ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4668/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4668/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamanta A.F.P. București a
solicitat constatarea nulității absolute a încheierii prin care judecătorul
delegat a constatat dizolvarea de drept a SC C. SA București.
Tribunalul București, prin sentința
comercială nr. 12481 din 15 septembrie 2004 a respins ca neîntemeiată cererea,
reținând că societatea comercială a fost dizolvată de drept șir adiată din
registrul comerțului, iar reclamanta nu a făcut dovada datoriilor cu care
figurează la bugetul de stat aceasta.
Curtea de Apel București, prin
decizia comercială nr. 338 din 21 aprilie 2005, a respins ca nefondat apelul
declarat de reclamantă, întrucât reclamanta nu a făcut dovada că societatea
pârâtă este debitoare la bugetul de stat.
Împotriva deciziei astfel
pronunțată, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.
9 C. proc. civ.
Astfel, recurenta susține că la data
la care SC C. SA a fost radiată, pe rolul Tribunalului București se afla
dosarul de reorganizare judiciară al societății, pentru datoria de 153.716.267
lei, reprezentând majorări, dobânzi și penalități de întârziere.
Recursul este fondat și va fi admis
pentru considerentele ce se vor expune.
Dispozițiile Legii nr. 314/2001
modificată prin Legea nr. 428/2002, prevăd că radierea este nulă de drept în
toate cazurile privitoare la societăți comerciale cu datorii față de bugetul de
stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, precum și față de alți creditori cu
care au litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești.
Pe rolul Tribunalului București
înregistrată la 5 martie 2002 se află cererea creditoarei SC I. SA Nădrag, care
a solicitat deschiderea procedurii falimentului debitoarei SC C. SA, litigiu
care, la data radierii societății comerciale debitoare, 14 martie 2003, nu se
soluționase.
Pe de altă parte, titlul executoriu
din 16 iunie 1998 emis de A.F.P. București, somațiile de plată și adresa de
înființare a popririi din 19 mai 1999, fac dovada debitului pe care SC C. SA îl
datora bugetului de stat.
Interpretând greșit actele deduse
judecății fără a stărui prin toate mijloacele legale asupra administrării
probelor pe care le considerau necesare, instanțele de fond au pronunțat
hotărâri nelegale și netemeinice.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor
art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul
declarat împotriva deciziei comerciale nr. 338 din 21 aprilie 2005, pronunțată
de Curtea de Apel București, va modifica decizia atacată, va admite apelul
schimbând în tot sentința nr. 12481 din 15 noiembrie 2004, pronunțată de
Tribunalul București și pe fond va admite acțiunea și va constata nulitatea
absolută a radierii SC C. SA București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de
reclamanta A.F.P. București, împotriva deciziei comerciale nr. 338 din 21
aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Modifică
decizia în sensul că admite apelul reclamantei. Schimbă în tot sentința
comercială nr. 12481 din 15 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția
comercială. Admite acțiunea. Constată nulitatea radierii de drept.
I
revocabilă
.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 12 octombrie 2005.