ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3100/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Botoșani sub nr. 10160/40/2011, reclamantul Primarul Municipiului

Dorohoi a formulat plângere în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României

împotriva încheierii din 12 octombrie 2011 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor

din cadrul Curții de Conturi, solicitând anularea acesteia și a măsurilor dispuse

la secțiunea

II

punctele 4, 5, 6 din decizia nr. 26 din

12 iulie 2011 a Camerei de Conturi a Județului Botoșani.

2.Hotărârea Tribunalului

Prin sentința

nr. 239 din 19 ianuarie 2012 a Tribunalului Botoșani, a fost admisă excepția necompetenței

materiale a Tribunalului și a fost declinată competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel Suceava.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 223

lit. e) din Hotărârea nr. 130/2010 competența de soluționare a cauzei aparține secției

contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel în a cărei rază teritorială

se află sediul entității verificate.

Față de aceste

prevederi, Tribunalul în baza art. 137 C. proc. civ., a admis excepția necompetenței

materiale a Tribunalului Ialomița și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel Suceava.

de Apel

Prin sentința

nr. lll din 21 martie 2012 a Curții de Apel Suceava, a fost admisă excepția necompetenței

materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Botoșani.

Constatându-se

ivit un conflict negativ de competență s-a dispus înaintarea dosarului la

Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de

competență.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut că actul administrativ ce formează obiectul litigiului

dedus judecății, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice și este

supus executării, precum și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței

de judecată este decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, autoritate publică

de nivel local.

Curtea a reținut

aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, care stabilesc

în favoarea Tribunalului competența de soluționare a litigiilor ce privesc anularea

unui act administrativ emis de o autoritate publică locală.

II.

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate

cu dispozițiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse

judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția contencios administrativ și fiscal,

pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a

constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență

tipic, întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict

de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au

declarat necompetente să judece același litigiu.

Analizând actele

dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl

reprezintă anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală,

a deciziei nr. 26 din 12 iulie 2011 a Camerei de Conturi a Județului Botoșani, precum

și a hotărârii emise în soluționarea contestației formulate împotriva deciziei arătate,

respectiv a încheierii din 12 octombrie 2011 a Curții de Conturi.

Înalta Curte reține

că dispozițiile din regulamentul Curții de Conturi nu pot fi aplicate cu prioritate

față de Legea contenciosului administrativ aplicabilă. Astfel, dispozițiile

art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr.

130 din 04 noiembrie 2010, care stabilesc în favoarea Curții de Apel competența

de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare

a contestațiilor, nu pot contraveni normelor de competenta stabilite prin art. 10

din Legea nr. 554/2004, în acest sens fiind și decizia nr. 4522/2011 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, prin care a fost admisă excepția de nelegalitate a

dispozițiilor respective din Regulament.

Înalta Curte a

reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile

art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii

și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului

litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum

și accesorii ale acestora.

Având în vedere

obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ emis de o autoritate

publică locală, respectiv Decizia emisă de Camera de Conturi a Județului Botoșani,

competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul

locului ocupat de organul emitent al actului atacat.

Având în vedere

considerentele expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care

formează obiectul conflictului de competență în favoarea Tribunalului Botoșani,

secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe Primarul Municipiului Dorohoi și Curtea de Conturi a României

în favoarea Tribunalului Botoșani, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

19 iunie 2012.