ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.10.2021

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4482/2021

HOTĂRÂRE
06.10.2021
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4482/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani – secția de contencios administrativ și fiscal la data de 28.07.2020, sub nr. x/2020, reclamantul Municipiul Dorohoi reprezentat prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 310/19.06.2020 emisă de pârât.

2.1. Hotărârea Tribunalului Botoșani – secția contencios de administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 346 din 30 septembrie 2020, Tribunalul Botoșani – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță sesizată a avut în vedere calitatea reclamantei și sediul pârâtului. Astfel, calitatea reclamantei de autoritate publică este în măsură să atragă incidența art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, iar Tribunalul București este competent să judece prezentul litigiu, ca instanță în circumscripția căreia este situat sediul pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației.

2.2. Hotărârea Tribunalului București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 2646 din 20 aprilie 2021, Tribunalul București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București a reținut că litigiul dedus judecății nu se poartă între două autorități publice, ci între o autoritate publică, emitentă a actului administrativ considerat nelegal, și o persoană pretins vătămată – reclamanta, persoană juridică de drept public, aceasta din urmă neacționând în regim de putere publică, ci adresându-se instanței de contencios administrativ ca orice persoană vătămată, conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, în sensul că revine instanței de la sediul reclamantei competența exclusivă de soluționare a cauzei, respectiv Tribunalului Botoșani, dat fiind faptul că reclamanta Primăria Municipiului Dorohoi are sediul în județul Botoșani.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

În cauză, reclamanta Primăria Municipiului Dorohoi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, a solicitat anularea Deciziei nr. 310/19.06.2020 privind soluționarea contestației formulată de către reclamantă.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței: "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamanta Primăria Municipiului Dorohoi are calitatea de instituție publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora. Totodată, art. 96 din O.U.G. nr. 57/2019 prevede că "Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu".

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației având sediul în municipiul București. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică.

Deși în prezenta cauză reclamanta acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o instituție publică are calitatea de reclamantă într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situația reclamanților persoane fizice sau juridice, competența trebuie tranșată în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituție publică, fără a face distincție între situațiile în care instituție publică acționează în calitate de parte vătămată și cele în care acționează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamantei Primăria Municipiului Dorohoi și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul București.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Primăria Municipiului Dorohoi și pe pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, prin Compartimentul de Soluționare Contestații – Direcția Generală POR în favoarea Tribunalului București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Primăria Municipiului Dorohoi și pe pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, prin Compartimentul de Soluționare Contestații – Direcția Generală POR în favoarea Tribunalului București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-06-18
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3824/2021
Ședința publică din data de 18 iunie 2021 Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înreg
ÎCCJ 2022-01-20
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 278/2022
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2022 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la data de 02.
ÎCCJ 2021-10-27
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5059/2021
nr. 554/2004, care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în situația în care reclamant este o autoritate publică, așa cum este ipoteza dedusă judecății. Având în vedere că
ÎCCJ 2021-06-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3425/2021
speță nu autoritatea publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 are calitatea de reclamant, ci pe aceea de pârât, astfel că sunt incidente în cauză prevederile art. 10 alin. (3) teza I respectiv este competentă instan
ÎCCJ 2022-03-24
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1790/2022
Ședința publică din data de 24 martie 2022 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată la data de 13.08.2020 pe rolul Curți
Sursă