ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 710/2013

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Vaslui sub nr. 5163 din 27 iulie 2011, reclamantul A.O. a

solicitat, în contradictoriu cu A.N.R.P., obligarea pârâtei A.N.R.P. la plata

către reclamant a sumei de 303.840 lei, reprezentând compensații bănești

stabilite prin Hotărârea nr. 16 din 13 martie 2008 emisă de Comisia Județeană

Vaslui de aplicare a Legii nr. 290/2003 și obligarea pârâtei în principal: la

plata către reclamant a sumei reprezentând actualizarea sumei de 303.840 lei în

raport cu indicele de creștere a preturilor de consum, începând cu data de 01

iulie 2008 și până la data plății efective și la plata către reclamant a sumei

reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 303.840 lei stabilită prin

Hotărârea nr. 16 din 13 martie 2008 emisă de Comisia Județeană Vaslui de

aplicare a Legii 290/2003, astfel:

- dobânda legală aferentă tranșei de

40% (121.536 lei) pentru perioada 01 ianuarie 2009 și până la data plății

efective;

- dobânda legală aferentă tranșei de

60% (182.304 lei) pentru perioada 01 ianuarie 2010 și până la data plății

efective.

În subsidiar reclamantul a solicitat

obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând actualizarea celei de 303.840 lei

în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum, începând cu data de 1

iulie 2008 și până la data plății efective.

Prin Sentința nr. 644/CA din 25 iunie

2012, Tribunalul Vaslui a admis excepția necompetentei sale materiale și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, reținându-se

că potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

procesele și cererile în materie de contencios administrativ, privind actele

autorităților publice centrale se judecă de secțiile de contencios

administrativ ale curților de apel.

S-a mai reținut că art. 8 alin. (5) și

(6) din Legea nr. 290/2003 instituie competența materială a tribunalelor

exclusiv în ceea ce privește plângerea împotriva soluției date contestațiilor

administrative de către A.N.R.P. vizând legalitatea și temeinicia hotărârilor

emise de comisiile județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, iar în cazul

de față reclamanta nu a contestat hotărârea comisiei județene.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Curții de Apel Iași sub nr. 641/45/2012.

Prin sentința nr. 264 din 17 septembrie

2012, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția necompetentei materiale și a declinat competența soluționării acțiunii

formulată de reclamantul A.O. în favoarea Tribunalului Vaslui. Totodată, a

constatat conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta curte

de Casație și Justiție pentru soluționare.

A reținut Curtea de Apel Iași că din

economia dispozițiilor art. 8 alin. (5) și (6) din Legea nr. 290/2003

coroborate cu cele ale art. 17 alin. (6) din H.G. nr. 57/2008 privind

modificarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003 aprobate

prin H.G. nr. 1120/2006 rezultă că și în cazul refuzului autorității de a

acorda despăgubirile stabilite prin hotărârea comisiei județene, competența

materială aparține tribunalului.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2,

art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanța

competentă a soluționa pricina în raport cu obiectul acesteia și cu

dispozițiile legale incidente ei.

In speță, obiectul acțiunii îl

constituie obligarea pârâtei A.N.R.P. la plata unor sume, actualizate la data

plății, cuvenite reclamantei cu titlu de despăgubiri, în baza unor hotărâri

emise de Comisia Județeană Vaslui de aplicare a Legii nr. 290/2003.

Rezultă, deci, că este vorba despre o

acțiune în pretenții, având drept cauză neplata în termenul legal a unor

despăgubiri stabilite printr-un act administrativ.

Înalta Curte apreciază că pentru

corecta soluționare a problemei de drept aflată în litigiu sunt relevante

dispozițiile art. 8 din Legea nr. 290/2003, precum și normelor metodologice de

aplicare a acestui act normativ.

Astfel, conform prevederilor legale

susmenționate, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit

de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru

aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestație la A.N.R.P. - Serviciul

pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 (alin. (3)) și în termen de cel mult 60 de

zile, A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza

contestațiile și le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a

vicepreședintelui A.N.R.P. care coordonează activitatea Serviciului pentru

aplicarea Legii nr. 290/2003 (alin. (4)).

De asemenea, potrivit aceluiași

articol, hotărârile A.N.R.P. sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi

atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu

modificările ulterioare (alin. (5)) și hotărârile pronunțate de tribunal sunt

supuse căilor de atac prevăzute de lege (alin. (6)).

Tot astfel, art. 17 alin. (6) din H.G.

nr. 57/2008 privind modificarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003,

aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, prevede că deciziile vicepreședintelui sunt

supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi

atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios

administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.

Din interpretarea tuturor acestor

texte normative, rezultă că actele administrative emise de A.N.R.P. în

aplicarea Legii nr. 290/2003, inclusiv sub forma refuzului nejustificat, pot fi

contestate la instanța de contencios administrativ, fiind vorba despre o

competență exclusivă a tribunalului.

Înalta Curte reține, așadar, că în

cauză nu sunt aplicabile normele de drept comun în materia competenței

instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004,

ci prevederile Legii nr. 290/2003 a căror aplicare a generat litigiul și care,

având caracter special, sunt derogatorii, conform principiului lex specialia

generalibus derogant.

Întrucât aceste norme cu caracter

special, derogatoriu de la dreptul comun, prevăd competența exclusivă a secției

de contencios administrativ a tribunalului în ceea ce privește acțiunile având

ca obiect contestarea hotărârilor A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.

290/2003, pentru identitate de rațiune, competența materială este aceeași și în

privința acțiunilor privind obligarea A.N.R.P. la plata sumelor stabilite în

baza aceleiași Legi nr. 290/2003, soluție de principiu ce a fost adoptată de

Plenul judecătorilor Secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți

de Casație și Justiție la data de 23 noiembrie 2009, conform art. 33 alin. (1)

și (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte,

va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, secția

contencios administrativ, în raza căruia domiciliază petentul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei privind pe reclamantul A.O. în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. în

favoarea Tribunalului Vaslui, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

12 februarie 2013.