ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4344/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 93 din 16

octombrie 2003, Tribunalul Giurgiu a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă

„modificatoare” introdusă de reclamantul P.I., în contradictoriu cu SC C. SA

Giurgiu, privind restituirea imobilului situat în Giurgiu, și anularea

mențiunilor făcute în registrul de transcripțiuni-inscripțiuni imobiliare sub

nr. 769 din 12 februarie 1997 la contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.

122 din 5 august 1994 și sub nr. 1800 din 14 februarie 1998, la contractul de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 367 din 13 iulie 1994, a transcrierii sub nr.

5120 din 19 octombrie 1994 a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenului seria M 10, nr. 307 eliberat de M.L.P.A.T. la 2

septembrie 1994, precum și anularea din registrul acționarilor privind dreptul

de proprietate asupra imobilului și a tuturor actelor de înstrăinare.

S-a luat act de cererea

reclamantului că nu înțelege să se judece cu pârâții: asociația C. PAS Giurgiu,

F.P.S. (actualmente A.P.A.P.S.), Municipiul Giurgiu și S.I.F. Oltenia.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că inițial reclamantul, prin acțiunea formulată în

contradictoriu cu toți pârâții, a cerut să se dispună anularea contractelor de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 367 din 13 iulie 1994 și 122 din 5 august

1994, în baza art. 46 pct. 2 din Legea nr. 10/2001.

Ulterior, la data de 15 mai 2003,

reclamantul a depus la dosar o cerere precizatoare prin care a solicitat:

- restituirea în natură a imobilului

compus din teren în suprafață de 1150 mp și construcția edificată pe teren și

obligarea pârâtei SC C. SA să-i lase imobilul în deplină proprietate și

posesie;

- anularea mențiunilor făcute în

registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare nr. 769 din 12 februarie

1997 la contractul nr. 122 din 5 august 1994 și nr. 1800 din 14 februarie 1998

la contractul nr. 367 din 13 iulie 1994, și al transcrierii certificatului

seria M. 10 și 307 de atestare a dreptului de proprietate în registrul de

transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare la aceeași judecătorie, la nr. 5120

din 19 octombrie 1994, precum și a mențiunilor din registrul acționarilor

privind dreptul de proprietate asupra imobilului și a tuturor actelor de

înstrăinare;

- scoaterea din cauză a tuturor celorlalte

părți.

Cererea pentru anularea actelor

juridice de înstrăinare în baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu este

întemeiată, deoarece SC C. SA Giurgiu care nu a cunoscut că preluarea bunului

s-a făcut fără titlu valabil nu a fost de rea-credință la momentul încheierii

actelor. De altfel, într-o altă acțiune, care a format obiectul dosarului nr.

3342/1998 al Judecătoriei Giurgiu, chiar reclamantul a susținut că trecerea

imobilului în proprietatea statului s-a făcut cu titlu.

De aceea, reclamantul are dreptul la

măsuri reparatorii prin echivalentul conform art. 1 alin. (2) din Legea nr.

10/2001.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 1871 din 1 octombrie 2004 a admis apelul declarat de

reclamant și a schimbat sentința apelată în sensul că a fost respinsă ca

inadmisibilă acțiunea în revendicare, iar acțiunea privind constatarea

nulității contractelor de privatizare nr. 367/1994 și 122/1994 a fost respinsă

pentru lipsa calității procesuale pasive.

Instanța de apel a reținut că, în

apel cu prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998, imobilele care au trecut în

proprietatea statului fără titlu valabil pot fi revendicate dacă nu există o

lege specială de reparație. De aceea, reclamantul are obligația să urmeze

procedura administrativă de restituire a bunului prevăzută de Legea nr.

10/2001. Potrivit art. 24 din această lege reclamantul are calea acțiunii la

instanță numai după emiterea deciziei, cererea formulată înainte ca decizia

administrativă să fie emisă fiind prematură.

Referitor la cererea care are ca

obiect anularea contractelor de privatizare nr. 367/1994 și nr. 122/1994, se

reține că reclamantul renunțând la judecata acțiunii formulate în

contradictoriu cu părțile contractante (asociația C., Programul acțiunilor

salariaților și F.P.P. V. Oltenia) este inadmisibilă discutarea unor cauze de

nulitate a actelor încheiate de acestea, pentru lipsa coparticipării procesuale

pasive, obligatorii.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul care, invocând prevederile ar. 304 pct. 9 C. proc.

civ., arată ce a solicitat prin acțiune, ce soluție s-a pronunțat de tribunal

și că instanța de apel, admițându-i cererea de apel, a respins acțiunea, deși a

făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului și a relei-credințe a

SC C. SA, care a cunoscut intenția sa de a revendica bunul.

Recursul este nul.

Potrivit art. 302 lit. c) C. proc.

civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor

fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art.

303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de

recurs, motivele de recurs sunt arătate limitativ de art. 304 C. proc. civ.,

iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a

fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2),

care se referă la motivele de ordine publică.

A motiva recursul înseamnă, pe de o

parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia din motivele prevăzute

de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în

sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat

la motivul de recurs invocat.

În prezenta cauză, recurentul nu s-a

conformat exigențelor cerute de art. 302 C. proc. civ.

Acesta a declarat recurs în termenul

prevăzut de lege, în cererea de recurs, deși invocă art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., nu formulează critici care să facă posibilă încadrarea în prevederile

acestui text.

Recurentul a prezentat drept

dezvoltare a motivului de recurs indicat, invocarea unor împrejurări care

privesc fondul procesului, arătând că a făcut dovada dreptului de proprietate

asupra imobilului și că intimata-pârâtă a fost de rea-credință, fără să

formuleze critici privitoare la soluția respingerii acțiunii în revendicare ca

inadmisibilă și a cererii care are ca obiect constatarea nulității

contractelor, pentru lipsa calității procesuale pasive. În declarația de recurs

nu sunt indicate nici prevederile legale încălcate sau aplicate greșit de

instanța care a pronunțat hotărârea atacată.

Deoarece susținerile recurentului nu

fac posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., cererea de recurs nu este susceptibilă de a fi examinată în fond.

De aceea, conform art. 306 alin. (1)

C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de P.I.

împotriva deciziei civile nr. 1871 din 1 octombrie 2004 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

4 mai

2006.