ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4859/2012

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii judiciare

Prin cererea de chemare

în judecată înregistrată la data de 04 aprilie 2012 pe rolul Tribunalului Vaslui,

secția civilă, reclamanta C.P., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003,

a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 185.973 RON, reactualizată până

la data plății efective în funcție de indicele de inflație, suma reprezentând despăgubiri

acordate în temeiul hotărârii nr. 59 din 04 noiembrie 2009.

În motivarea acțiunii,

reclamanta C.P. a arătat că, prin hotărârea nr. 59 din 04 noiembrie 2009, Comisia

Județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 i-a stabilit dreptul la despăgubiri

în cuantum de 185.973 RON, reprezentând contravaloare compensații bănești. Reclamanta

C.P. a precizat că a solicitat plata sumelor stabilite prin hotărârea nr. 59

din 04 noiembrie 2009, însă pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

- Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 nu a respectat termenul prevăzut

prin H.G. nr. 1120/2006, susținând că plata drepturilor este condiționată de existenta

în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu aceasta destinație.

La data de 24 aprilie

2012, reclamanta C.P. a depus cerere completatoare, solicitând obligarea și a pârâtului

Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor reactualizate.

Hotărârea primei instanțe

aflate în conflict

Prin sentința civilă

nr. 486/2012 din 14 mai 2012, Tribunalul Vaslui, secția civilă, a admis excepția

necompetentei materiale a Tribunalului Vaslui și a declinat competenta de soluționare

a cererii formulate de reclamanta C.P. împotriva pârâților Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003

și Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Curții de Apel Iași.

Pentru a pronunța această

soluție, Tribunalul a reținut că reclamanta C.P. a solicitat obligarea pârâților

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea

Legii nr. 290/2003 și Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 185.973

RON, reactualizata până la data plății efective în funcție de indicele de inflație,

suma reprezentând despăgubiri acordate în temeiul hotărârii nr. 59 din 04

noiembrie 2009.

Instanța a reținut

că despăgubirile sunt solicitate în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 și Ministerul

Finanțelor Publice, autorități publice centrale, fapt care atrage competența Curții

de Apel, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și

art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Hotărârea celei de-a doua

instanțe aflate în conflict

Prin sentința nr. 188/2012

din 11 iunie 2012, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal,

a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași, a declinat competența

de soluționare a cererii formulată de reclamanta C.P. în contradictoriu cu pârâta

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Ministerul Finanțelor

Publice în favoarea Tribunalului Vaslui, a constatat intervenit conflict negativ

de competență și, în baza art. 21 C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, instanță în drept să hotărască asupra conflictului

de competență.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea de Apel a reținut că, în vederea interpretării și aplicării unitare

a legislației în materia contenciosului administrativ și fiscal, în ședința plenului

judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație

și Justiție din data de 23 noiembrie 2009, s-a adoptat ca soluție de principiu pentru

unificarea practicii că „acțiunea având ca obiect obligarea Autorității Naționale

pentru Restituirea Proprietății la plata sumei stabilite cu titlu de despăgubiri

prin hotărârea Comisiei județene de aplicarea Legii nr. 290/2003 este de competența

secției de contencios administrativ a Tribunalului”.

Soluția este în concordanță

cu dispozițiile legale incidente, respectiv art. 8 alin. (5) și 6 din Legea nr.

290/2003.

Întrucât dispozițiile

menționate au caracter special derogatoriu de la dreptul comun în materie,

reprezentat de art. 10 din Legea nr. 554/2004 și prevăd competența exclusivă a secției

de contencios administrativ a Tribunalului, pentru identitate de rațiune, competența

materială este aceeași și în privința acțiunilor având ca obiect obligarea Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietății la plata sumei stabilite cu titlu de despăgubiri.

Regulatorul de competență

Înalta Curte, constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin.

(3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile

legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, secția de contencios administrativ

și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Obiectul prezentei cauze

îl constituie cererea reclamantei C.P. privind obligarea Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și a

Ministerului Finanțelor Publice la plata sumei de 185.973 RON cuvenită cu titlu

de despăgubiri în baza hotărârii nr. 59/2009 emisă de Comisia Județeană Vaslui.

Cererea de chemare în

judecată are ca temei de drept prevederile Legii nr. 290/2003 privind acordarea

de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a

acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul

Herța, ca urmare a stării de război și aplicării Tratatului de Pace între România

și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, respectiv

ale Normelor metodologice pentru aplicarea acestui act normativ aprobate prin H.G.

nr. 1120/2006.

Ținând seama de obiectul

cererii de chemare în judecată și pentru rațiuni de simetrie juridică, Înalta Curte

apreciază că, prin sentința nr. 188/2012 din 11 iunie 2012 a Curții de Apel Iași,

secția de contencios administrativ și fiscal, s-a stabilit în mod corect competența

de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 290/2003

și ale art. 17 și 18 din H.G. nr. 1120/2006, modificată prin H.G. nr. 57/2008, în

favoarea Tribunalului Vaslui, secția de contencios administrativ și fiscal, dat

fiind caracterul derogatoriu al normelor de procedură instituite prin actele normative

enunțate anterior, care stabilesc în mod expres competența materială de soluționare

a unor astfel de cauze în favoarea secției de contencios administrativ a Tribunalului,

atât în ceea ce privește stabilirea dreptului, cât și referitor la efectuarea plăților.

Astfel, potrivit art.

8 alin. (3)-(6) din Legea nr. 290/2003:

„(3) În termen de 15 zile

de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv

a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, poate face contestație

la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea

Legii nr. 290/2003.

(4) În termen de cel mult

60 de zile, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul

pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va aproba sau

le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea

Legii nr. 290/2003.

(5) Hotărârile Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii

nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

(6) Hotărârile pronunțate

de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.”

De asemenea, art. 17

alin. (6) din H.G. nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare

a Legii nr. 290/2003 aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, menționează faptul că „deciziile

vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale,

putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios

administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul”.

În altă ordine de idei,

trebuie precizat că art. 6 alin. (7) din O.U.G nr. 25/2007

privind

stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu

modificările și completările ulterioare,

prevede că, „prin decizie, vicepreședintele

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care coordonează aplicarea

Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003, dispune plata despăgubirilor acordate

în conformitate cu aceste legi, stabilite prin hotărâri ale comisiilor județene,

respectiv ale comisiei municipiului București. (…).

Deciziile de plată prin

care se modifica hotărârile inițiale, deciziile de invalidare și cele prin care

se soluționează contestațiile se comunică beneficiarilor și pot fi atacate în termen

de 30 de zile la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia

domiciliază solicitantul.”

Ca atare, Înalta Curte

reține că nu sunt incidente în speță normele de drept comun în materia competenței

instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004,

modificată și apreciază că trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus

derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale,

respectiv Legea nr. 290/2003.

Întrucât aceste norme

cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun, prevăd competența exclusivă

a secției de contencios administrativ a Tribunalului în ceea ce privește acțiunile

având ca obiect contestarea hotărârilor Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, pentru identitate

de rațiune, competența materială este aceeași și în privința acțiunilor privind

obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata sumelor

stabilite în baza aceleiași Legi nr. 290/2003, soluție de principiu ce a fost adoptată

de plenul judecătorilor secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți

de Casație și Justiție la data de 23 noiembrie 2009, conform ar.33 alin. (1) și

(3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

În consecință, având în

vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei,

în primă instanță, în favoarea Tribunalului Vaslui, secția de contencios administrativ

și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C.P. în contradictoriu cu pârâții

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea

Legii nr. 290/2003 și Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Tribunalului Vaslui,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 noiembrie 2012.