ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.03.2022

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1444/2022

HOTĂRÂRE
10.03.2022
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1444/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 10 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.10.2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal (nouă), sub nr. x/2020, reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației au solicitat anularea Deciziei nr. 291/28.05.2020 de soluționare a contestației, a informării privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, cu obligarea pârâtului la plata diferențelor neachitate în conformitate cu cererea de rambursare nr. x

1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă nr. 208 din 18 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal (nouă) s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și s-a declinat competența materială de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei soluției, s-a reținut incidența art. 10 alin. (1

1

)

din Legea nr. 554/2004 având în vedere că, în cauză, reducerea procentuală aplicată de pârâtul MLPDA părții reclamante prin informarea nr. x/31.03.2020, așa cum a fost confirmată prin decizia nr. 291/28.05.2020 de respingere a contestației, este în cuantum de 9.780,19 RON, inferioară plafonului de 3.000.000 RON relevant pentru competența materială de judecată a curții de apel. În consecință, s-a constatat că revine tribunalului, secția contencios administrativ și fiscal competența materială de judecată a procesului.

Totodată, în cauză s-a reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Astfel, competența teritorială aparține Tribunalului București, ca instanță în a cărei circumscripție teritorială se află sediul pârâtului, câtă vreme reclamanții nu sunt o persoană fizică sau o persoană juridică de drept privat, ci persoană de drept public.

Prin sentința civilă nr. 3692 din 31 mai 2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, cauza fiind declinată în favoarea Tribunalului Prahova.

În contextul enunțării dispozițiilor art. 10 alin. (3), art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. și) b) din Legea nr. 554/2004 și art. 2 alin. (1) lit. e) și g) din O.U.G. nr. 66/2011, instanța a constat că în raportul de drept administrativ dedus judecății, nu Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești au calitatea de autoritate publică în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, aceștia fiind beneficiarii contractului de finanțare, ci Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării și Administrației este organul de stat care acționează în regim de putere publică, iar în virtutea competenței legale, de gestionare a fondurilor europene a și emis actele administrative care sunt contestate în prezenta cauză, Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești având în speță calitatea de persoane vătămate.

Or, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța a constatat că în speță nu autoritatea publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 are calitatea de reclamant, ci pe aceea de pârât, astfel că sunt incidente în cauză prevederile art. 10 alin. (3) teza I respectiv este competentă instanța de la sediul reclamantei, întrucât potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, beneficiar poate fi atât o persoană de drept public, cât și o persoană de drept privat și nu teza a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 1353 din 8 decembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Prahova, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ. s-a constatat ivit conflictul de competență și s-a sesizat Înalta Curte de Casație si Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța soluția, Tribunalul Iași a apreciat că, în cauza pendinte, Municipiul Ploiești este reclamant și are calitate de autoritate publică, prin raportare la definiția dată autorității publice de Legea contenciosului administrativ.

Prin urmare față de considerentul că teza a doua a alin. (3) din Legea nr. 554/2004 stabilește din punct de vedere teritorial plenitudinea absolută în materie de competență pentru domiciliul sau sediul pârâtului, instanța a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației au solicitat anularea deciziei nr. 291/28.05.2020 de soluționare a contestației, a informării privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, cu obligarea pârâtului la plata diferențelor neachitate în conformitate cu cererea de rambursare nr. x

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage încadrarea reclamantului autoritate publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat, asupra instanței competente teritorial să judece cauza.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamantul Municipiul Ploiești are calitatea de autoritate publică, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"autoritate publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică".

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de autoritate publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul având sediul în municipiul București. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de autoritate publică.

Deși, în prezenta cauză, reclamantul Municipiul Ploiești acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o altă autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o autoritate publică are calitatea de reclamant într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situația reclamanților persoane fizice sau juridice, competența trebuie tranșată în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului autoritate publică, fără a face distincție între situațiile în care se acționează în calitate de parte vătămată și cele în care se acționează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calității de autoritate publică a reclamantului Municipiul Ploiești și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripția teritorială a municipiului București.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 martie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-03-24
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1790/2022
Ședința publică din data de 24 martie 2022 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată la data de 13.08.2020 pe rolul Curți
ÎCCJ 2023-09-28
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4142/2023
Ședința publică din data de 28 septembrie 2023 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Ape
ÎCCJ 2021-10-22
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4965/2021
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contenci
ÎCCJ 2022-03-15
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1521/2022
Ședința publică din data de 15 martie 2022 Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Ap
ÎCCJ 2022-03-03
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1273/2022
Ședința publică din data de 3 martie 2022 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 pe
Sursă