ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4753/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 2 august

2005, Curtea de Apel Bacău, secția penală, investită cu soluționarea apelurilor

declarate, între alții și de inculpatul R.R.G., împotriva sentinței penale nr. 84

din 10 mai 2005, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr. 1099/2004, a

dispus amânarea judecării cauzei și menținerea stării de arest a acestuia în

conformitate cu dispozițiile art. 300

2

și art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen.

În acest sens s-a reținut că

temeiurile care au determinat arestarea preventivă în cursul urmăririi penale

cu începere de la 29 mai 2004 se mențin nemodificate avându-se în vedere că

inculpatul a fost condamnat de către prima instanță, iar pedeapsa rezultantă de

12 ani închisoare cu executare în regim de detenție și 6 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunilor de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen.,

trafic de persoane și asociere, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) și art. 13

alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001 și art. 323 alin. (1) C. pen., în

final, cu aplicația art. 13, art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen.

Împotriva încheierii

amintite s-a declarat recurs de către inculpat, cu motivarea că au dispărut

temeiurile ce au impus luarea măsurii arestării preventive arătate în art. 143

și art. 148 C. proc. pen., neexistând probe certe că lăsarea sa în libertate

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, corespunzător cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc.

pen.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal

sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și

temeinicia arestării preventive, procesiuni potrivit art. 160

b

C.

proc. pen.

În completare, dispozițiile art.

160

b

alin. (3) C. proc. pen., prevăd că instanța dispune, prin

încheiere motivată, menținerea arestării preventive când constată că temeiurile

care au determinat această măsură impun în continuare privarea de libertate sau

că există temeiuri noi care justifică arestarea.

În speță, menținerea

arestării preventive în apel s-a dispus în concordanță cu dispozițiile legale precizate

dată fiind condamnarea inculpatului în primă instanță la pedeapsa rezultantă de

12 ani închisoare prin confirmarea învinuirilor din rechizitoriu de a fi

constituit un grup infracțional în anul 1999 care a acționat în mod concordant

până la arestarea inculpatului, în scopul obținerii de foloase materiale

injuste prin exploatarea părților vătămate în care scop au fost comise 17

infracțiuni de proxenetism și 12 infracțiuni de trafic de persoane, majore și

minore, infracțiuni grave și de mare rezonanță în zona în care s-au produs.

Pericolul pentru ordinea

publică își găsește expresia prin starea de neliniște, sentimentul de

insecuritate în rândul societății generate de faptul că persoane învinuite de

săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită și mare rezonanță în zona

în care s-au produs, cum este cazul și în speță, sunt judecate în stare de

libertate.

În același sens,

dispozițiile art. 5 din C.E.D.O. și art. 23 din Constituție, statuează că se

poate dispune lipsirea de libertate a unei persoane atunci când există motive

verosimile că s-a săvârșit o infracțiune, iar această măsură este necesară

pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor și

pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal, exigențe pe deplin

îndeplinite în cauză.

Ca atare, menținerea arestării

preventive a inculpatului, în cursul judecării cauzei în apel, este legală și

temeinică, iar recursul declarat împotriva încheierii prin care a fost dispusă

această măsură va fi respins ca nefondat potrivit art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va fi obligat inculpatul R.R.G., urmare respingerii recursului, la

80 RON cheltuieli judiciare statului, din care 20 RON reprezentând onorariu

apărător oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul R.R.G. împotriva încheierii din 2 august 2005 a

Curții de Apel Bacău, pronunțată în dosarul nr. 3405/2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat din care, suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 august 2005.