ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5503/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2107 din 2 iunie 2003, reclamantul P.R. a chemat în judecată pe pârâții P.F. și P.L. pentru a fi obligați aceștia să-i permită trecerea pe terenul lor calea publică. În motivarea acțiunii, a arătat că a vândut pârâților (fiul și nora sa) suprafața de 1300 mp conform actului autentificat sub nr. 2099 din 26 iulie 2001 și i-a mai rămas în proprietate suprafața de 500 mp. În prezent pârâții îl împiedică să ajungă pe proprietatea sa, deși timp de 2 ani a trecut fără opreliște pe la nordul suprafeței pârâților pe o distanță de 2,5 x 14 m. În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică, cu obiectivul identificării căii de acces de la suprafața de teren proprietatea reclamantului la calea publică.

Prin sentința civilă nr. 1584 din 26 septembrie 2003, Judecătoria Tecuci a admis acțiunea și a obligat pârâții să-i permită reclamantului să folosească drept cale de acces la drumul sătesc, o suprafață de 28 mp (2 m x 14 m), cale indicată cu albastru în schița anexă la raportul de expertiză. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții, susținând că în încheierea de ședință din 13 iunie 2003 s-a menționat în mod greșit că pârâții nu au fost de acord cu acțiunea. În realitate, aceștia au susținut că doresc ca reclamantul să respecte dreptul de trecere de 1 m lățime și 14 m lungime, ce a fost stabilit de comun acord, fiind făcut chiar gard despărțitor. Un alt motiv de apel se referă la modul în care a fost întocmit raportul de expertiză, acesta conținând, în opinia apelanților, greșeli grave.

Prin decizia civilă nr. 34/A din 15 ianuarie 2004, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanții P.F. și P.L. împotriva sentinței civile nr. 1584 din 16 septembrie 2003, a Judecătoriei Tecuci. Pentru a se pronunța astfel, cele două instanțe au reținut, în esență, că singura cale de acces la calea publică, de la terenul proprietatea reclamantului, este, conform raportului de expertiză, cea identificată pe la nordul proprietății pârâților, pe o lățime de 2 m și o lungime de 14 m și că reclamanții nu au avut nici o obiecție cu privire la acest raport de expertiză. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, au formulat recurs pârâții P.F. și P.L., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și susținând, în esență, că raportul de expertiză întocmit în cauză nu relevă situația reală a terenului, suprafața de teren aflată în proprietatea acestora nemaiavând, în prezent, acces la drumul public. Recursul este nefondat. Astfel, Curtea are în vedere împrejurarea că, în mod corect, instanța de apel a reținut cu privire la raportul de expertiză că acesta a fost întocmit în urma convocării părților, iar pârâta P.L., prezentă în instanță la termenul imediat următor datei depunerii la dosar a raportului de expertiză, nu a formulat nici o obiecție. Este de observat că la termenul din 19 septembrie 2003, deși prezentă în fața instanței, pârâta P.L. nu a precizat că nu ar fi luat cunoștință de raportul de expertiză (depus la dosar la data de 19 august 2003, fila 28 dosar fond) și nici nu a formulat obiecțiuni cu privire la conținutul acestuia.

Dacă ar fi fost nemulțumiți de concluziile raportului de expertiză, de modul în care acesta relevă situația terenului, pârâții puteau formula obiecțiuni la judecata în fond a cauzei. Astfel, în mod corect a respins instanța de apel criticile formulate în apel cu privire la acest aspect. Cât despre reiterarea în fața instanței de recurs a criticilor care vizează situația de fapt, este de reținut că acestea nu mai pot fi analizate, în urma abrogării prin O.U.G. nr. 138/2000 a prevederilor legale referitoare la motivele de netemeinicie a hotărârii. În ceea ce privește invocarea de către pârâți a motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că aceste dispoziții legale nu își găsesc incidența în cauză, instanțele pronunțând hotărâri legale, în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Astfel fiind, Curtea urmează a face aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții P.F. și P.L. împotriva deciziei civile nr. 34/A din 15 ianuarie 2004 a Curții de Apel Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2005.