ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6218/2004

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei, constată următoarele:

Contestatorul R.S. a chemat în

judecată pe intimata RATC Constanța (fostă IJTL Constanța) solicitând ca, prin

sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea deciziei nr. 105 din 6

septembrie 1990, prin care i s-a desfăcut contractul de muncă începând cu 1

octombrie 1990, reintegrarea în muncă și plata despăgubirilor bănești.

Judecătoria Constanța, prin sentința

civilă nr. 4550 din 22 aprilie 1996, a respins contestația formulată de R.S. pentru

lipsa calității procesuale pasive, reținând că decizia de desfacere a

contractului de muncă a fost emisă de SC G.T. SA CONSTANȚA, intimata RATC

Constanța neavând calitate procesuală pasivă.

Tribunalul Constanța, prin decizia

nr. 861 din 24 iunie 1996, a admis apelul declarat de contestator împotriva

sentinței nr. 4550 din 22 aprilie 1996 a Judecătoriei Constanța pe care a

desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că

decizia de desfacere a contractului de muncă al contestatorului îi este

inopozabilă acestuia atâta timp cât contractul de muncă nu a încetat prin nici

una din modalitățile prevăzute de Codul Muncii iar din probele administrate nu

reiese că R.S. ar fi fost preluat de SC G.T. SA CONSTANȚA, care s-a înființat

abia la data de 1 ianuarie 1991.

Rejudecând cauza, Judecătoria

Constanța, prin 1847 din 18 februarie 1997, a respins contestația formulată de R.S.

ca nefondată cu motivarea că a fost înregistrată abia la data de 26 februarie

1996 iar contestatorul nu a mai lucrat din data de

1 septembrie 1990 și, mai mult, acesta a și fost pensionat

pentru invaliditate de muncă de gradul II, nemaiavând drept de muncă din data

de 1 noiembrie 1991.

Tribunalul Constanța, secția civilă,

prin decizia civilă nr. 1963 din 22 decembrie 1997, a admis apelul declarat de R.S.

împotriva sentinței civile nr. 1847 din 18 februarie 1997 pronunțată în

contradictoriu cu intimatele RATC Constanța și SC G.T. SA Constanța, pe care a

schimbat-o în parte în sensul că a admis contestația și, în consecință, a

obligat intimata RATC Constanța la plata către contestator la plata sumei de

25.554.690 lei, drepturi bănești reactualizate , aferente perioadei 1 august 1990–31

octombrie 1991 precum și la plata sumei de 1.288.125 lei, cheltuieli de

judecată. A respins ca nefondate celelalte capete de cerere privind anularea

deciziei nr. 105/1990 de desfacere a contractului de muncă, reintegrarea în muncă,

plata daunelor morale, rectificarea cărții de muncă și plata de daune din

gratificații și prime anuale și beneficiu nerealizat prin blocarea plecării

contestatorului în Canada.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia

civilă nr. 475 din 28 aprilie 1998 a respins ca nefondat recursul declarat de

contestatorul R.S. împotriva deciziei civile nr. 1963 din 22 decembrie 1997 și a

admis recursul declarat de intimata RATC Constanța împotriva aceleiași decizii

și, rejudecând apelul contestatorului, a schimbat în tot sentința civilă nr. 1847

din 18 februarie 1997 a Judecătoriei Constanța, în sensul respingerii

contestației ca tardiv formulată.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia nr. 1107 din 20 septembrie 1999, a admis cererea de revizuire

întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., formulată de R.S. împotriva

deciziei nr. 475 din 28 aprilie 1998 a Curții de Apel Constanța, pe care a desființat-o

și a fixat termen pentru judecarea recursului.

Prin decizia nr. 1494 din 7

decembrie 1999, Curtea de Apel Constanța a admis recursurile declarate de

contestatorul R.S. și de intimata RATC Constanța împotriva deciziei nr. 1963

din 22 decembrie 1997 a Tribunalului Constanța pe care a casat-o și a trimis

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru completarea probelor în vederea

stabilirii perioadei cât recurentul a fost salariatul RATC Constanța și

drepturile bănești reactualizate ce i se cuvin.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul

Constanța sub nr. 4312/2001 și, urmare a încheierii nr. 296 din 30 ianuarie

2002 a Curții Supreme de Justiție prin care s-a admis cererea de strămutare

formulată de R.S., dosarul a fost scos de pe rol, prin încheierea din 1

februarie 2002, și trimis Tribunalului Călărași, unde s-a format dosarul nr. 911/2002.

Tribunalul Călărași, prin încheierea

din 26 aprilie 2002 (fila 99 din dosarul nr. 911/2002), a constatat că faza

procesuală a cauzei este recursul, astfel cum, a susținut contestatorul R.S.,

în mod constant, la termenele din 5 aprilie 2002 și 26 aprilie 2002 (fila 83 și

99 din dosarul nr. 911/2002). Prin decizia nr. 618 R din 17 decembrie 2002,

irevocabilă, a dispus, în temeiul art. 164 C. proc. civ., conexarea dosarului

nr. 912/2002, privind pe recurentul R.S. și intimatele RATC Constanța și SC G.T.

SA Constanța, la dosarul nr. 911/2002; a respins excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantului R.S. și a admis recursul declarat de

reclamantul R.S. împotriva sentinței civile nr. 1847 din 18 februarie 1997 a

Judecătoriei Constanța pe care a modificat-o în sensul că a admis în parte

acțiunea formulată de R.S. împotriva intimatelor RATC Constanța și SC G.T. SA

Constanța. A obligat intimata RATC Constanța la plata către R.S. a sumelor de 118.421.775

lei daune materiale, de 50.000.000 lei daune morale, și, respectiv, de

142.200.000 lei contravaloare abonamente. A respins celelalte cereri. A respins

cererea formulată împotriva SC G.T. SA din Constanța. A obligat intimata RATC Constanța

la plata către R.S. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 42.656.053 lei.

S-a reținut că cererea în plata daunelor morale este fondată întrucât intimata i-a

opus contestatorului măsura desfacerii contractului de muncă prin decizia nr. 105/1990

și a refuzat în mod constant primirea lui la locul de muncă; că R.S. nu a

primit nici un fel de venituri, nu a beneficiat de nici un ajutor de-a lungul

întregii perioade iar această stare conflictuală asociată cu lipsurile

materiale au influențat negativ personalitatea reclamantului, ce a cunoscut

stări depresive, cu exteriorizări evidențiate, moralul acestuia având de

suferit. Referitor la celelalte cereri pe care instanța le-a apreciat ca

nefondate a reținut că măsura desfacerii contractului de muncă a fost analizată

și în alt cadru și s-a stabilit că aceasta este ineficientă și inopozabilă

reclamantului, fiind emisă de SC G.T. SA Constanța la momentul când această

societate nici nu era înființată, că cererea de rectificare a înregistrării

măsurii de desfacere a contractului de muncă în carnetul de muncă a rămas fără

obiect întrucât există la dosar acte din care rezultă că rectificarea s-a făcut

(dispoziția nr. 17 din 18 ianuarie 2002 emisă de RATC Constanța și copia

filelor 32-35 din carnetul de muncă) și că cererile pentru plata

gratificațiilor, primelor și beneficiului nerealizat prin imposibilitatea

plecării în Canada nu au fost dovedite.

Ulterior, R.S. a formulat cerere de revizuire,

întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. a deciziei

civile nr. 618 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Călărași pronunțată în

dosarul nr. 911/2002 și a solicitat anularea ei, susținând că este potrivnică

deciziei nr. 861 din 24 iunie 1996 a Tribunalului Constanța, pronunțată în

dosarul nr. 1612/1996. Revizuentul a motivat că în decizia atacată cu

revizuirea s-a reținut că a avut calitatea de angajat al RATC Constanța doar

până la data de 1 noiembrie 1991 în timp ce prin decizia nr. 861 din 24 iunie

1996 s-a reținut că este încă angajatul RATC Constanța (fost IJTL Constanța).

Revizuentul a mai susținut că decizia nr. 618 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului

Călărași „este potrivnică și cu decizia nr. 521 din 16 februarie 2000 a

Tribunalului Constanța în dosarul nr. 9845/1999, modificată în parte prin

decizia civilă nr. 1248 din 11 aprilie 2000 a Tribunalului Constanța în dosarul

nr. 1541/2000, prin acestea dispunându-se anularea poziției 55 din carnetul de

muncă referitoare la desfacerea contractului de muncă cu art. 130 lit. i) C.

muncii”.

Cererea de revizuire nu este

fondată.

Potrivit art. 322 pct. 7

C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel

sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice date de

instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Rațiunea reglementării

acestui motiv de revizuire este necesitatea de a înlătura încălcarea principiului

autorității lucrului judecat, în cazul în care instanțele au dat soluții

contrare în dosare diferite având însă același obiect, aceeași cauză și

aceleași părți.

Totodată, din textul

citat rezultă că pentru hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe de

recurs legiuitorul a impus o condiție specială în sensul că atari hotărâri pot

forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul

cauzei.

O instanță de recurs

evocă fondul atunci când ea reapreciază dovezile administrate în cauză de

instanțele ierarhic inferioare, precum și temeiurile de drept incidente,

schimbând deci situația de fapt stabilită de instanțele ale căror hotărâri au

fost casate, pronunțând o soluție proprie și diferită de cele date anterior în

aceeași cauză.

În categoria hotărârilor

care evocă fondul intră toate hotărârile prin care tribunalele și curțile de

apel rejudecă fondul după casare. Prin urmare, nu au acest caracter și nu pot

fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a

respins recursul sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere, după cum nu

evocă fondul deciziile instanțelor de recurs care, admițând recursul, mențin

una dintre hotărârile date în cauză de instanțele de fond sau de apel.

În speță, din expunerea rezumativă a lucrărilor,

se constată că decizia

nr.

618 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Călărași

despre care se susține că ar fi potrivnică deciziei

nr. 861 din 24 iunie

1996 a Tribunalului Constanța,

a fost pronunțată în

aceeași cauză și pe parcursul unor cicluri procesuale, determinate doar de

căile de atac exercitate de părți

așa

încât, condițiile impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite.

Decizia nr.

618 din 17 decembrie 2002 a

Tribunalului Călărași nu este potrivnică nici deciziei nr. 521 din 16 februarie

2000 a Tribunalului Constanța, prin care s-a dispus anularea poziției 55 din

carnetul de muncă referitoare la desfacerea contractului de muncă cu art. 130

lit. i) C. muncii întrucât, prin considerentele deciziei atacate cu revizuire instanța

nu face decât să constate că cererea de rectificare a cărții de muncă a rămas

fără obiect dat fiind dispozitivul deciziei nr. 521 din 16 februarie 2000 a

Tribunalului Constanța, căruia intimata RATC Constanța s-a conformat, prin

emiterea deciziei nr. 17 din 18 ianuarie 2002.

Așa fiind, având în vedere temeiurile

mai înainte arătate, cererea de revizuire este nefondată și urmează a fi

respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată cererea de

revizuire formulată de R.S. împotriva deciziei nr. 618 din 17 decembrie 2002 a

Tribunalului Călărași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică

astăzi, 10 noiembrie 2004.