ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2571/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2571/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului
negativ de competență de față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Ialomița sub nr. 2633/98/2011, reclamantul L.P.M.B. a solicitat în
contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi
Ialomița anularea încheierii nr. VI/235 din 23 mai 2011 a Curții de Conturi și
a Deciziei nr. 18 din 01 aprilie 2011, pct. 4 și 5 a Camerei de Conturi a
Județului Ialomița.
Hotărârea
Tribunalului
Prin Sentința nr.
2415/F din 10 noiembrie 2011 a Tribunalului Ialomița a fost admisă excepția
necompetenței materiale a Tribunalului Ialomița, excepție invocată de Curtea de
Conturi a României și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în
favoarea Curții de Apel București.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 10 din
Legea nr. 554/2004, coroborate cu prevederile art. 3 alin. (1) C. proc. civ.
competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel.
Față de aceste
prevederi, Tribunalul în baza art. 137 C. proc. civ., a admis excepția
necompetenței materiale a Tribunalului Ialomița și a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
Hotărârea Curții
de Apel
Prin Sentința nr.
1267 din 22 februarie 2012 a Curții de Apel București a fost admisă excepția
necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei
în favoarea Tribunalului Ialomița.
Constatându-se ivit
un conflict negativ de competență s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta
Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de
competență.
Pentru a pronunța
această hotărâre, Curtea a reținut că actul administrativ ce formează obiectul
litigiului dedus judecății, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi
juridice și este supus executării, precum și care poate constitui obiectul unei
cereri adresate instanței de judecată este decizia emisă de Camera de Conturi
Județeană, autoritate publică de nivel local.
Curtea a reținut
aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, precum și
soluția adoptată de Plenul judecătorilor secției contencios administrativ și
fiscal de la Înalta Curte de Casație și Justiție, care stabilesc în favoarea
Tribunalului competența de soluționare a litigiilor ce privesc anularea unui
act administrativ emis de o autoritate publică locală.
II. Decizia Înaltei
Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte de
Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în
conformitate cu dispozițiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul
cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița, secția contencios
administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a
constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de
competență tipic, întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că
există conflict de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri
irevocabile, s-au declarat necompetente să judece același litigiu.
Analizând actele
dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată
îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică
locală, a Deciziei nr. 18 din 01 aprilie 2011 a Camerei de Conturi a Județului
Ialomița, precum și a hotărârii emise în soluționarea contestației formulate
împotriva deciziei arătate, respectiv a încheierii nr. VI/235 din 23 mai 2011 a
Curții de Conturi.
Înalta Curte reține
că dispozițiile din regulamentul Curții de conturi nu pot fi aplicate cu
prioritate față de Legea contenciosului administrativ aplicabilă. Astfel,
dispozițiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții
de Conturi nr. 130 din 04 noiembrie 2010, care stabilesc în favoarea curții de
apel competența de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise
de comisia de soluționare a contestațiilor, nu pot contraveni normelor de
competență stabilite prin art. 10 din Legea nr. 554/2004, în acest sens fiind
și Decizia nr. 4522/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a
fost admisă excepția de nelegalitate a dispozițiilor respective din Regulament.
Înalta Curte a
reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile
art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două
criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul
și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții,
datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
Având în vedere
obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ emis de o
autoritate publică locală, respectiv Decizia emisă de Camera de Conturi a
Județului Ialomița, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv
în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat.
Având în vedere
considerentele expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,
Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și
care formează obiectul conflictului de competență în favoarea Tribunalului
Ialomița, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe L.P.M.B. - Slobozia, Camera de Conturi a
Județului Ialomița și Curtea de Conturi a României în favoarea Tribunalului
Ialomița, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 mai 2012.
Procesat de GGC - GV