ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5407/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5407/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 15 noiembrie 2022
Asupra conflictului negativ de competență de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022 la data de 20.01.2022, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Moreni, reprezentată legal prin Primar și convențional, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 177/20.07.2021 și a Notei de neconformitate nr. x/21.05.2021, precum și exonerarea de la plata corecțiilor financiare aplicate.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Tribunalului București
Prin sentința nr. 2728/17.05.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze privind pe reclamant Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Moreni și pe pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Dezvoltării, în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Pentru a hotărâ astfel instanța a reținut că că art. 10 alin. (3) nu reglementează în mod expres și ipoteza legii speciale, în care reclamant este beneficiarul persoană juridică de drept public, art. 10 alin. (3) reglementând doar cele două ipoteze în care reclamant este fie persoana fizică sau juridică de drept privat, fie autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora.
Cum legea nu reglementează în mod clar și expres competența teritorială pentru circumstanța raportului de contencios administrativ special, reglementat prin O.U.G. nr. 66/2011, cum această competență nu poate fi identificată nici în baza uzanțelor, atunci competența teritorială a instanței sesizate de beneficiarul (persoană juridică de drept public) nemulțumit de actul emis de autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene se va determina în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare, iar acestea sunt cele cuprinse în teza I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 deoarece, astfel cum rezultă și din cele prezentate mai sus, ipoteza art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cea în care instanța de contencios administrativ este sesizată de subiectul de drept al raportului juridic de drept administrativ, nemulțumit de actul autorității publice pârâte, este asemănătoare ipotezei reglementate prin teza I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, referitoare, de asemenea, la situația în care instanța de contencios administrativ este sesizată de persoana care se consideră vătămată prin actul autorității pârâte.
Sesizarea instanței de contencios administrativ în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 nu este asemănătoare celei reglementate de teza a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 deoarece în acest din urmă caz instanța este sesizată de autoritatea publică, astfel cum este ea definită prin art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 (organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public), în vreme ce în ipoteza în care instanța de contencios administrativ este sesizată în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 de o persoană juridică de drept public, aceasta nu acționează (în cadrul raportului juridic concret dedus judecății) în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Înn baza acestui raționament instanța s-a declarat necompetentă teritorial să soluționeze cauza de contencios administrativ deschisă în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011
2.2. Hotărârea Tribunalului Dâmbovița
Prin sentința nr. 690 din 28 septembrie 2022, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Moreni, reprezentată legal prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, în favoarea Tribunalului Buurești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal .
A constatat ivit conflictul negativ de competență dintre Tribunalul Dâmbovița și Tribunalul București și înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justtiție, în drept să hotărască asupra conflictului.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a II-a, contencios administrativ și fiscal, având în vedere următoarele considerente:
Obiectul cererii de chemare în judecată privește anularea Deciziei nr. 177/20.07.2021 și a Notei de neconformitate nr. x/21.05.2021, precum și exonerarea de la plata corecțiilor financiare aplicate de către pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației.
În ceee ce privește competența teritorială de soluționare a cauzelor cu un astfel de obiect, Înalta Curte constată că practica sa este unitară și nu a lăsat locul niciunei alte interpretări, care să conducă la ideea că instanța competentă teritorial ar fi alta decât cea de la domiciliul pârâtului.
Astfel, în litigiile prin care se solicită anularea Deciziilor și a Notelor de neconformitate emise de Ministerul Dezvoltării și Lucrărilor Publice față de proiectele finanațate din fonduri guvernamentale, accesate de autoritățile publice locale în ceea ce privește competența teritorială au aplicabilitate prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 conform cărora:
"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."
Având în vedere că, reclamanta, UAT Comuna Moreni este o instituție publică, în conformitate cu ultima teză a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este tribunalul de la sediul pârâtului, care în speță este Tribunalul București, sediul Ministerului Dezvoltării aflându-se în circumscripția acestei instanțe.
În consecință, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a, contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Moreni în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a, contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2022.