ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 710/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 5163 din 27 iulie 2011, reclamantul A.O. a solicitat, în contradictoriu cu A.N.R.P., obligarea pârâtei A.N.R.P.

la plata către reclamant a sumei de 303.840 lei, reprezentând compensații bănești stabilite prin Hotărârea nr. 16 din 13 martie 2008 emisă de Comisia Județeană Vaslui de aplicare a Legii nr. 290/2003 și obligarea pârâtei în principal: la plata către reclamant a sumei reprezentând actualizarea sumei de 303.840 lei în raport cu indicele de creștere a preturilor de consum, începând cu data de 01 iulie 2008 și până la data plății efective și la plata către reclamant a sumei reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 303.840 lei stabilită prin Hotărârea nr. 16 din 13 martie 2008 emisă de Comisia Județeană Vaslui de aplicare a Legii 290/2003, astfel: - dobânda legală aferentă tranșei de 40% (121.536 lei) pentru perioada 01 ianuarie 2009 și până la data plății efective; - dobânda legală aferentă tranșei de 60% (182.304 lei) pentru perioada 01 ianuarie 2010 și până la data plății efective.

În subsidiar reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând actualizarea celei de 303.840 lei în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum, începând cu data de 1 iulie 2008 și până la data plății efective. Prin Sentința nr. 644/CA din 25 iunie 2012, Tribunalul Vaslui a admis excepția necompetentei sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, reținându-se că potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, procesele și cererile în materie de contencios administrativ, privind actele autorităților publice centrale se judecă de secțiile de contencios administrativ ale curților de apel.

S-a mai reținut că art. 8 alin. (5) și (6) din Legea nr. 290/2003 instituie competența materială a tribunalelor exclusiv în ceea ce privește plângerea împotriva soluției date contestațiilor administrative de către A.N.R.P. vizând legalitatea și temeinicia hotărârilor emise de comisiile județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, iar în cazul de față reclamanta nu a contestat hotărârea comisiei județene. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. 641/45/2012. Prin sentința nr. 264 din 17 septembrie 2012, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetentei materiale și a declinat competența soluționării acțiunii formulată de reclamantul A.O.

în favoarea Tribunalului Vaslui. Totodată, a constatat conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta curte de Casație și Justiție pentru soluționare. A reținut Curtea de Apel Iași că din economia dispozițiilor art. 8 alin. (5) și (6) din Legea nr. 290/2003 coroborate cu cele ale art. 17 alin. (6) din H.G. nr. 57/2008 privind modificarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003 aprobate prin H.G. nr. 1120/2006 rezultă că și în cazul refuzului autorității de a acorda despăgubirile stabilite prin hotărârea comisiei județene, competența materială aparține tribunalului. Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., urmează să stabilească instanța competentă a soluționa pricina în raport cu obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente ei. In speță, obiectul acțiunii îl constituie obligarea pârâtei A.N.R.P. la plata unor sume, actualizate la data plății, cuvenite reclamantei cu titlu de despăgubiri, în baza unor hotărâri emise de Comisia Județeană Vaslui de aplicare a Legii nr. 290/2003. Rezultă, deci, că este vorba despre o acțiune în pretenții, având drept cauză neplata în termenul legal a unor despăgubiri stabilite printr-un act administrativ. Înalta Curte apreciază că pentru corecta soluționare a problemei de drept aflată în litigiu sunt relevante dispozițiile art. 8 din Legea nr. 290/2003, precum și normelor metodologice de aplicare a acestui act normativ.

Astfel, conform prevederilor legale susmenționate, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestație la A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 (alin. (3)) și în termen de cel mult 60 de zile, A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui A.N.R.P. care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 (alin. (4)). De asemenea, potrivit aceluiași articol, hotărârile A.N.R.P. sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare (alin. (5)) și hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege (alin. (6)). Tot astfel, art. 17 alin. (6) din H.G.

nr. 57/2008 privind modificarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, prevede că deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul. Din interpretarea tuturor acestor texte normative, rezultă că actele administrative emise de A.N.R.P. în aplicarea Legii nr. 290/2003, inclusiv sub forma refuzului nejustificat, pot fi contestate la instanța de contencios administrativ, fiind vorba despre o competență exclusivă a tribunalului.

Înalta Curte reține, așadar, că în cauză nu sunt aplicabile normele de drept comun în materia competenței instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004, ci prevederile Legii nr. 290/2003 a căror aplicare a generat litigiul și care, având caracter special, sunt derogatorii, conform principiului lex specialia generalibus derogant. Întrucât aceste norme cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun, prevăd competența exclusivă a secției de contencios administrativ a tribunalului în ceea ce privește acțiunile având ca obiect contestarea hotărârilor A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, pentru identitate de rațiune, competența materială este aceeași și în privința acțiunilor privind obligarea A.N.R.P.

la plata sumelor stabilite în baza aceleiași Legi nr. 290/2003, soluție de principiu ce a fost adoptată de Plenul judecătorilor Secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 noiembrie 2009, conform art. 33 alin. (1) și (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, secția contencios administrativ, în raza căruia domiciliază petentul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A.O. în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. în favoarea Tribunalului Vaslui, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 februarie 2013.