ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4641/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în dosarul nr. 2977, la Tribunalul Sălaj, reclamantul S.O. în contradictoriu cu pârâta SC P.L.R. SRL București a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care pârâta să fie obligată la plata sumei de 1.700.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, 30.000.000.000 lei daune morale, precum și la plata unei rente lunare în sumă de 30.000.000 lei, cu cheltuieli de judecată. Ulterior, reclamantul și-a extins acțiunea și față de SC P.R. SRL București, solicitând admiterea acțiunii în contradictoriu și cu această pârâtă. În cauză, a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantului, SC O.I.

SRL. Prin sentința civilă nr. 2579 din 20 decembrie 2002 Tribunalul Sălaj, secția civilă, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, iar recursul declarat de reclamant și pârâți împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 311 din 20 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Prin sentința civilă nr. 786 din 2 iulie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ a anulat ca insuficient timbrată acțiunea formulată de reclamantul S.O. și l-a obligat pe reclamant să achite pârâtei SC P.L.R. SRL suma de 811.739.080 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință curtea de apel a reținut că, în raport de obiectul cererii introductive, s-a stabilit în sarcina reclamantului o taxă judiciară de timbru în sumă de 341.645.000 lei, din care reclamantul a achitat doar taxa aferentă primului capăt de cerere, respectiv suma de 44.150.000 lei; S-a mai reținut și că reclamantul prin reprezentant a arătat că înțelege să renunțe la judecarea acestui capăt de cerere, dar nu a depus la dosar un act în acest sens, împrejurare în care s-a considerat că oricum are prioritate excepția insuficientei timbrări și constatându-se că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de completare a timbrajului s-a procedat la anularea ca insuficient timbrată a cererii introductive; Reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată la solicitarea pârâtei, care a depus pentru dovedirea acestor cheltuieli un număr de 5 facturi, precum și contractul de asistență juridică.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul, cât și intervenienta în interesul reclamantului. În recursul său, reclamantul critică hotărârea pronunțată de curtea de apel în ce privește obligarea și la plata sumei de 811.739.080 lei cheltuieli de judecată, sumă pe care o consideră exagerată și nejustificată față de obiectul litigiului, respectiv acordarea unor despăgubiri, cât și nedovedită potrivit legii. Totodată, susține că instanța avea obligația să se pronunțe și asupra cererii de intervenție, ceea ce nu a făcut. Astfel fiind, solicită admiterea recursului pe care l-a formulat și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Intervenienta, în recursul său, arată că greșit instanța de fond nu s-a pronunțat și asupra cererii sale de intervenție, deși potrivit art. 55 C. proc.

civ. intervenția se judecă odată cu cererea principală și deși în considerentele hotărârii instanței de fond s-a făcut mențiunea că în cauză a fost formulată o cerere de intervenție în interesul reclamantului. În consecință, consideră că cele arătate constituie un motiv de casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Recursul reclamantului este fondat și va fi admis numai în ce privește critica formulată asupra greșitei acordări a cheltuielilor de judecată, la care a fost obligat către pârâta SC P.L.R. SRL București, urmare anulării apelului său, ca insuficient timbrat.

Într-adevăr, din examinarea actelor dosarului se constată că din totalul de 5 facturi, depuse în dovedirea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat și cheltuieli aferente, numai factura din 20 noiembrie 2002, emisă pentru achitarea sumei de 340.150.148 lei menționează numărul dosarului cauzei în care s-a efectuat apărarea, respectiv dosarul nr. 2977/2002, astfel încât se apreciază că numai aceste cheltuieli de judecată sunt justificate și hotărârea instanței de apel va fi modificată în acest sens, prin admiterea recursului reclamantului. Cea de-a doua critică formulată de recurentul-reclamant se referă la greșita nepronunțare a instanței asupra cererii de intervenție, este o critică nefondată și întrucât coincide cu singura critică formulată de intervenientă, va primi motivarea corespunzătoare, valabilă deci și pentru recurentul-reclamant, în cadrul examinării recursului intervenientei.

Recursul intervenientei este nefondat. Astfel, este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 55 C. proc. civ., intervenția se judecă odată cu cererea principală, dar în măsura în care acțiunea reclamantului a fost anulată ca insuficient timbrată, cererea intervenientei nu a mai putut fi examinată, instanța putându-se pronunța asupra ei decât făcând această mențiune. Cum omisiunea acestei mențiuni nu este de esență și nu afectează în nici un fel soluția pronunțată de curtea de apel, de anulare a apelului reclamantului (ca insuficient timbrat), presupunându-se automat rămânerea fără obiect a cererii de intervenție în interesul reclamantului, urmează a se reține că, în speță, nu sunt îndeplinite cerințele art. 312 pct. 5 C. proc.

civ., invocate de recurenta-intervenientă și nu se justifică desființarea hotărârii pronunțate de curtea de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare, determinat de aspectul semnalat, mai sus menționat. În consecință, se va admite recursul reclamantului S.O. și va fi modificată în parte sentința curții de apel, în sensul obligării reclamantului la plata sumei de 343.150.148 lei vechi (34.315,0148 lei noi) cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, către pârâta SC P.L.R. SRL București. Va fi respins ca nefondat recursul intervenientei SC O.I. SRL, împotriva aceleiași sentințe. În conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., intimata SC P.L.R. SRL București va fi obligată la plata sumei de 5.000.000 lei vechi (500 lei noi) cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul S.O., împotriva sentinței nr. 786 din 2 iulie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că obligă reclamantul la 343.150.148 lei (34.015,0148 lei noi). Respinge ca nefondat recursul intervenientei SC O.I. SRL. Obligă intimata SC P.L.R. SRL București la 500 lei noi către recurentul reclamant cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 octombrie 2005.