ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1881/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1636 din 6

decembrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe

inculpatul V.V., la 9 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) și art. 176 lit.

d) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Totodată, a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a

arestării preventive, de la 19 martie 2005, la zi.

S-a constatat că partea vătămată A.M.C.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-au reținut, în esență,

următoarele:

La data de 14 martie 2005,

inculpatul, fiind amenințat de mai multe persoane cărora le datora bani, a

hotărât să procure banii necesari achitării datoriilor prin jefuirea unui

taximetrist.

În acest sens, s-a deplasat la

stația Gorjului, de unde a luat un taximetru condus de partea vătămată A.M.C.,

cerându-i acesteia să-l conducă în comuna Bragadiru. După ce au intrat pe o

stradă mai puțin circulată, a cerut șoferului să încetinească aplicându-i mai

multe lovituri cu cuțitul în zona toracică, punându-i viața în primejdie.

În timp ce partea vătămată a reușit

să fugă, inculpatul a încercat să pună în mișcare autoturismul, însă,

nereușind, l-a părăsit, după care, a abandonat pe o stradă, cuțitul și borseta

pe care o sustrăsese.

Curtea de Apel București, secția II-a

penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 6/ A din 10

ianuarie 2006, a respins apelul inculpatului.

Totodată, a menținut starea de arest

și a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive,

de la 19 martie 2005, la zi.

Prin recursul declarat, inculpatul a

solicitat, în principal, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar, în subsidiar, schimbarea

încadrării juridice dată faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174 – art. 175 lit. a) și i) C. pen. și art. 176 lit. d) C.

pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen. și

reducerea pedepsei aplicate.

Recursul inculpatului nu este

fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, fapta și vinovăția

inculpatului și au dat faptei o încadrare juridică corespunzătoare

dispozițiilor legale.

Din coroborarea declarațiilor

inculpatului, date în cursul urmăririi penale, cu cele ale părții vătămate A.M.C.,

ale martorilor V.G., M.B.A., date la urmărirea penală și menținute în cursul

cercetării judecătorești, rezultă, în mod cert, că, în ziua comiterii faptei,

inculpatul, aflând de la colegii săi de cameră că a fost căutat de niște

persoane pentru restituirea unui împrumut, a luat hotărârea de a face rost de

bani, scop în care s-a înarmat cu un cuțit, și s-a deplasat cu un taximetru

către comuna Bragadiru, unde l-a înjunghiat pe șoferul taximetrului.

Nu este fondată nici critica

referitoare la încadrarea juridică dată faptei.

Din probele dosarului, examinate mai

sus, rezultă, în mod cert, că inculpatul a agresat victima cu cuțitul, lovind-o

într-o zonă vitală (torace), pentru a o deposeda de banii sau bunurile avute

asupra ei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor

deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. a)

și i) C. pen. și art. 176 lit. d) C. pen., așa cum corect au reținut

instanțele.

În raport de gradul ridicat de

pericol social al faptei, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și

realizat tentativa de omor (pentru a săvârși o tâlhărie), nu se impune nici

reducerea pedepsei, care a fost just individualizată.

Nefiind nici alte temeiuri care pot

fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie

respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.V. împotriva deciziei penale nr. 6/ A din 10 ianuarie

2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata

reținerii și arestării preventive de la 19 martie 2005, la 23 martie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei), din

care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON

(1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 martie 2006.