ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 841/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC A. SA Găiești, a

chemat în judecată pe pârâta S.N. I.P. SA București, solicitând obligarea

acesteia la plata sumei de 277.374 dolari S.U.A. cu titlul de despăgubiri

pentru prejudiciul cauzat prin vânzarea unui vaccin, contra bronșitei

infecțioase care nu și-a produs efectele.

Tribunalul București, investit prin

declinarea competenței de către Tribunalul Dâmbovița prin sentința comercială nr.

9167 din 1 noiembrie 2004 a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtă la

plata sumei de 205.089 dolari S.U.A. în lei la data plății, despăgubiri și la

116.417.059 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut în

esență, că pârâta în calitate de producător și vânzător al vaccinului a livrat

reclamantei 170.000 doze pentru imunizarea efectivelor de pui tineret, iar

urmare a administrării acestuia 57.526 capete de pui au decedat, întrucât

producătorul nu a întocmit corect cumpărătorul, asupra modului de administrare

iar pe de altă parte, ruperea lanțului frigorific și administrarea de către

alte persoane decât cadre medicale pot fi cauza ineficienței.

Apelurile declarate de părți, au

fost respinse, prin decizia comercială nr. 358 din 25 aprilie 2005, pronunțată

de Curtea de Apel București.

Instanța de apel a considerat culpa

comună în desfășurarea raporturilor dintre vânzător și cumpărător; primul, prin

emiterea instrucțiunilor de folosire neconforme instrucțiunilor organului de

stat care supraveghează această activitate; iar al doilea, prin întreruperea

lanțului frigorific atât la transport cât și la depozitare dar și prin

administrare de către alte persoane decât medicul veterinar a vaccinului.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7,

9 și 10 C. proc. civ.

Recurenta susține că hotărârea

pronunțată cu cuprinde motivele pe care se sprijină, argumentele privind

dovedirea raportului de cauzalitate fiind susținute de așa zisa recunoaștere a

culpei vânzătorului, este lipsită de temei legal, singura faptă a

cumpărătorului fiind de natură a distruge vaccinul, prin ruperea lanțului

frigorific.

Lipsa mențiunii din prospectul

însoțitor a triplei vaccinări nu era necesară întrucât documentația de

omologare avea în vedere aspecte generale; prospectul prevedea administrarea

pentru o categorie de vârstă, cu o anumită diluție și păstrarea în anumite

condiții de temperatură, prevederi nerespectate de cumpărător.

În subsidiar recurenta a susținut

acordarea cel mult a prejudiciului efectiv suferit.

Motivul de recurs încadrat în

dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. nu a mai fost susținut pe

considerentul aplicării imediate a noilor norme procedurale.

Recursul este fondat și va fi admis,

pentru considerentele ce se vor expune:

Prin contractul din 11 iunie 1999

părțile au convenit la vânzarea cumpărarea produselor biologice și

medicamentoase, cu livrare franco depozit vânzător (pct. I și II din contract),

ambalate și însoțite de instrucțiuni de folosire, cu obligație cumpărătorului

de a respecta condițiile de păstrare pentru menținerea calității produselor.

Modul de administrare era inclus în

instrucțiunile de folosire și cuprinde dozajul, diluția, vârsta puilor de găină

la care se administrează dar și contraindicațiile și modul de conservare.

Susținerea potrivit căreia culpa

pârâtei consta în instrucțiunile de folosire greșit comunicate nu este

dovedită.

În condițiile în care Comisia de

avizare a produselor de uz veterinar recomanda între 1 și 3 vaccinări, iar

instrucțiunile emise de pârâtă stabileau cu exactitate administrarea vaccinului

la puii sănătoși cu vârstă de 2 – 3 săptămâni, cu diluția în apă rece

neclorinată, cu recomandările adaosului de lapte praf, însetării timp de două

ore înainte de vaccin și interdicția administrării altor medicamente timp de 72

ore (48 înainte și 24 după vaccinare), raportul cauzal, în privința culpei

pârâtei nu a fost dovedit.

De altfel raportul de expertiză

tehnică susține culpa reclamantei care a administrat vaccinul puilor de găină

cu vârstă mai mică de 14 zile, gradul de anticorpi materni la acea vârstă fiind

mai ridicat, nu a realizat o diluație corespunzătoare și un dozaj complet și a

întrerupt lanțul frigorific, prin transportul și depozitarea în alte condiții

decât cele prevăzute pentru conservare.

Pe de altă parte, rezultatul obținut

în alte 7 unități și centre avicole din care s-a obținut un raport de

credibilitate de 97,5 % în condițiile administrării vaccinului conform

instrucțiunilor de către un medic veterinar, nu pot explica o culpă a pârâtei

în raportul născut între părți.

Interpretând greșit raportul cauzal

în producerea prejudiciului reclamantei; instanțele de fond au pronunțat

soluții netemeinice.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul

declarat împotriva deciziei nr. 358 din 25 aprilie 2005, pronunțată de Curtea

de Apel București, pe care o va modifica în parte în sensul admiterii apelului

pârâtei declarat împotriva sentinței nr. 9167 din 1 iunie 2004, pronunțată de

Tribunalul București schimbării în tot a sentinței și respingerii acțiunii.

În privința cererii de întoarcere a

executării, față de dispozițiile art. 404

2

C. proc. civ., instanța

judecătorească ce a desființat titlul va dispune prin aceeași hotărâre și

asupra restabilirii situației anterioare executării.

Astfel, Înalta Curte de Casație și

Justiție va admite cererea de întoarcere a executării, repunând părțile în

situația anterioară acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

S.N. I.P. SA București, împotriva deciziei nr. 358 din 25 aprilie 2005 a Curții

de Apel București, secția comercială.

Admite apelul pârâtei declarat

împotriva sentinței comerciale nr. 9167 din 1 iulie 2004 a Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, pe care o schimbă în tot și pe fond

respinge acțiunea.

Admite cererea de întoarcere a

executării sentinței comerciale nr. 9167 din 1 iulie 2004 a Tribunalului

București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 februarie 2006.