ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4641/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată în dosarul nr. 2977, la Tribunalul Sălaj, reclamantul S.O. în

contradictoriu cu pârâta SC P.L.R. SRL București a solicitat instanței

pronunțarea unei hotărâri prin care pârâta să fie obligată la plata sumei de

1.700.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, 30.000.000.000 lei daune

morale, precum și la plata unei rente lunare în sumă de 30.000.000 lei, cu

cheltuieli de judecată. Ulterior, reclamantul și-a extins acțiunea și față de

SC P.R. SRL București, solicitând admiterea acțiunii în contradictoriu și cu

această pârâtă.

În cauză, a formulat cerere de

intervenție în interesul reclamantului, SC O.I. SRL.

Prin sentința civilă nr. 2579 din 20

decembrie 2002 Tribunalul Sălaj, secția civilă, și-a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, iar recursul declarat de reclamant și

pârâți împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 311

din 20 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ.

Prin sentința civilă nr. 786 din 2

iulie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ a anulat ca insuficient timbrată acțiunea formulată de

reclamantul S.O. și l-a obligat pe reclamant să achite pârâtei SC P.L.R. SRL suma

de 811.739.080 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință

curtea de apel a reținut că, în raport de obiectul cererii introductive, s-a

stabilit în sarcina reclamantului o taxă judiciară de timbru în sumă de

341.645.000 lei, din care reclamantul a achitat doar taxa aferentă primului

capăt de cerere, respectiv suma de 44.150.000 lei;

S-a mai reținut și că reclamantul

prin reprezentant a arătat că înțelege să renunțe la judecarea acestui capăt de

cerere, dar nu a depus la dosar un act în acest sens, împrejurare în care s-a

considerat că oricum are prioritate excepția insuficientei timbrări și

constatându-se că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de completare a

timbrajului s-a procedat la anularea ca insuficient timbrată a cererii introductive;

Reclamantul a fost obligat la plata

cheltuielilor de judecată la solicitarea pârâtei, care a depus pentru dovedirea

acestor cheltuieli un număr de 5 facturi, precum și contractul de asistență

juridică.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs atât reclamantul, cât și intervenienta în interesul

reclamantului.

În recursul său, reclamantul critică

hotărârea pronunțată de curtea de apel în ce privește obligarea și la plata

sumei de 811.739.080 lei cheltuieli de judecată, sumă pe care o consideră

exagerată și nejustificată față de obiectul litigiului, respectiv acordarea

unor despăgubiri, cât și nedovedită potrivit legii. Totodată, susține că

instanța avea obligația să se pronunțe și asupra cererii de intervenție, ceea

ce nu a făcut. Astfel fiind, solicită admiterea recursului pe care l-a formulat

și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Intervenienta, în recursul său,

arată că greșit instanța de fond nu s-a pronunțat și asupra cererii sale de

intervenție, deși potrivit art. 55 C. proc. civ. intervenția se judecă odată cu

cererea principală și deși în considerentele hotărârii instanței de fond s-a

făcut mențiunea că în cauză a fost formulată o cerere de intervenție în

interesul reclamantului. În consecință, consideră că cele arătate constituie un

motiv de casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în

baza dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ.

Recursul reclamantului este fondat

și va fi admis numai în ce privește critica formulată asupra greșitei acordări

a cheltuielilor de judecată, la care a fost obligat către pârâta SC P.L.R. SRL

București, urmare anulării apelului său, ca insuficient timbrat.

Într-adevăr, din examinarea actelor

dosarului se constată că din totalul de 5 facturi, depuse în dovedirea

cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat și cheltuieli aferente,

numai factura din 20 noiembrie 2002, emisă pentru achitarea sumei de

340.150.148 lei menționează numărul dosarului cauzei în care s-a efectuat

apărarea, respectiv dosarul nr. 2977/2002, astfel încât se apreciază că numai

aceste cheltuieli de judecată sunt justificate și hotărârea instanței de apel

va fi modificată în acest sens, prin admiterea recursului reclamantului.

Cea de-a doua critică formulată de

recurentul-reclamant se referă la greșita nepronunțare a instanței asupra

cererii de intervenție, este o critică nefondată și întrucât coincide cu

singura critică formulată de intervenientă, va primi motivarea corespunzătoare,

valabilă deci și pentru recurentul-reclamant, în cadrul examinării recursului

intervenientei.

Recursul intervenientei este

nefondat.

Astfel, este adevărat că potrivit

dispozițiilor art. 55 C. proc. civ., intervenția se judecă odată cu cererea

principală, dar în măsura în care acțiunea reclamantului a fost anulată ca

insuficient timbrată, cererea intervenientei nu a mai putut fi examinată,

instanța putându-se pronunța asupra ei decât făcând această mențiune.

Cum omisiunea acestei mențiuni nu

este de esență și nu afectează în nici un fel soluția pronunțată de curtea de

apel, de anulare a apelului reclamantului (ca insuficient timbrat),

presupunându-se automat rămânerea fără obiect a cererii de intervenție în

interesul reclamantului, urmează a se reține că, în speță, nu sunt îndeplinite

cerințele art. 312 pct. 5 C. proc. civ., invocate de recurenta-intervenientă și

nu se justifică desființarea hotărârii pronunțate de curtea de apel și

trimiterea cauzei spre rejudecare, determinat de aspectul semnalat, mai sus

menționat.

În consecință, se va admite recursul

reclamantului S.O. și va fi modificată în parte sentința curții de apel, în

sensul obligării reclamantului la plata sumei de 343.150.148 lei vechi

(34.315,0148 lei noi) cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, către pârâta

SC P.L.R. SRL București.

Va fi respins ca nefondat recursul

intervenientei SC O.I. SRL, împotriva aceleiași sentințe.

În conformitate cu dispozițiile art.

274 C. proc. civ., intimata SC P.L.R. SRL București va fi obligată la plata

sumei de 5.000.000 lei vechi (500 lei noi) cheltuieli de judecată către

recurentul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul S.O., împotriva sentinței nr. 786 din 2 iulie 2003 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în

sensul că obligă reclamantul la 343.150.148 lei (34.015,0148 lei noi).

Respinge ca nefondat recursul

intervenientei SC O.I. SRL. Obligă intimata SC P.L.R. SRL București la 500 lei

noi către recurentul reclamant cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 12 octombrie 2005.