ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6527/2005

Asupra recursului civil de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

G.E. și U.E. au formulat contestație

împotriva dispoziției nr. 2472 din 8 decembrie 2002 a Primarului municipiului

Timișoara referitoare la notificarea depusă în temeiul Legii nr. 10/2001 prin

care au solicitat restituirea apartamentelor nr. 1, 3, 6, 7, 11 și 12 situate

în Timișoara, , înscrise în C.F. colectivă 29520/Timișoara nr. topo 17176 și

C.F. individual nr. 29521/Timișoara.

Tribunalul Timiș, prin sentința

civilă nr. 504 din 26 aprilie 2004 a admis în parte contestația, a anulat

dispoziția atacată și a obligat Primarul municipiului Timișoara să analizeze în

fond notificarea formulată de G.E. și să emită o nouă dispoziție sau deciziei

motivată potrivit aceleiași proceduri administrative prevăzute de Legea nr.

10/2001.

S-a reținut că în mod greșit a fost

respinsă notificarea petentei G.E. cu motivarea că nu a făcut dovada calității

de moștenitor și a dreptului de proprietate. La dosar au fost depuse actele de

stare civilă ce atestă calitatea de persoană îndreptățită, precum și acte care

atestă calitatea fostelor proprietare tabulare.

Cu privire la contestatoarea U.E. instanța

a reținut că aceasta nu a depus notificarea în termenul stabilit de art. 21 din

Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost prelungit.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel contestatoarea U.E. și pârâtul Primarul municipiului Timișoara.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia civilă nr. 1957 din 22 septembrie 2004 a respins ambele apeluri.

Hotărârea instanței de apel a fost

atacată cu recurs de Primarul municipiului Timișoara și Consiliul Local al

municipiului Timișoara, invocându-se motivele de casare prevăzute de art. 304

pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Se susține în esență că instanța nu

a apreciat corect probatoriul aflat la dosarul cauzei, reclamanta G.E. nu a

făcut dovada calității de persoană îndreptățită și a dreptului de proprietate

invocat, necompletând dosarul administrativ în termenul prevăzut de lege (1

iulie 2003) care este un termen de decădere și nu de recomandare.

Recursul se privește ca nefondat.

În baza Legii nr. 112/1995 Comisia

județeană de aplicare a acestei legi a emis hotărârea prin care s-a restituit

în natură celor două petente apartamentul nr. 4 din imobilul în discuție,

situație ce a fost corect reținută de instanța de fond. Această hotărâre a fost

dată în constatarea calității reclamantelor de moștenitoare a fostei

proprietare tabulare și era opozabilă pârâtului și în consecință suficientă

pentru a face dovada calității de persoană îndreptățită.

Nici motivul de recurs privind

caracterul termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 nu a fost

greșit calificat de instanță, respectiv de cea de apel, ca fiind de recomandare

și nu de decădere.

Numai termenul pentru depunerea

notificării (art. 21 din Legea nr. 10/2001) este un termen de decădere, corect

caracterizat de instanțe.

În consecință, actele doveditoare a

calității de persoană îndreptățită pot fi depuse și în fața instanței, adică în

faza judiciară.

Față de cele arătate motivele de

casare invocate un sunt fondate, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâții Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primarul

Municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 1957 din 22 septembrie 2004

a Curții de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 8 septembrie 2005.