ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2646/2022

Ședința publică din data de 11 mai 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul Municipiul Făgăraș, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional, a solicitat anularea Deciziei nr. 104/27.04.2021 privind soluționarea contestației formulate de UAT Municipiul Făgăraș, anularea Notei de neconformitate nr. x/09.03.2021 și a Notei de informare din data de 09.03.2021 și rambursarea sumelor declarate neeligibile ca urmare a aspectelor semnalate în Nota de neconformitate nr. x/09.03.2021.

Prin sentința civilă nr. 343/27.01.2022 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a declinat cauza în favoarea Tribunalului Brașov.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul București a reținut că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 " Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, tribunalul a reținut că potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din același act normativ noțiunea de autoritate publică este definită ca fiind "orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică."

Conform art. 2 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 66/2011 autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene sunt definite ca fiind autoritățile de management în cadrul programelor finanțate din instrumente structurale, de coeziune, din Fondul European pentru Pescuit, din fondurile europene structurale și de investiții, din Fondul european pentru ajutorarea persoanelor defavorizate, din fonduri aferente Instrumentului de asistență pentru preaderare, autoritățile care asigură gestionarea Instrumentului european de vecinătate și parteneriat ENPI, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură în cadrul programelor de finanțare a politicii agricole comune pentru perioadele de programare 2007-2013 și 2014-2020, agențiile de implementare - inclusiv Ministerul Fondurilor Europene - în cadrul programelor PHARE, Ministerul Fondurilor Europene în cadrul Facilității Schengen, al Facilității de tranziție, al Mecanismului financiar SEE 2004-2009, cu excepția proiectelor delegate, operatorii de program în cadrul Mecanismului financiar SEE 2009-2014 și al Mecanismului financiar norvegian 2009-2014, autoritățile naționale responsabile de participarea României la alte programe finanțate din fonduri europene, structurile de control de prim nivel pentru programele de cooperare teritorială europeană și autoritățile care asigură gestionarea Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene - FSEU;" și conform art. 2 alin. (1) lit. g) din același act normativ beneficiar - orice persoană fizică sau juridică de drept public ori privat, așa cum este aceasta definită pentru fiecare program în reglementările europene incidente și documentele programului respectiv și care este fie direct sau indirect parte în contractul/acordul/decizia/ordinul de finanțare finanțat integral sau parțial din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora ori, după caz, din fonduri provenite de la alți donatori publici internaționali, fie persoană fizică sau juridică îndreptățită să primească, numai pe baza unei cereri de plată, subvenții ori ajutoare care sunt finanțate din instrumentele de finanțare a politicii agricole comune, în conformitate cu prevederile legale naționale și/sau comunitare în vigoare".

Din analiza prevederilor citate, instanța a constatat că în contenciosul administrativ este dedus judecății raportul de drept administrativ ce se naște într-o autoritate publică și o persoană vătămată, ca regulă generală acestea fiind și persoanele cu calitate procesuală.

Aplicând dispozițiile legale situației de fapt existente în prezenta cauză, instanța a constatat că potrivit contractului încheiat între reclamantă și pârât, părți sunt beneficiarul Municipiul Făgăraș și Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației.

Având în vedere ansamblul dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 instanța a constatat că în raportul de drept administrativ dedus judecății nu Municipiul Făgăraș are calitatea de autoritate publică în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, acesta fiind beneficiarul contractului de finanțare, ci Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației este organul de stat care acționează în regim de putere publică, iar în virtutea competenței legale, de gestionare a fondurilor europene a și emis actele administrative care sunt contestate în prezenta cauză, Municipiul Făgăraș având, în speță, calitatea de persoană vătămată.

Or, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța a constatat că, în speță, nu autoritatea publică are calitatea de reclamant, ci o are pe aceea de pârât, astfel că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I, respectiv competentă este instanța de la sediul reclamantului, întrucât conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011 beneficiar poate fi atât o persoană de drept public cât și o persoană de drept privat.

Prin urmare, având în vedere că prin Legea nr. 212/2018 care a modificat Legea nr. 554/2004, a fost instituită o competență teritorială exclusivă de la care părțile nu pot deroga, pentru considerentele anterior expuse, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov - SCAF.

Cauza a fost înregistrată la data de 23.02.2022 pe rolul Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, sub același nr. x/2021.

Prin sentința civilă nr. 287/CA din data de 05.04.2022, Tribunalul Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov, invocată de instanță din oficiu și a dispus declinarea competentei de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Făgăraș, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Brașov a reținut că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018 de la data de 02.08.2018, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Alin. (3) din același act normativ prevede că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

În cauză, reclamantul Municipiul Făgăraș a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 104/27.04.2021 privind soluționarea contestației formulate de UAT Municipiul Făgăraș, anularea Notei de neconformitate nr. x/09.03.2021 și a Notei de informare din data de 09.03.2021 și rambursarea sumelor declarate neeligibile ca urmare a aspectelor semnalate în Nota de neconformitate nr. x/09.03.2021.

Tribunalul Brașov a avut în vedere că reclamantul Municipiul Făgăraș are calitatea de instituție publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

De asemenea, a reținut că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul având sediul în municipiul București. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică.

Deși în prezenta cauză reclamantul acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, s-a apreciat că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o instituție publică are calitatea de reclamantă într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamantului Municipiul Făgăraș și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, Tribunalul Brașov a apreciat că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripția teritorială a municipiului București, astfel ca a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a sesizat Înalta Curte cu soluționarea conflictului.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, în cauză, reclamantul Municipiul Făgăraș a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 104/27.04.2021 privind soluționarea contestației formulate de UAT Municipiul Făgăraș, anularea Notei de neconformitate nr. x/09.03.2021 și a Notei de informare din data de 09.03.2021 și rambursarea sumelor declarate neeligibile ca urmare a aspectelor semnalate în Nota de neconformitate nr. x/09.03.2021.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență este aceea de interpretare a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care instituie o competență materială în raport de calitatea reclamantului dacă este o persoană fizică sau juridică de drept privat ori autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018 de la data de 02.08.2018, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Art. 10 alin. (3) din același act normativ prevede că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Din interpretarea acestor dispoziții legale și în raport de petitul cererii deduse judecății rezultă că, în prezenta cauză, reclamantul acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, precum și în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în mod corect a reținut Tribunalul Brașov că, în situația în care o instituție publică are calitatea de reclamant într-o acțiune în contencios administrativ, acesta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului.

În acest context, având în vedere că sediul pârâtului Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației se află în municipiul București, respectiv în raza teritorială a Tribunalului București, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul București.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Făgăraș și pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației-Direcția Generală Programul Operațional Regional în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2022.