ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 841/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC A. SA Găiești, a chemat în judecată pe pârâta S.N. I.P. SA București, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 277.374 dolari S.U.A. cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin vânzarea unui vaccin, contra bronșitei infecțioase care nu și-a produs efectele. Tribunalul București, investit prin declinarea competenței de către Tribunalul Dâmbovița prin sentința comercială nr. 9167 din 1 noiembrie 2004 a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 205.089 dolari S.U.A. în lei la data plății, despăgubiri și la 116.417.059 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut în esență, că pârâta în calitate de producător și vânzător al vaccinului a livrat reclamantei 170.000 doze pentru imunizarea efectivelor de pui tineret, iar urmare a administrării acestuia 57.526 capete de pui au decedat, întrucât producătorul nu a întocmit corect cumpărătorul, asupra modului de administrare iar pe de altă parte, ruperea lanțului frigorific și administrarea de către alte persoane decât cadre medicale pot fi cauza ineficienței. Apelurile declarate de părți, au fost respinse, prin decizia comercială nr. 358 din 25 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București.

Instanța de apel a considerat culpa comună în desfășurarea raporturilor dintre vânzător și cumpărător; primul, prin emiterea instrucțiunilor de folosire neconforme instrucțiunilor organului de stat care supraveghează această activitate; iar al doilea, prin întreruperea lanțului frigorific atât la transport cât și la depozitare dar și prin administrare de către alte persoane decât medicul veterinar a vaccinului. Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. Recurenta susține că hotărârea pronunțată cu cuprinde motivele pe care se sprijină, argumentele privind dovedirea raportului de cauzalitate fiind susținute de așa zisa recunoaștere a culpei vânzătorului, este lipsită de temei legal, singura faptă a cumpărătorului fiind de natură a distruge vaccinul, prin ruperea lanțului frigorific.

Lipsa mențiunii din prospectul însoțitor a triplei vaccinări nu era necesară întrucât documentația de omologare avea în vedere aspecte generale; prospectul prevedea administrarea pentru o categorie de vârstă, cu o anumită diluție și păstrarea în anumite condiții de temperatură, prevederi nerespectate de cumpărător. În subsidiar recurenta a susținut acordarea cel mult a prejudiciului efectiv suferit. Motivul de recurs încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. nu a mai fost susținut pe considerentul aplicării imediate a noilor norme procedurale. Recursul este fondat și va fi admis, pentru considerentele ce se vor expune: Prin contractul din 11 iunie 1999 părțile au convenit la vânzarea cumpărarea produselor biologice și medicamentoase, cu livrare franco depozit vânzător (pct. I și II din contract), ambalate și însoțite de instrucțiuni de folosire, cu obligație cumpărătorului de a respecta condițiile de păstrare pentru menținerea calității produselor.

Modul de administrare era inclus în instrucțiunile de folosire și cuprinde dozajul, diluția, vârsta puilor de găină la care se administrează dar și contraindicațiile și modul de conservare. Susținerea potrivit căreia culpa pârâtei consta în instrucțiunile de folosire greșit comunicate nu este dovedită. În condițiile în care Comisia de avizare a produselor de uz veterinar recomanda între 1 și 3 vaccinări, iar instrucțiunile emise de pârâtă stabileau cu exactitate administrarea vaccinului la puii sănătoși cu vârstă de 2 – 3 săptămâni, cu diluția în apă rece neclorinată, cu recomandările adaosului de lapte praf, însetării timp de două ore înainte de vaccin și interdicția administrării altor medicamente timp de 72 ore (48 înainte și 24 după vaccinare), raportul cauzal, în privința culpei pârâtei nu a fost dovedit.

De altfel raportul de expertiză tehnică susține culpa reclamantei care a administrat vaccinul puilor de găină cu vârstă mai mică de 14 zile, gradul de anticorpi materni la acea vârstă fiind mai ridicat, nu a realizat o diluație corespunzătoare și un dozaj complet și a întrerupt lanțul frigorific, prin transportul și depozitarea în alte condiții decât cele prevăzute pentru conservare. Pe de altă parte, rezultatul obținut în alte 7 unități și centre avicole din care s-a obținut un raport de credibilitate de 97,5 % în condițiile administrării vaccinului conform instrucțiunilor de către un medic veterinar, nu pot explica o culpă a pârâtei în raportul născut între părți. Interpretând greșit raportul cauzal în producerea prejudiciului reclamantei; instanțele de fond au pronunțat soluții netemeinice.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat împotriva deciziei nr. 358 din 25 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, pe care o va modifica în parte în sensul admiterii apelului pârâtei declarat împotriva sentinței nr. 9167 din 1 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București schimbării în tot a sentinței și respingerii acțiunii. În privința cererii de întoarcere a executării, față de dispozițiile art. 404 2 C. proc. civ., instanța judecătorească ce a desființat titlul va dispune prin aceeași hotărâre și asupra restabilirii situației anterioare executării. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite cererea de întoarcere a executării, repunând părțile în situația anterioară acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta S.N. I.P. SA București, împotriva deciziei nr. 358 din 25 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția comercială. Admite apelul pârâtei declarat împotriva sentinței comerciale nr. 9167 din 1 iulie 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o schimbă în tot și pe fond respinge acțiunea. Admite cererea de întoarcere a executării sentinței comerciale nr. 9167 din 1 iulie 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2006.