ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5503/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

2107 din 2 iunie 2003, reclamantul P.R. a chemat în judecată pe pârâții P.F. și

P.L. pentru a fi obligați aceștia să-i permită trecerea pe terenul lor calea

publică.

În motivarea acțiunii, a arătat că a

vândut pârâților (fiul și nora sa) suprafața de 1300 mp conform actului

autentificat sub nr. 2099 din 26 iulie 2001 și i-a mai rămas în proprietate

suprafața de 500 mp.

În prezent pârâții îl împiedică să

ajungă pe proprietatea sa, deși timp de 2 ani a trecut fără opreliște pe la

nordul suprafeței pârâților pe o distanță de 2,5 x 14 m.

În cauză s-a efectuat o expertiză

tehnică, cu obiectivul identificării căii de acces de la suprafața de teren

proprietatea reclamantului la calea publică.

Prin sentința civilă nr. 1584 din 26

septembrie 2003, Judecătoria Tecuci a admis acțiunea și a obligat pârâții să-i

permită reclamantului să folosească drept cale de acces la drumul sătesc, o

suprafață de 28 mp (2 m x 14 m), cale indicată cu albastru în schița anexă la

raportul de expertiză.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel pârâții, susținând că în încheierea de ședință din 13 iunie 2003

s-a menționat în mod greșit că pârâții nu au fost de acord cu acțiunea.

În realitate, aceștia au susținut că

doresc ca reclamantul să respecte dreptul de trecere de 1 m lățime și 14 m

lungime, ce a fost stabilit de comun acord, fiind făcut chiar gard despărțitor.

Un alt motiv de apel se referă la

modul în care a fost întocmit raportul de expertiză, acesta conținând, în

opinia apelanților, greșeli grave.

Prin decizia civilă nr. 34/A din 15

ianuarie 2004, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul formulat de

reclamanții P.F. și P.L. împotriva sentinței civile nr. 1584 din 16 septembrie

2003, a Judecătoriei Tecuci.

Pentru a se pronunța astfel, cele

două instanțe au reținut, în esență, că singura cale de acces la calea publică,

de la terenul proprietatea reclamantului, este, conform raportului de

expertiză, cea identificată pe la nordul proprietății pârâților, pe o lățime de

2 m și o lungime de 14 m și că reclamanții nu au avut nici o obiecție cu

privire la acest raport de expertiză.

Împotriva deciziei pronunțate de

instanța de apel, au formulat recurs pârâții P.F. și P.L., invocând motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că raportul

de expertiză întocmit în cauză nu relevă situația reală a terenului, suprafața

de teren aflată în proprietatea acestora nemaiavând, în prezent, acces la

drumul public.

Recursul este nefondat.

Astfel, Curtea are în vedere împrejurarea

că, în mod corect, instanța de apel a reținut cu privire la raportul de

expertiză că acesta a fost întocmit în urma convocării părților, iar pârâta

P.L., prezentă în instanță la termenul imediat următor datei depunerii la dosar

a raportului de expertiză, nu a formulat nici o obiecție.

Este de observat că la termenul din

19 septembrie 2003, deși prezentă în fața instanței, pârâta P.L. nu a precizat

că nu ar fi luat cunoștință de raportul de expertiză (depus la dosar la data de

19 august 2003, fila 28 dosar fond) și nici nu a formulat obiecțiuni cu privire

la conținutul acestuia.

Dacă ar fi fost nemulțumiți de

concluziile raportului de expertiză, de modul în care acesta relevă situația

terenului, pârâții puteau formula obiecțiuni la judecata în fond a cauzei.

Astfel, în mod corect a respins

instanța de apel criticile formulate în apel cu privire la acest aspect.

Cât despre reiterarea în fața

instanței de recurs a criticilor care vizează situația de fapt, este de reținut

că acestea nu mai pot fi analizate, în urma abrogării prin O.U.G. nr. 138/2000

a prevederilor legale referitoare la motivele de netemeinicie a hotărârii.

În ceea ce privește invocarea de

către pârâți a motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată

că aceste dispoziții legale nu își găsesc incidența în cauză, instanțele

pronunțând hotărâri legale, în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Astfel fiind, Curtea urmează a face

aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâții P.F. și P.L. împotriva deciziei civile nr. 34/A din 15

ianuarie 2004 a Curții de Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2005.