ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4859/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Obiectul acțiunii judiciare Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 04 aprilie 2012 pe rolul Tribunalului Vaslui, secția civilă, reclamanta C.P., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 185.973 RON, reactualizată până la data plății efective în funcție de indicele de inflație, suma reprezentând despăgubiri acordate în temeiul hotărârii nr. 59 din 04 noiembrie 2009. În motivarea acțiunii, reclamanta C.P. a arătat că, prin hotărârea nr. 59 din 04 noiembrie 2009, Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 i-a stabilit dreptul la despăgubiri în cuantum de 185.973 RON, reprezentând contravaloare compensații bănești.

Reclamanta C.P. a precizat că a solicitat plata sumelor stabilite prin hotărârea nr. 59 din 04 noiembrie 2009, însă pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 nu a respectat termenul prevăzut prin H.G. nr. 1120/2006, susținând că plata drepturilor este condiționată de existenta în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu aceasta destinație. La data de 24 aprilie 2012, reclamanta C.P. a depus cerere completatoare, solicitând obligarea și a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor reactualizate. Hotărârea primei instanțe aflate în conflict Prin sentința civilă nr. 486/2012 din 14 mai 2012, Tribunalul Vaslui, secția civilă, a admis excepția necompetentei materiale a Tribunalului Vaslui și a declinat competenta de soluționare a cererii formulate de reclamanta C.P.

împotriva pârâților Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Curții de Apel Iași. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că reclamanta C.P.

a solicitat obligarea pârâților Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 185.973 RON, reactualizata până la data plății efective în funcție de indicele de inflație, suma reprezentând despăgubiri acordate în temeiul hotărârii nr. 59 din 04 noiembrie 2009. Instanța a reținut că despăgubirile sunt solicitate în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 și Ministerul Finanțelor Publice, autorități publice centrale, fapt care atrage competența Curții de Apel, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc.

civ. Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict Prin sentința nr. 188/2012 din 11 iunie 2012, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași, a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta C.P. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Tribunalului Vaslui, a constatat intervenit conflict negativ de competență și, în baza art. 21 C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță în drept să hotărască asupra conflictului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut că, în vederea interpretării și aplicării unitare a legislației în materia contenciosului administrativ și fiscal, în ședința plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 23 noiembrie 2009, s-a adoptat ca soluție de principiu pentru unificarea practicii că „acțiunea având ca obiect obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății la plata sumei stabilite cu titlu de despăgubiri prin hotărârea Comisiei județene de aplicarea Legii nr. 290/2003 este de competența secției de contencios administrativ a Tribunalului”. Soluția este în concordanță cu dispozițiile legale incidente, respectiv art. 8 alin. (5) și 6 din Legea nr. 290/2003.

Întrucât dispozițiile menționate au caracter special derogatoriu de la dreptul comun în materie, reprezentat de art. 10 din Legea nr. 554/2004 și prevăd competența exclusivă a secției de contencios administrativ a Tribunalului, pentru identitate de rațiune, competența materială este aceeași și în privința acțiunilor având ca obiect obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății la plata sumei stabilite cu titlu de despăgubiri. Regulatorul de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea reclamantei C.P. privind obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și a Ministerului Finanțelor Publice la plata sumei de 185.973 RON cuvenită cu titlu de despăgubiri în baza hotărârii nr. 59/2009 emisă de Comisia Județeană Vaslui. Cererea de chemare în judecată are ca temei de drept prevederile Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, respectiv ale Normelor metodologice pentru aplicarea acestui act normativ aprobate prin H.G.

nr. 1120/2006. Ținând seama de obiectul cererii de chemare în judecată și pentru rațiuni de simetrie juridică, Înalta Curte apreciază că, prin sentința nr. 188/2012 din 11 iunie 2012 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a stabilit în mod corect competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 290/2003 și ale art. 17 și 18 din H.G. nr. 1120/2006, modificată prin H.G. nr. 57/2008, în favoarea Tribunalului Vaslui, secția de contencios administrativ și fiscal, dat fiind caracterul derogatoriu al normelor de procedură instituite prin actele normative enunțate anterior, care stabilesc în mod expres competența materială de soluționare a unor astfel de cauze în favoarea secției de contencios administrativ a Tribunalului, atât în ceea ce privește stabilirea dreptului, cât și referitor la efectuarea plăților.

Astfel, potrivit art. 8 alin. (3)-(6) din Legea nr. 290/2003: „(3) În termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, poate face contestație la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. (4) În termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

(5) Hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. (6) Hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.” De asemenea, art. 17 alin. (6) din H.G. nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003 aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, menționează faptul că „deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul”.

În altă ordine de idei, trebuie precizat că art. 6 alin. (7) din O.U.G nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu modificările și completările ulterioare, prevede că, „prin decizie, vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003, dispune plata despăgubirilor acordate în conformitate cu aceste legi, stabilite prin hotărâri ale comisiilor județene, respectiv ale comisiei municipiului București.

(…). Deciziile de plată prin care se modifica hotărârile inițiale, deciziile de invalidare și cele prin care se soluționează contestațiile se comunică beneficiarilor și pot fi atacate în termen de 30 de zile la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.” Ca atare, Înalta Curte reține că nu sunt incidente în speță normele de drept comun în materia competenței instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată și apreciază că trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003.

Întrucât aceste norme cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun, prevăd competența exclusivă a secției de contencios administrativ a Tribunalului în ceea ce privește acțiunile având ca obiect contestarea hotărârilor Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, pentru identitate de rațiune, competența materială este aceeași și în privința acțiunilor privind obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata sumelor stabilite în baza aceleiași Legi nr. 290/2003, soluție de principiu ce a fost adoptată de plenul judecătorilor secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 noiembrie 2009, conform ar.33 alin. (1) și (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În consecință, având în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Vaslui, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C.P. în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Tribunalului Vaslui, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2012.