ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6527/2005

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: G.E. și U.E. au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 2472 din 8 decembrie 2002 a Primarului municipiului Timișoara referitoare la notificarea depusă în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care au solicitat restituirea apartamentelor nr. 1, 3, 6, 7, 11 și 12 situate în Timișoara, , înscrise în C.F. colectivă 29520/Timișoara nr. topo 17176 și C.F. individual nr. 29521/Timișoara. Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 504 din 26 aprilie 2004 a admis în parte contestația, a anulat dispoziția atacată și a obligat Primarul municipiului Timișoara să analizeze în fond notificarea formulată de G.E. și să emită o nouă dispoziție sau deciziei motivată potrivit aceleiași proceduri administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001.

S-a reținut că în mod greșit a fost respinsă notificarea petentei G.E. cu motivarea că nu a făcut dovada calității de moștenitor și a dreptului de proprietate. La dosar au fost depuse actele de stare civilă ce atestă calitatea de persoană îndreptățită, precum și acte care atestă calitatea fostelor proprietare tabulare. Cu privire la contestatoarea U.E. instanța a reținut că aceasta nu a depus notificarea în termenul stabilit de art. 21 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost prelungit. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel contestatoarea U.E. și pârâtul Primarul municipiului Timișoara. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 1957 din 22 septembrie 2004 a respins ambele apeluri.

Hotărârea instanței de apel a fost atacată cu recurs de Primarul municipiului Timișoara și Consiliul Local al municipiului Timișoara, invocându-se motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Se susține în esență că instanța nu a apreciat corect probatoriul aflat la dosarul cauzei, reclamanta G.E. nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și a dreptului de proprietate invocat, necompletând dosarul administrativ în termenul prevăzut de lege (1 iulie 2003) care este un termen de decădere și nu de recomandare. Recursul se privește ca nefondat. În baza Legii nr. 112/1995 Comisia județeană de aplicare a acestei legi a emis hotărârea prin care s-a restituit în natură celor două petente apartamentul nr. 4 din imobilul în discuție, situație ce a fost corect reținută de instanța de fond.

Această hotărâre a fost dată în constatarea calității reclamantelor de moștenitoare a fostei proprietare tabulare și era opozabilă pârâtului și în consecință suficientă pentru a face dovada calității de persoană îndreptățită. Nici motivul de recurs privind caracterul termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 nu a fost greșit calificat de instanță, respectiv de cea de apel, ca fiind de recomandare și nu de decădere. Numai termenul pentru depunerea notificării (art. 21 din Legea nr. 10/2001) este un termen de decădere, corect caracterizat de instanțe. În consecință, actele doveditoare a calității de persoană îndreptățită pot fi depuse și în fața instanței, adică în faza judiciară. Față de cele arătate motivele de casare invocate un sunt fondate, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 1957 din 22 septembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 septembrie 2005.