I." din municipiul Iași, învinuitul M.D.R. este avocat în Baroul

de Avocați Iași, învinuitul F.C.A. este vecinul persoanei vătămate, iar P.I.N.

este prietena învinuitului F.C.A.

La data de 25 mai 2005 a fost

întocmit și semnat de către învinuitul A.M.I. contractul de împrumut, potrivit

căruia, în prezența înv. M.D.R., persoana vătămată G.Ș. a împrumutat suma de

300 milioane RON, cu termen de restituire de 3 luni, de la învinuiții F.C.A. și

P.I.N.

În aceeași zi, la biroul

învinuitului A.M.I. a fost întocmită procura specială autentificată la nr. X,

prin care persoana vătămată G.Ș., în calitate de mandant, a împuternicit pe

înv. F.C.A. pentru ca, în numele său și pentru el, să efectueze orice act

pentru buna administrare și conservare a imobilelor, plata impozitelor,

încheierea de contracte pentru furnizare de utilități, ș.a.

Ulterior, la data de 2 iunie 2006,

persoana vătămată G.Ș. a sesizat organele de urmărire penală cu o plângere,

prin care îi reclamă pe învinuiții sus-numiți că l-au indus în eroare, în momentul

semnării contractului de împrumut, privind suma de 300 milioane RON, că în

realitate nu ar fi primit această sumă de la învinuiții F.C.A. și P.I.N.

S-au efectuat cercetări sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., pentru

făptuitorul A.M.I., respectiv art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

pentru înv. M.R.D. și art. 215 alin. (1) și (3), art. 290, art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru înv. F.C.A. și P.I.N. Prin rezoluția

procurorului din data de 11 octombrie 2007, în temeiul art. 10 lit. a), d)

raportat la art. 228 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de învinuiții sus-numiți.

Împotriva rezoluției procurorului a

formulat plângere persoana vătămată G.Ș., însă i-a fost respinsă prin Rezoluția

nr. 1033/II/2/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. Apoi persoana

vătămată G.Ș. s-a adresat instanței de judecată cu o nouă plângere, formulată

împotriva celor două rezoluții cu nr. de mai sus.

Prin Sentința penală nr. 23 din 14

februarie 2008 a secției penale a Curții de Apel Iași, pronunțată în Dosarul

nr. 792/45/2007, instanța de judecată, în baza disp. art. 278

1

alin.

(8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea persoanei vătămate G.Ș., a desființat

rezoluțiile procurorului și a trimis cauza organelor de urmărire penală, în

vederea completării cercetărilor. De menționat că sentința penală cu nr. de mai

sus a fost menținută prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, nr. 2389 din 30 iunie 2008. care a respins, ca nefondate, recursurile

formulate de învinuiți.

Potrivit hotărârii judecătorești

menționate, instanța de judecată a dispus efectuarea următoarelor activități de

cercetare penală:

- confruntări între persoana vătămată

G.Ș., pe de o parte, cu înv. F.C.A. și P.I.N., pe de alta;

- audierea suportului electronic CD,

depus la dosar de către G.Ș.;

- vizualizarea înregistrărilor video

efectuate de către înv. F.C.A., privind pe G.Ș.;

- solicitarea de relații de la

administrația patrimoniului public și privat, al Consiliului Municipal Iași,

privind plata unor sume de bani, făcută de G.Ș. în data de 25 mai 2005;

- solicitarea de relații de la

B.R.D. - S.G., Filiala Iași, privind existența depozitului bancar al

învinuitului F.C.A., examinarea cu testul poligraf a înv. F.C.A. și P.I.N.

După reluarea cercetărilor a fost

începută urmărirea penală, la data de 8 septembrie 2008, apoi au fost

desfășurate activitățile de urmărire penală, dispuse de către instanța de

judecată prin Sentința penală nr. 23 din 14 februarie 2008 a Curții de Apel

Iași, cu excepția testului poligraf, care nu a putut fi efectuat, întrucât înv.

F.C.A. și P.I.N. nu au fost de acord, iar fără acceptul lor, testarea nu poate

avea loc.

S-a stabilit că, la data de 25 mai

2005, persoana vătămată G.Ș. a achitat suma de 11.539.486 RON, cu titlu de rest

de plată, până la achitarea integrală a locuinței din Iași, b-dul Ș.M., conform

chitanței din 25 mai 2005, emisă de către Primăria Municipiului Iași -

D.A.P.P.P.

De asemenea, din relațiile

solicitate de la B.R.D. - G.S.G., rezultă situația sumelor pe care înv. F.C.A.

le-a ridicat din contul pe care l-a avut la această bancă, în prima parte a

anului 2005.

În urma confruntărilor efectuate

între persoana vătămată G.Ș. cu înv. F.C.A. și P.I.N., fiecare parte și-a

menținut poziția adoptată în cursul efectuării urmăririi penale, în sensul că

persoana vătămată a susținut că nu a împrumutat suma de 300 milioane RON de la

cei doi învinuiți, în timp ce ei au declarat că cele consemnate în contractul

de împrumut, autentificat la 25 mai 2005, reflectă realitatea.

Totodată, s-a constatat că CD-urile

depuse la dosar de către persoana vătămată G.Ș., respectiv de înv. F.C.A., nu

conțin elemente noi față de cele rezultate de probele administrate în faza

inițială a cercetărilor, în care să se evidențieze elementele constitutive ale

infracțiunilor reclamate de către persoana vătămată G.Ș., situație în care în

cauză, nu poate fi pusă în mișcare acțiunea penală.

Prin Sentința penală nr. 78 din data

de 7 iulie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală, s-au dispus

următoarele:

În baza art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea promovată de

petentul G.Ș. împotriva rezoluției din 13 martie 2009 emisă de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. 249/P/2007 privind neînceperea

urmăririi penale față de numiții A.M.I., M.D.R., F.C.A. și P.I.N., rezoluție pe

care a menținut-o.

A obligat petentul să plătească

statului suma de 200 RON, cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune în acest sens,

prima instanță a reținut următoarele:

Notarul public A.M.I. a autentificat

la data de 25 mai 2005 prin încheierea nr. Y, contractul de împrumut a sumei de

300 milioane RON în care a figurat în calitate de împrumutat, și numiții F.C.A.

și P.I.N., în calitate de împrumutători, înscris ce a fost semnat în fals de

către F.C.A., iar avocatul M.D.R. ce a redactat actul de împrumut și P.I.N.

l-au ajutat pe numitul F.C.A. în scopul de a-l induce în eroare și de a-l

determina să încheie contractul de împrumut pentru a beneficia de locuința sa

cu care a garantat împrumutul.

În mod judicios, procurorul a expus

pe larg motivele avute în vedere de petent la formularea plângerii, măsurile

întreprinse în vederea strângerii probelor necesare, în raport de faptele

sesizat a fi comise, și pe baza materialului probator administrat atât în faza

inițială a cercetărilor, cât și a celor efectuate ulterior începerii urmăririi

penale conform dispozițiilor obligatorii ale instanței de judecată a reținut în

mod corect că în cauză există unul din cazurile ce împiedică punerea în mișcare

a acțiunii penale, respectiv cel prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Procesele-verbale întocmite cu

ocazia confruntărilor efectuate între petent și învinuiții F.C.A., precum și

între petent și învinuita P.I.N., relațiile primite de la Primăria Municipiului

Iași - Direcția de Administrare a Patrimoniului Public și Privat și de Ia

B.R.D. - G.S.G., conținutul înregistrărilor video efectuate de către învinuitul

F.C.A. și al înregistrării audio realizate de petentul G.Ș. nu au furnizat

elemente probatorii de natură a confirma susținerile petentului privind

comiterea de către învinuiți a vreunor acțiuni sau inacțiuni care să se

circumscrie conținutului infracțiunilor reclamate.

La data de 25 mai 2005 cu ocazia

autentificării contractului de împrumut intervenit între petent și numiții

F.C.A. și P.I.N., notarul A.M.I. pe baza actelor prezentate de părți, și-a

format convingerea că sunt îndeplinite condițiile legale pentru încheierea

actului, a stabilit identitatea părților și după citirea actului, a procedat la

luarea consimțământului fiecărei părți și a autentificat înscrisul conform

voinței exprimate a părților.

În urma examinării actului notarial

încheiat se constată că părțile prezente la sediul biroului notarului public au

luat cunoștință de conținutul contractului, au fost de acord cu acesta, l-au

semnat și au consimțit în mod expres la autentificarea lui, notarul luând act

de solicitarea părților prin Încheierea nr. 1764 din 25 mai 2005.

Notarul public nu a avut vreun motiv

legal să refuze în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea nr. 36/1995 -

actul pe care urma să-l întocmească necuprinzând clauze contrare legii sau

bunelor moravuri.

Prin urmare, nu se poate reține în

cauză că notarul public ar fi acționat intenționat sau din neglijență într-o

manieră de natură a încălca sau a îngrădi drepturile petentului G.Ș.

De asemenea, materialul probator al

cauzei nu a dovedit că notarul public A.M.I. cu prilejul autentificării

contractului de împrumut ar fi atestat fapte sau împrejurări necorespunzătoare

adevărului sau ar fi omis să înscrie aspecte de fapt care ar fi fost solicitate

de către părți sau împrejurări esențiale pentru valabilitatea juridică a

actului.

Nesusținute de materialul probator

sunt și afirmațiile petentului privind săvârșirea de către învinuitul M.D.R. a

infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat

la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. și de către învinuiții F.C.A. și P.I.N. a

infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., art. 290 alin. (1)

C. pen. și art. 291 C. pen.

Câtă vreme nu s-a dovedit în cauză

existența vreunei acțiuni de inducere în eroare a petentului în scopul de a-l

determina să încheie contractul de împrumut cu numiții F.C.A. și P.I.N., pentru

ca aceștia să obțină un folos material injust, în sensul art. 215 alin. (1) și

(3) C. pen., de falsificare, a înscrisului autentificat prin contrafacerea

semnăturii petentului în sensul art. 290 alin. (1) C. pen. - în urma examinării

semnăturilor de către experții din cadrul Institutului Național de Expertize

Criminalistice București s-a concluzionat că acestea aparțin petentului G.Ș. -

ori de folosire a unui înscris cunoscând că este fals în vederea producerii unei

consecințe juridice, astfel cum prevede textul de incriminare a infracțiunii de

uz de fals prev. de art. 291 C. pen. - instanța a apreciat că în mod

corespunzător procurorul a stabilit că în sarcina învinuiților M.D.R., F.C.A.

și P.I.N. nu poate fi reținută săvârșirea vreunei fapte de natură penală.

Împotriva sentinței a declarat

recurs petentul G.Ș.

În motivele de recurs sentința a

fost criticată sub următoarele aspecte:

Soluția instanței de fond este

nelegală și netemeinică deoarece trebuia să se înceapă urmărirea penală față de

făptuitori, să se desființeze rezoluția din 13 martie 2009 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. 249/P/2007.

Examinând legalitatea și temeinicia

soluției instanței de fond, atât din punct de vedere al motivelor de recurs cât

și din oficiu, Înalta Curte constată critica formulată ca fiind nefondată,

pentru următoarele considerente:

Părțile prezente la încheierea

actului notarial, au luat cunoștință de conținutul contractului, au fost de

acord cu acesta, motiv pentru care l-au semnat, consimțind în mod expres la

autentificarea lui.

Notarul nu a făcut altceva decât să

ia act de solicitarea părților prin Încheierea nr. 1764 din 25 mai 2005.

Deci rezultă în mod foarte clar că

notarul public nu a acționat intenționat sau din neglijență astfel încât să

încalce sau să îngrădească drepturile petiționarului-recurent G.Ș.

Din probele dosarului rezultă că

notarul public A.M.I. nu a atestat fapte și împrejurări necorespunzătoare

adevărului și nici faptul că ar fi omis să înscrie aspecte solicitate de părți

sau împrejurări esențiale pentru valabilitatea juridică a actului.

Se constată că în cauză nu a existat

nicio acțiune de inducere în eroare a recurentului, în scopul de a-l determina

să încheie contractul de împrumut cu numiții F.C.A. și P.I.N. în sensul ca

aceștia să obțină un folos material injust.

Se mai constată că semnăturile

aflate pe înscris aparțin recurentului G.Ș., deci nu poate fi vorba de

contrafacerea semnăturilor recurentului în sensul dispozițiilor art. 290 alin.

(1) C. pen., fapt dovedit printr-o constatare de specialitate făcută de experți

criminaliști din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice

București.

Pentru aceste considerente, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se

respinge ca nefondat, recursul formulat de petentul G.Ș.

Urmează ca în baza art. 192 C. proc.

pen. să fie obligat recurentul petiționar la plata cheltuielilor de judecată

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul G.Ș. împotriva Sentinței penale nr. 78 din 7 iulie

2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

noiembrie 2009.