ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 156/2017

Decizia nr. 156/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la data de 20 februarie 2015, sub nr. x/189/2015,

reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B.

, a solicitat anularea procesului verbal de constatare din 17 februarie 2015 întocmit de pârâtă, prin care s-a dispus cu privire la obligația reclamantului de restituire a sprijinului financiar la care se adaugă penalități și dobânzi.

Prin sentința civilă nr. 2275 din 14 octombrie 2015, Judecătoria Vaslui a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Vaslui.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că

procesul verbal de constatare din 17 februarie 2015, act

contestat de reclamant

, nu are natura juridică a unui proces verbal de contravenție, căruia să-i fie aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001, ci a unui act administrativ emis de o autoritate publică, căruia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004. Astfel, potrivit art. 131 coroborat cu art. 98 C. proc. civ., a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a cererii formulate în favoarea Tribunalului Vaslui.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secția civilă, la data de 23 noiembrie 2015, sub nr. x/89/2015.

2.1. Hotărârea Tribunalului Vaslui, secția civilă;

Prin sentința civilă nr. 15 din 20ianuarie 2016, Tribunalul Vaslui, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vaslui, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Iași.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că actul administrativ contestat de reclamant a fost întocmit de agenți constatatori din cadrul C. Vaslui și D. Prin acesta s-a stabilit că beneficiarul schemei de minimis este obligat la restituirea contravalorii sprijinului financiar la care se adaugă penalități și dobânzi de la data încasării acestuia având în vedere faptul că animalele (junicile gestante) achiziționate nu se află în exploatație, fiind încălcate prevederile art. 16 alin. (1), art. 6 alin. (2) lit. c) din H.G. nr. 873/2014.

Instanța a reținut că procesul verbal de constatare din 17 februarie 2015 este un act administrativ, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. c) prima teză din Legea nr. 554/2004, fiind emis de o autoritate publică centrală, respectiv

B. (ce s-a subrogat în drepturile B.) care, potrivit art. 14 din O.U.G. nr. 70/2010, are în subordine, ca structuri fără personalitate juridică, D. și

C. Vaslui. De asemenea,

B. este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat, în subordinea E., conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 139/2014.

Prin urmare, conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004,

competența materială de soluționare a cauzei revine curții de apel, în funcție de rangul autorității publice emitente a actului administrativ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 10 februarie 2016, sub nr. x/45/2016.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal;

Prin încheierea din 10 mai 2016, instanța a dispus amânarea cauzei pentru termenul din 14 iunie 2016, pentru ca reclamantul să precizeze cadrul procesual pasiv al cauzei (respectiv dacă înțelege să se judece în contradictoriu cu D., C. Vaslui și B.

)

, termen la care instanța a luat act de precizările reclamantului, în sensul că acesta înțelege să se judece în contradictoriu cu C. Vaslui și B.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la 12 septembrie 2016, pârâta

C. Vaslui a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 182 din 19octombrie 2016, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Vaslui. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel,Curtea a reținut că problema competenței materiale a instanței este în strânsă legătură cu rangul autorității emitente actului administrativ contestat, în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Din conținutul procesului verbal de constatare din 17 februarie 2015, a rezultat că persoanele care au realizat controlul reprezentau la acel moment două autorități județene, respectiv C. Vaslui și D. Vaslui, inițialele acestora regăsindu-se pe ultima filă a actului administrativ contestat.

Faptul că la acel moment controlul a fost efectuat de două autorități județene, rezultă atât din dispozițiile art. 14 alin. (4) din H.G. nr. 873/2014, cât și din adresa din 27 ianuarie 2015 emisă de E., adresă prin care se solicita constituirea unei echipe județene de control.

Prin urmare,

conform art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004,

competența materială de soluționare a cauzei revine tribunalului, în funcție de rangul autorității publice emitente a actului administrativ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea procesului verbal de constatare din 17 februarie 2015, întocmit de agenți constatatori din cadrul C. Vaslui și D., prin care s-a stabilit că beneficiarul schemei de minimis este obligat la restituirea contravalorii sprijinului financiar la care se adaugă penalități și dobânzi de la data încasării, pentru încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1), art. 6 alin. (2) lit. c) din H.G. nr. 873/2014.

În cauză, se solicită anularea unui proces-verbal de control, act administrativ supus Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar așa cum rezultată din cuprinsul acestui act, controlul a fost efectuat de două autorități județene, respectiv C. Vaslui și D., astfel cum prevăd dispozițiile art. 14 alin. (4) din H.G. nr. 873/2014, potrivit căruia „Direcțiile pentru agricultură județene și a municipiului București, împreună cu oficiile județene pentru ameliorare și reproducție în zootehnie efectuează verificarea la fața locului (…)”.

În cadrul unui litigiu de contencios administrativ, calitate procesuală pasivă are autoritatea publică emitentă a actului administrativ contestat, iar C. Vaslui și D., în calitate de emitenți ai procesului - verbal de constatare din 17 februarie 2015, sunt autorități publice județene.

În aceste condiții, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, conform cărora „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (…) se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale”.

Împrejurarea că reclamantul a chemat în judecată și B.

(

autoritatea publică centrală),în prezent

B., care, prin reorganizarea acestei autorități,

potrivit art. 14 din O.U.G. nr. 70/2010,

are în subordine, ca structură fără personalitate juridică și D. Vaslui (în prezent D.

Vaslui, nu este de natură a atrage competența materială a curții de apel.

2.Temeiul legal al soluției adoptate;

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, secția civilă, (complet specializat de contencios administrativ)

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtele B. și C. Vaslui, în favoarea Tribunalului Vaslui, secția civilă (complet specializat de contencios administrativ).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2017.