ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4153/2005

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 17 februarie 2004, O.N.C. a formulat în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cerere de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, solicitând anularea deciziei Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ nr. 39 din 20 ianuarie 2004, pronunțată în dosarul nr. 6110/2003, care este contrară deciziei Curții Supreme de Justiție nr. 4147 din 30 octombrie 2003 (dosar nr. 134/2002). În motivarea cererii, revizuienta a susținut că prin decizia Curții de Apel Cluj nr. 39 din 20 ianuarie 2004, s-a reținut ca legală hotărârea A.G.A. din 12 decembrie 2002, prin care s-a limitat la 190.000 numărul acțiunilor nominative pe care le poate deține o persoană fizică sau juridică la capitalul social.

Ori, prin decizia Curții Supreme de Justiție nr. 4147 din 30 octombrie 2003, s-a reținut că plafonarea cotei de participare la capitalul social este o măsură ilegală. Ca urmare, cere să se rețină contradicția evidentă dintre hotărârile Curții de Apel Cluj și Curții Supreme de Justiție în soluționarea aceleiași pricini și între aceleași părți, având ca obiect modul de aplicare a dispozițiilor decretului nr. 31/1954 și Legii nr. 31/1990. SC F. SA Cluj a cerut respingerea cererii de revizuire, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cele două decizii invocate ca potrivnice având obiect diferit, iar părțile nu sunt aceleași și nu au aceiași calitate. Examinând cererea de revizuire, în raport de prevederile art. 322 pct. 7 și deciziile invocate ca fiind potrivnice, se reține că este nefondată și urmează a fi respinsă, pentru următoarele motive: Potrivit art. 322 pct. f C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Revizuirea, cale extraordinară de atac, își are temeiul în cazul pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., în respectarea principiului autorității de lucru judecat. Drept urmare, revizuirea prevăzută de pct. 7 este admisibilă cu îndeplinirea anumitor condiții, și anume existența a două hotărâri potrivnice definitive, date în aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate și neinvocarea și nediscutarea, în cea de-a doua pricină a excepției autorității lucrului judecat.

În speță, nici una din aceste condiții nu sunt îndeplinite. Astfel, din verificarea hotărârilor pretins potrivnice se reține că instanțele au avut spre soluționare cauze ce nu au avut același obiect. Dosarul soluționat în recurs de Curtea Supremă de Justiție prin decizia nr. 4147 din 30 octombrie 2003, a avut ca obiect acțiunea reclamantei SC F. SA Cluj și A.P. din aceeași societate, pentru constatarea, în contradictoriu cu pârâtul, O.N.C. și alți 12 pârâți persoane fizice, a neopozabilității contractelor de cesiune dintre pârâtul, prim cesionar și ceilalți pârâți, cedenți. Hotărârea pronunțată a fost de respingere a cererii, întemeiată pe art. 111 C. proc. civ., acțiune în constatare, instanța reținând că părțile au calea acțiunii în realizare.

Faptul că, în considerentele deciziei se fac referiri privind admisibilitatea limitării numărului acțiunilor unui acționar într-o societate comercială, nu poate fi reținută ca element de contrarietate, întrucât hotărârile potrivnice se stabilesc în raport de dispozitivul acestora, iar nu în raport de considerente. În ce privește cea de a doua hotărâre invocată de revizuient ca fiind potrivnică, decizia Curții de Apel nr. 39 din 20 ianuarie 2004, prin aceasta s-a soluționat acțiunea reclamantului O.N.C., în contradictoriu cu pârâta SC F. SA Cluj, pentru anularea hotărârii A.G.A. din 12 decembrie 2002, acțiune respinsă ca nefondată.

Rezultă că, obiectul celor două litigii este diferit și anume, o acțiune în constatare respinsă ca inadmisibilă, deci fără a se judeca fondul (decizia Curții Supreme de Justiție nr. 4147 din 30 octombrie 2003) și o cerere nepatrimonială, anularea unei hotărâri A.G.A., respinsă ca nefondată (decizia Curții Supreme de Justiție nr. 39 din 20 ianuarie 2004). Nu este îndeplinită nici condiția existenței acelorași părți, în aceeași calitate, în primul dosar fiind mai mulți reclamanți și pârâți, iar în cel de al doilea, calitatea părților este diferită. Ca urmare, nefiind îndeplinite prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire urmează să fie respinsă ca nefondată. În temeiul art. 274 C. proc.

civ., revizuentul urmează să fie obligat față de SC F. SA Cluj la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 59.500.000 lei, onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată cererea de revizuire formulată de O.N.C., împotriva deciziei nr. 39 din 20 ianuarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Obligă pe revizuient la plata sumei de 59.500.000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC F. SA Cluj. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 septembrie 2005.