ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1532/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 30/45/2010, reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâții: Guvernul României, Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, actualmente Ministerul Educației, Cercetării, Turismului și Sportului, Ministerul Muncii, familiei și Protecției Sociale, Ministerul Finanțelor Publice, întrucât, datorită O.U.G. nr. 151/2008, O.U.G. nr. 1/2009, declarate neconstituționale și O.U.G. nr. 31/2009 și O.U.G. nr. 41/2009, nu i s-a plătit salariul conform O.G. nr. 15/2008 și conform Legii nr. 221/2008, în calculul salariului aplicându-se indicatorii vechi sau cei modificați prin dispoziții neconstituționale. Curtea de Apel Iași prin sentința civilă nr. 71/A din 15 martie 2010, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că scopul acțiunii formulată de acesta este plata efectivă a drepturilor salariale ce pretinde că i se cuvin în calitate de cadru didactic la U.T.G.A. Iași. Reclamantul este angajat într-un raport de muncă cu această unitate de învățământ, iar competența de soluționare revine Tribunalului Iași. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 3987/99/2010. Prin sentința civilă nr. 1493 din 30 iunie 2010, Tribunalul Iași a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamant în favoarea Curții de Apel Iași și s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași.

În considerentele sentinței s-a reținut că, la termenul de judecată din 22 februarie 2010, reclamantul a depus precizări la acțiune în sensul că obiectul acesteia nu îl reprezintă plata unor drepturi salariale ci acordarea de despăgubiri datorită situației, că prin actele atacate în excepție, pârâtele au limitat în mod nelegal, neconstituțional drepturile salariale pe care reclamantul ar fi trebuit să le primească, indicând ca temei juridic Legea nr. 554/2004. Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 2987/99/2010, în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, pentru considerentele ce succed.

Reclamantul atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin precizările la acțiune, urmărește revendicarea unor drepturi salariale ce i-au fost vătămate printr-un calcul incorect, datorită emiterii unor ordonanțe de urgență, care ulterior au fost declarate neconstituționale. Temeiul de drept al demersului judiciar este stabilit de instanța de judecată investită cu soluționarea cererii, în funcție de natura cauzei. Speța supusă dezbaterii nu are ca temei de drept prevederile Legii nr. 554/2004, atâta timp cât întregul demers judiciar vizează plata unor drepturi salariale conform O.G. nr. 15/2008 și Legii nr. 221/2008, texte de lege invocate de reclamant în cerere de chemare în judecată. Conform art. 1 alin. (1) lit. e) C. proc.

civ., tribunalul judecă în primă instanță conflictele de muncă. În consecință, conform art. 22 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea Tribunalului Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2011.