ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1790/2022

Ședința publică din data de 24 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 13.08.2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării și Administrației, să fie anulate următoarele acte administrative: Decizia nr. 289/28.05.2020, privind soluționarea contestației formulate de către Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploiești, jud. Prahova, înregistrată la MLPDA cu nr. x/04.05.2020, precum și obligarea pârâtei la plata diferențelor neachitate în conformitate cu cererea de rambursare nr. x

Prin sentința civilă nr. 13 din 12 ianuarie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis exceptia de necompetenta materiala a instantei și s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei formulată de reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării și Administrației, având ca obiect "anulare act administrativ - dec. nr. 289/28.05.2020", în favoarea Tribunalului Bucuresti.

2.1 Prin sentința civilă nr. 3691 din 31 mai 2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, în contextul enunțării dispozițiilor art. 10 alin. (3), art. 2 alin. (1) lit. b) și e) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. e) și g) din O.U.G. nr. 66/2011 și având în vedere ansamblul dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, instanța a constatat că în raportul de drept administrativ dedus judecății, nu Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești au calitatea de autoritate publică în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, acesta fiind beneficiarul contractului de finanțare, ci Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării și Administrației este organul de stat care acționează în regim de putere publică, iar în virtutea competenței legale, de gestionare a fondurilor europene a și emis actele administrative care sunt contestate în prezenta cauză, Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești având în speță calitatea de persoane vătămate.

Or, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, s-a reținut că în speță nu autoritatea publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 are calitatea de reclamant, ci pe aceea de pârât, astfel că sunt incidente în cauză prevederile art. 10 alin. (3) teza I respectiv este competentă instanța de la sediul reclamantei, întrucât potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, beneficiar poate fi atât o persoană de drept public, cât și o persoană de drept privat și nu teza a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Tribunalul a observat în acest context faptul că prin articolul 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a presupus două ipoteze. Prima privește reclamantul persoană fizică și persoană juridică de drept privat, fiind stabilită competența în favoarea acesteia, iar cea de-a doua privește reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată, fiind stabilită competența tot în favoarea persoanei fizice sau juridice de drept privat (în textul legal fiind menționat cuvântul pârât, fără o distincție). Această din urmă concluzie, anume stabilirea competenței în favoarea persoane fizice sau juridice de drept privat și în situația în care este pârâtă, este întemeiată pe criteriul dezechilibrului de putere în cadrul raportului juridic de drept administrativ. Altfel spus, așa cum rezultă din art. 10 alin. (3), în situația în care există un diferend juridic între părțile raportului juridic de drept administrativ, instanța competentă urmărește partea care este într-un dezavantaj.

Norma de competență este edictată în favoarea părții din raportul juridic de drept material care nu are aceleași resurse pe care le are statul, acesta din urmă având, în esență, un avantaj net superior oricărei persoane fizice sau juridice.

Articolul 10 alin. (3) nu definește pârâtul, făcând vorbire doar de reclamant, fiind necesară o interpretare din partea instanțelor pentru a aduce la lumină rațiunea acestuia. Așadar, dacă prima teză a art. 10 alin. (3) stabilește competența în favoarea reclamantului atunci când acesta este persoană fizică sau juridică de drept privat, fiind de presupus că pârâtul poate fi doar statul, lucru care reiese din configurația raportului juridic de drept administrativ (raport juridic material), a doua teza privește raportul juridic procesual din sens invers, adică ipoteza în care statul este reclamant, competența fiind, din nou, stabilită în favoarea pârâtului.

2.2 Prin sentința civilă nr. 1165 din 3 noiembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, formulată de reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării și Administrației, având ca obiect anulare act administrativ în favoarea Tribunalului București.

S-a constatat că există conflict negativ de competență.

A fost suspendată judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 (Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului), având în vedere că reclamanții sunt instituții/autorități publice, așa încât competența de soluționare a cauzei, sub acest aspect, revine instanței de la sediul pârâtului, care este situat în mun. București, acest text normativ nedistingând în funcție de pârât, ci în funcție de reclamant (care trebuie să fie autoritate/instituție publică, cum e cazul și în speța de față).

Astfel, contrar celor menționate prin sentința de declinare a competenței, dată de Tribunalul București, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 (Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său), acest text vizând în mod explicit ipoteza în care reclamantul este persoană fizică sau juridică de drept privat (ipoteză neregăsită în cauză), așa încât nu are suport legal stabilirea competenței de soluționare, într-o asemenea situație, în favoarea instanței de le sediul reclamanților (instituții/autorități publice).

Totodată, s-a reținut că normele speciale de competență teritorială exclusivă introduse în Legea nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018 exclud incidența, eventuală, în litigiile de contencios administrativ și fiscal, a competenței alternative instituite prin art. 111 C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul acțiunii de față îl reprezintă cererea formulată de reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești, prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării și Administrației, să fie anulate următoarele acte administrative: Decizia nr. 289/28.05.2020, privind soluționarea contestației formulate de către Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploiești, jud. Prahova, înregistrată la MLPDA cu nr. x/04.05.2020, precum și obligarea pârâtei la plata diferențelor neachitate în conformitate cu cererea de rambursare nr. x

Instanțele aflate în conflict s-au declarat necompetente teritorial în funcție de interpretarea dată art. 10 alin. (3) C. proc. civ. prin raportare la calitatea reclamantului de persoană juridică de drept public și calitatea în care acesta a contractat.

Înalta Curte constată că demersul judiciar ce formează obiectul prezentului litigiu vizează anularea Decizia nr. 289/28.05.2020 privind soluționarea contestației formulate de către Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploiești, jud. Prahova, înregistrată la MLPDA cu nr. x/04.05.2020 împotriva "Informării privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr 1 " prin care s-a efectuat autorizarea cererii de rambursare nr. x în valoare totală autorizată de 73.047,02 RON aferentă contractului de finanțare încheiat în cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020 pentru proiectul "Eficientizare energetica blocuri in Municipiul Ploiesti-Lot 4" cod SMIS 121425, cererea de plată fiind neautorizată la plată pentru suma de 9025,81 RON, astfel că, în ceea ce privește competența de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care reglementează competența teritorială de soluționare a cauzelor în materia contenciosului administrativ "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Totodată, art. 96 din O.U.G. nr. 57/2019 prevede că "Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu", iar art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 definește noțiunea de "instituții publice locale" ca fiind "denumirea generică, incluzând comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora".

Așadar, având în vedere că reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploiești este persoană juridică de drept public, care se regăsește în concret în definiția noțiunii de instituție publică locală, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile, sub aspectul competenței teritoriale de soluționare a cauzei, prevederile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 antereferite, care atribuie competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la sediul pârâtului, fără a distinge după calitatea pârâtului, competența teritorială fiind stabilită de legiuitor în mod exclusiv în raport cu calitatea pe care o are reclamantul.

Așa fiind, suntem în prezenta unei necompetențe teritoriale exclusive, de ordine publică, prevăzută de dispoziții speciale, pe care părțile nu o pot înlătura, instanța putând să o invoce din oficiu în condițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, în considerarea calității de autoritate publică a reclamantului Municipiul Ploiești și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, care este în municipiul București, față de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 martie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.