ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2424/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1206 din 15 octombrie 2003 a Judecătoriei Curtea de Argeș a fost admisă acțiunea formulată de D.M. împotriva SC A. Domnești SA, dispunându-se obligarea acesteia de a lăsa reclamantei în deplină proprietate terenul în suprafață de 3.806 mp situat în comuna Mușetești la punctul „La răspântie”, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere în esență că terenul revendicat a aparținut autorilor reclamantei, căreia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate conform titlului nr. 108513 din 30 martie 2000 și procesului-verbal de punere în posesie nr. 599 din 10 aprilie 1998. Pentru că și pârâta a invocat același drept, conform certificatului de atestare seria MO 7 nr. 1065 din 14 mai 1996 s-a procedat la compararea celor două titluri, dându-se preferință primului titlu în discuție, avându-se în vedere și că printr-o hotărâre anterioară a fost respinsă acțiunea pârâtei pentru constatarea dreptului său de proprietate asupra aceluiași teren. Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 80 din 20 ianuarie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Împotriva acestei decizii, pârâta SC A. Domnești SA a declarat recursul de față, susținând că în mod greșit a fost nesocotit titlul său de atestare a dreptului de proprietate emis în anul 1996, deci anterior titlului din anul 2000 invocat de reclamantă, a cărei cerere având ca obiect anularea acestui titlu a fost respinsă. Se solicită respingerea acțiunii în revendicare ca inadmisibilă, fiind formulată împotriva unui proprietar. Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează: Este de necontestat în cauză că terenul în litigiu, ca și cel pe care se află cele două construcții, ce nu formează obiectul revendicării, a aparținut autorilor reclamantei. În această situație, în temeiul art. 24 din Legea nr. 18/1991, s-a emis pe numele reclamantei titlul de proprietate, invocat în aceasta în acțiunea de față, în temeiul căruia a solicitat obligarea pârâtei de a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 3806 mp.

Întrucât pârâta a invocat la rândul său un titlu de proprietate asupra aceluiași teren, instanțele au procedat corect la compararea celor două titluri având în vedere anterioritatea titlului de proprietate ce a aparținut autorilor reclamantei, pentru că dreptul acesteia este derivat, de reconstituire, fiind examinate astfel drepturile autorilor de la care provin cele două titluri aflate în conflict. Ca urmare a fost adoptată soluția cea mai rațională, de a se da câștig de cauză părții care a dobândit imobilul de la autorul al cărui drept este preferabil și aceasta, pentru că în adevăr autorii reclamantei au dobândit terenul prin act autentic de vânzare-cumpărare, înscris în registrul de publicitate, ceea ce conferă transferului juridic de proprietate o prezumție de legalitate.

S-a avut în vedere și că titlul de proprietate invocat de pârâta recurentă s-a întemeiat pe decizia nr. 23/1970 a fostului Consiliu Popular al comunei Mușetești, ce se referă la transferul dreptului de administrare directă și nu la cel de proprietate. De asemenea s-a reținut corect că titlul reclamantei este preferabil și pentru că acțiunea prin care pârâta a solicitat să se constate că este proprietara terenului în litigiu a fost respinsă prin sentința civilă nr. 486 din 28 februarie 1995 a Judecătoriei Curtea de Argeș, definitivă prin decizia nr. 2034 din 15 septembrie 1995 a Tribunalului Argeș.

Este adevărat că prin sentința civilă nr. 118 din 9 decembrie 2002 a Curții de Apel Pitești a fost respinsă acțiunea aceleiași reclamante D.M., prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 1365 din 14 mai 1996 emis de Ministerul Agriculturii în favoarea pârâtei, dar, așa cum rezultă fără echivoc din considerentele hotărârii, instanța nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, cererea fiind respinsă pentru lipsa procedurii prealabile prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990. Ca atare, cele hotărâte, nu sunt de natură a infirma sau pune la îndoială legalitatea titlului de proprietate exhibat de reclamantă, care pentru motivele arătate, a condus la admiterea acțiunii în revendicare.

Așa fiind, recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul SC A. Domnești SA împotriva deciziei civile nr. 80/A din 20 ianuarie 2004 a Curții de Apel Pitești. Obligă recurenta la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă D.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2005.