ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2571/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr. 2633/98/2011, reclamantul L.P.M.B. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Ialomița anularea încheierii nr. VI/235 din 23 mai 2011 a Curții de Conturi și a Deciziei nr. 18 din 01 aprilie 2011, pct. 4 și 5 a Camerei de Conturi a Județului Ialomița. 2. Hotărârea Tribunalului Prin Sentința nr. 2415/F din 10 noiembrie 2011 a Tribunalului Ialomița a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ialomița, excepție invocată de Curtea de Conturi a României și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu prevederile art. 3 alin. (1) C. proc. civ. competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel. Față de aceste prevederi, Tribunalul în baza art. 137 C. proc. civ., a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ialomița și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. 3. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința nr. 1267 din 22 februarie 2012 a Curții de Apel București a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița. Constatându-se ivit un conflict negativ de competență s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că actul administrativ ce formează obiectul litigiului dedus judecății, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice și este supus executării, precum și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de judecată este decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, autoritate publică de nivel local. Curtea a reținut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, precum și soluția adoptată de Plenul judecătorilor secției contencios administrativ și fiscal de la Înalta Curte de Casație și Justiție, care stabilesc în favoarea Tribunalului competența de soluționare a litigiilor ce privesc anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece același litigiu.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, a Deciziei nr. 18 din 01 aprilie 2011 a Camerei de Conturi a Județului Ialomița, precum și a hotărârii emise în soluționarea contestației formulate împotriva deciziei arătate, respectiv a încheierii nr. VI/235 din 23 mai 2011 a Curții de Conturi. Înalta Curte reține că dispozițiile din regulamentul Curții de conturi nu pot fi aplicate cu prioritate față de Legea contenciosului administrativ aplicabilă.

Astfel, dispozițiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130 din 04 noiembrie 2010, care stabilesc în favoarea curții de apel competența de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, nu pot contraveni normelor de competență stabilite prin art. 10 din Legea nr. 554/2004, în acest sens fiind și Decizia nr. 4522/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost admisă excepția de nelegalitate a dispozițiilor respective din Regulament. Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv Decizia emisă de Camera de Conturi a Județului Ialomița, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat. Având în vedere considerentele expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului de competență în favoarea Tribunalului Ialomița, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe L.P.M.B. - Slobozia, Camera de Conturi a Județului Ialomița și Curtea de Conturi a României în favoarea Tribunalului Ialomița, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2012. Procesat de GGC - GV