ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1286/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1286/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii judiciare
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Tribunalului Vaslui, reclamanții B.S., C.D., M.V., M.N., în contradictoriu cu
pârâții Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor
Publice, Tribunalul Vaslui, au solicitat revocarea Deciziei nr. 642 din 27
iulie 2010 emisă de Președintele Curții de Apel Iași, în sensul înlăturării
diminuării cu 25% aplicate pentru perioada de 3 iulie 2010 - 31 decembrie 2010,
cu privire toate drepturile salariale.
În motivarea
acțiunii, reclamanții au arătat că au calitatea de personal contractual al
Curții de Apel Iași, iar prin Decizia nr. 642/2010, Președintele Curții de Apel
Iași a dispus diminuarea veniturilor cu 25%.
Prin întâmpinare,
pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La rândul său,
pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția calității procesuale
pasive, pe fond solicitând respingerea acțiunii.
De asemenea, pârâta
Curtea de Apel Iași a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului
Iași, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Hotărârea primei
instanțe aflate în conflict
Prin Sentința nr.
1027 din 24 martie 2011, Tribunalul Vaslui, secția civilă, a admis excepția
necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în
favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța
această sentință, tribunalul a constatat că, în acord cu prevederile art. 27
alin. (1) și (2) din Legea nr. 330/2009, competența de soluționare a cauzei
aparține Curții de Apel București.
Hotărârea celei
de-a doua instanțe aflate în conflict
Prin Sentința nr.
5247 din 21 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și
a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui.
Pentru a pronunța
această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că reclamanții au
calitatea de personal contractual la Tribunalul Vaslui, iar obiectul principal
al cererii de chemare în judecată îl constituie anularea deciziei ordonatorului
de credite, prin care s-a dispus diminuarea cu 25% al tuturor drepturilor
salariale pentru perioada de 3 iulie 2010 - 31 decembrie 2010.
Prin urmare, curtea
de apel a apreciat că, în speță, nu sunt aplicabile prevederile art. 27 din
Legea nr. 330/2009, calitatea de personal contractual a reclamanților atrăgând
competența tribunalului, conform dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc.
civ.
S-a reținut totodată
existența conflictului negativ de competență între Tribunalul Vaslui și Curtea
de Apel București și s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție
pentru a-l soluționa.
Soluția asupra
conflictului negativ de competență
Înalta Curte,
constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), 21 și 22 C.
proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul
cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Verificând cauza,
Curtea constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține
Tribunalul Vaslui, secția civilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în
continuare.
În speță, reclamanții
solicită revocarea Deciziei nr. 642 din 27 iulie 2010 emisă de Președintele
Curții de Apel Iași, în sensul înlăturării diminuării cu 25% aplicate pentru
perioada de 3 iulie 2010 - 31 decembrie 2010, cu privire la toate drepturile
salariale.
Relevantă în cauză
pentru determinarea instanței competente este natura juridică a raporturilor
născute între părți, care, după cum s-a arătat, nu este de drept administrativ,
întrucât reclamanții au calitatea de personal contractual salariat.
Înalta Curte are în
vedere că potrivit dispozițiilor art. 27 din Anexa VI la Legea nr. 330/2009 în
conformitate cu care "(1) Personalul auxiliar de specialitate și
personalul conex al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă
acestea nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale poate face
contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de stabilire
a drepturilor salariale, la colegiul de conducere al curții de apel sau, după
caz, la colegiul de conducere al parchetului de pe lângă curtea de apel în a
cărei circumscripție își desfășoară activitatea persoana în cauză ori, după
caz, al Direcției Naționale Anticorupție, al Direcției de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de
conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție sau al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Contestațiile se soluționează în
termen de cel mult 30 de zile. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la
alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la
secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, pentru hotărârile colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație
și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte
hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile".
Prin acest text de
lege este conferită competență specială Curții de Apel București în
soluționarea plângerilor îndreptate împotriva hotărârilor colegiilor de
conducere ale instanțelor, precum prezenta, numai dacă sunt formulate de
persoane având calitatea de personal auxiliar de specialitate și personal conex
în cadrul instanțelor judecătorești, în sensul dat acestor noțiuni de
dispozițiile Legii nr. 567/2004.
În cauză, reclamanții
B.S., C.D., M.V., M.N. nu se încadrează în categoria personalului auxiliar de
specialitate și nici în categoria personalului conex, având calitatea de
personal contractual, astfel cum arată chiar reclamanții fără a fi combătuți de
pârâți.
În aceste condiții,
cererea acestor reclamanți îndreptată împotriva Deciziei nr. 642/2010 a
Președintelui Curții de Apel Iași se încadrează în dispozițiile art. 34 din
Legea nr. 330/2009 care prevede competența materială de a soluționa plângerea
împotriva hotărârii de soluționare a contestației ca aparținând instanței de
contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente
potrivit legii.
Prin urmare, în mod
corect, curtea de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. c) C.
proc. civ., stabilind competența de soluționare a cauzei în ceea ce îi privește
pe acești reclamanți în favoarea Tribunalului Vaslui, instanță competentă
teritorial în funcție de domiciliul reclamanților, salariați ai Curții de Apel
Iași, conform dispozițiilor art. 284 alin. (2) C. muncii.
Pentru considerentele
expuse la punctul anterior, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ. se va
stabili competența în favoarea Tribunalului Vaslui, secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B.S., C.D., M.V., M.N. și pe
pârâții Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor
Publice, Tribunalul Vaslui, în favoarea Tribunalului Vaslui, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 martie 2012.
Procesat de GGC - CL