ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 675/2010

Asupra recursurilor

de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 99 din 12 octombrie

2009, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a respins ca

nefondată plângerea formulată de petenții M.E. și M.D. împotriva Ordonanței din

data de 6 martie 2009 dată în Dosarul nr. 354/P/2008 al parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Iași, menținută prin Ordonanța din 30 aprilie 2009 dată de

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași în Dosar nr.

335/11/2/2009, pe care a menținut-o.

Pentru a hotărî

astfel a reținut că în plângerea formulată înregistrată pe rolul Curții de Apel

Iași, petenții M.D. și M.E. au criticat ordonanțele pronunțate de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Iași pentru nelegalitate arătând că intimata în

calitate de notar public a întocmit actul de vânzare-cumpărare cu nr. 542/2007

fără să țină cont de dreptul lor de uzufruct, drept înscris în cartea funciară,

conducând la declanșarea unor litigii între ei și actualii proprietari care

potrivit actului dețin și uzufructul.

Prin Ordonanța din

data de 6 martie 2009 dată în Dosarul nr. 354/P/2008, Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Iași a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru fapta

prevăzută și pedepsită de art. 289 C. pen. a învinuitei C.G.F. și aplicarea

unei sancțiuni cu caracter administrativ, amendă în sumă de 1.000 RON și

neînceperea urmăririi penale față de C.G.F. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen., în temeiul art. 10 lit. b

1

) C. pen.,

art. 91 C. pen., art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen.

Pentru a pronunța

această ordonanță a reținut că prin rezoluția din data de 7 noiembrie 2008 s-a

început urmărirea penală împotriva numitei C.G.F. întrucât în calitate de notar

public a întocmit și autentificat Contractul de vânzare-cumpărare nr. 542 din

18 iulie 2007 prin care a fost transmis dreptul de proprietate asupra

suprafeței de 1.468,19 mp teren situat în Dancu, deși asupra terenului

respectiv exista o clauză de uzufruct viager, înscrisă într-un alt contract de

vânzare-cumpărare încheiat în anul 2006 la același birou notarial.

Deși Contractul de

vânzare-cumpărare nr. 564 din 24 august 2006 prin care s-a prevăzut clauza de

uzufruct viager a fost autentificat de același notar public, și deși extrasul

de carte funciară nr. 623 din 18 iulie 2007 atesta existența dreptului evocat

în cuprinsul Contractului nr. 542/2007, notarul a menționat faptul că terenul

nu este grevat de sarcini, aspect nereal, constatând că se face vinovat de

săvârșirea infracțiunii pedepsită de art. 289 C. pen.

Cu prilejul audierii

sale învinuita a relevat faptul că la autentificarea noului contract de vânzare

cumpărare, respectiv Contractul nr. 452 din 18 iulie 2007, deși avea extrasul

de carte funciară care atesta dreptul de uzufruct viager al petenților M.D. și

M.E., primii vânzători ai terenului, din eroare, s-a consemnat la

tehnoredactare că terenul supus vânzării nu este grevat de sarcini.

Învinuita a mai

invocat în apărare faptul că eroarea a fost posibilă datorită orei înaintate la

care s-a realizat autentificarea actului, precum și confuziei asupra actelor

verificate anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în sensul că

din eroare a fost examinat certificatul de informare care nu conținea mențiunea

cu privire la existența dreptului de uzufruct și nu extrasul de carte funciară.

Procurorul a mai

reținut că potrivit actelor notariale depuse la dosarul acuzei prin Adresa nr.

93 din 24 octombrie 2008 a Biroului Notarului Public C.G.F. rezultă în mod

incontestabil faptul că la momentul autentificării Contractului de

vânzare-cumpărare nr. 542 din 18 iulie 2007 notarul s-a aflat în posesia

întregii documentații prevăzute de Legea nr. 36/1995 și Regulamentul de

aplicare a legii evocate.

În ceea ce privește

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., procurorul a reținut că

în conformitate cu dispozițiile art. 258 alin. (2) C. pen., astfel cum a fost

modificat prin Legea nr. 58 din 19 martie 2008 pentru faptele prevăzute de art.

246, 247, 250 alin. (1) - (4) C. pen. acțiunea penală se pune în mișcare la

plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu excepția celor săvârșite de o

persoană dintre cele prevăzute de art. 147 alin. (1) C. pen., iar conform art.

248 C. proc. pen. în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este

necesară o plângere prealabilă, aceasta trebuie să fie introdusă în termen de 2

luni din ziua în care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul. În

speță, raportat la data săvârșirii infracțiunii (18 iulie 2007), prevăzute de

art. 246 C. pen. procurorul a constatat că plângerea a fost introdusă cu nerespectarea

termenului prevăzut de lege.

Procurorul a

constatat că raportat la împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta,

la persoana și conduita făptuitoarei, s-a apreciat că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 18

1

C. pen., reținând totodată că la data de 5

septembrie 2008, ulterior momentului în care a aflat că a fost promovată o

acțiune în constatarea nulității Actului de vânzare-cumpărare nr. 542 din 18

iulie 2007 (Dosarul fiind înregistrat la Judecătoria Iași sub nr.

16780/245/2008), s-a autosesizat cu privire la îndreptarea erorii din

conținutul contractului, demarând procedurile prevăzute de art. 53 din Legea

nr. 36/1995.

Împrejurarea că

părțile cărora le profită omisiunea vădită din conținutul contractului de

vânzare-cumpărare și-au exercitat dreptul prevăzut de art. 53 din Legea nr.

36/1995 manifestându-și opoziția la completarea omisiunii lor (potrivit Adresei

din 9 septembrie 2008 a Societății civile de avocați „R.L. și R.D."),

împiedicând astfel înlăturarea urmării produse, nu poate fi calificată ca și

conduită pasivă.

Curtea de Apel, Iași

a reținut că față de toate aceste argumente constatate de procurorul de pe

lângă Curtea de Apel Iași, ordonanța este temeinică și legală, prin aplicarea

unei sancțiuni administrative față de numita C.G.F. s-a împlinit scopul

pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. și anume prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs petenții M.D. și M.E., recurs care nu a fost

motivat așa cum prevăd dispozițiile art. 385 10 C. proc. pen.

Examinând cauza sub

toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi

arătate în continuare.

În mod corect

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a dispus scoaterea de sub urmărire

penală a învinuitei C.G.F. pentru fapta prevăzută de art. 289 C. pen. și

aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, amendă în sumă de 1.000 RON

și neînceperea urmăriri penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

246 C. pen. (art. 10 lit. f) C. proc. pen.).

Împrejurarea că

învinuita s-a autosesizat cu privire la îndreptarea erorii strecurată în

contractul de vânzare-cumpărare, citând părțile implicate pentru rectificarea

actului, la data de 5 septembrie 2008, cu termen de înfățișare la data de 9

septembrie 2008, respectiv pe numiții M.I., F.I.F.D., M.R.E., Dosar U.P. nr.

354/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curea de Apel Iași, iar prin adresa

comunicată notarului C.G.F., Dosar U.P. nr. 354/P/2008, de către Baroul Iași

Societatea Civilă de Avocați „R.L. și R.D." au încunoștințat-o pe aceasta

de opunerea lor, în mod expres, față de îndreptarea, rectificarea, modificarea,

sau completarea, în lipsa lor a oricăror prevederi din Contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 542 din 18 iulie 2007 al biroului

notarial al acesteia, specificând că ei locuiesc în fapt în Italia, precizând

totodată domiciliul din această țară, Înalta Curte constată că nu se poate

reține, în sarcina făptuitoarei C.G.F., că fapta prevăzută de disp. art. 289 C.

pen. prezintă pericolul social întrucât nu s-au adus atingere nici unei valori

sociale, nu s-a periclitat și nu s-au vătămat valorile sociale arătate generic

în disp. art. 1 C. pen.

Înalta Curte constată

că organul de urmărire penală prin măsura dispusă prin ordonanța atacată, și

menținută ulterior de procurorul ierarhic superior și de către instanța de fond

au reținut justificat în favoarea făptuitoarei C.G.F. circumstanțele atenuante

prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., astfel că aplicarea amenzii ca

sancțiune juridică constând în amenda administrativă în cuantum de 1.000 RON în

sarcina făptuitoarei este în măsură să satisfacă scopul prevăzut de art. 52 C.

pen.

Cu privire la

infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 246 C. pen., corect s-a stabilit

prin Ordonanță și menținută prin hotărârea instanței de fond că plângerea

prealabilă a fost introdusă cu nerespectarea dispozițiilor art. 284 C. proc.

pen., fiind introdusă la data de 10 septembrie 2008, peste termenul de 2 luni

din ziua în care persoanele vătămate au știut cine este făptuitorul, respectiv

de la data de 18 iulie 2007 când a fost încheiat Contractul de

vânzare-cumpărare nr. 542.

Înalta Curte constată

că, în considerentele rezoluției dispuse în cauză, cât și în cele ale instanței

de fond, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de

recurenții petiționari, cu privire la faptele pentru care au solicitat

cercetarea penală a intimatei, reținându-se în mod corect că nu se constată

încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor

procesuale ale acestora.

În consecință,

respingând plângerea petiționarilor M.D. și M.E. și menținând ordonanța

atacată, prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

În baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate, recursurile

declarate de recurenții petiționari M.D. și M.E. împotriva Sentinței penale nr.

99 din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze

cu minori.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenții petiționari vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de petiționarii M.D. și M.E. împotriva

Sentinței penale nr. 99 din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții

petiționari la plata sumei de câte 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 februarie 2010.

Procesat de GGC - LM