ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1521/2022

Ședința publică din data de 15 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 30.09.2020 sub nr. x/2020, reclamantul Municipiul Făgăraș, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, a solicitat:

- anularea deciziei nr. 156/19.03.2020, privind soluționarea contestației formulate de UAT Municipiul Făgăraș, înregistrată la sediul MLPDA sub nr. x/27.02.2020;

- anularea notei de neconformitate nr. x/16.01.2020, privind reducerea procentuală de 100% aplicată contractelor de achiziție nr. x/22.06.2018 și y/08.08.2018;

- obligarea la rambursarea integrală a sumelor ce fac obiectul contractelor de achiziție publică de servicii x/22.06.2018 și y/08.08.2018;

- obligarea la plate tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

2.1 Prin sentința nr. 43 din data de 20.01.2021, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Făgăraș și pe pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel București a reținut că instanța competentă material se stabilește având în vedere criteriul valoric stabilit în temeiul art. 10 alin. (1) și alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 2960 din 5 mai 2021, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze privind pe reclamantul Municipiul Făgăraș și pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în favoarea Tribunalului Brașov.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență, că în determinarea instanței competente să judece cauza sunt aplicabile dispozițiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, beneficiar fiind o persoană juridică de drept public, nemulțumită de actul autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, competența teritorială aparținând instanței de la sediul beneficiarului reclamant, coroborate cu dispozițiile art. 10 lin. 3 teza I din legea nr. 554/2004.

2.2 Prin sentința civilă nr. 923/CA din 19 octombrie 2021, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocată de instanță, din oficiu, a declinat soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul Municipiul Făgăraș, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației-Direcția Generală Programul Operațional Regional, în favoarea Tribunalului București, secția a II a de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a reținut că în determinarea instanței competente să judece cauza sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora,,(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului". Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamantul Municipiul Făgăraș a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării și Administrației a solicitat anularea deciziei nr. 156/19.03.2020, privind soluționarea contestației formulate de UAT Municipiul Făgăraș, înregistrată la sediul MLPDA sub nr. x/27.02.2020, anularea notei de neconformitate nr. x/16.01.2020, privind reducerea procentuală de 100% aplicată contractelor de achiziție nr. x/22.06.2018 și y/08.08.2018 și obligarea la rambursarea integrală a sumelor ce fac obiectul contractelor de achiziție publică de servicii x/22.06.2018 și y/08.08.2018.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage calitatea reclamantului instituție publică de persoană vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanței competente să judece cauza.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamantul Municipiul Făgăraș are calitatea de instituție publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul având sediul în municipiul București. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică.

Deși în prezenta cauză reclamantul acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o instituție publică are calitatea de reclamantă într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Interpretarea pe care Tribunalul București o dă dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia aceasta nu reglementează situația în care atât pârâtul, cât și reclamantul au calitatea de autorități publice, este bazată pe o presupusă intenție a legiuitorului de a distinge între situațiile în care instituția publică acționează în calitate de parte vătămată și cele în care acționează ca emitent al actelor atacate. Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situația reclamanților persoane fizice sau juridice, competența trebuie tranșată în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituție publică, fără a face distincțiile reținute de Tribunalul București.

Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamantului Municipiul Făgăraș și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripția teritorială a Municipiului București.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Municipiul Făgăraș, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 martie 2022.