ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 710/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la

Tribunalul Brașov sub nr. 1766 din 18 aprilie 2002, A.V.A.S. (A.P.A.P.S.) a

solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Brașov, P.N., P.G.K.J.,

P.G. și I.P., să se constate nulitatea absolută a art. 3 din Dispoziția nr. 1639

din 13 noiembrie 2001 a Primarului municipiului Brașov, emisă în temeiul Legii

nr. 10/2001 prin care s-a dispus acordarea de acțiuni la societățile comerciale

tranzacționate pe piața de capital, persoanelor îndreptățite, pentru imobilul

din Brașov compus din clădire și teren în suprafață de 525,96 mp.

Reclamanta a susținut în esență că

dispoziția cuprinsă în art. 3 din dispoziția nr. 1639/2001 a Primarului municipiului

Brașov prin care s-a hotărât ca în termen de 60 de zile de la primire,

solicitanții (persoanele îndreptățite) să ceară A.P.A.P.S. negocierea măsurilor

reparatorii prin echivalent, este lovită de nulitate absolută pentru că nu au

fost respectate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege pentru valabilitate,

lipsind avizul Ministerului Finanțelor Publice de atestare a condițiilor

legale.

Reclamanta și-a întemeiat acțiunea

în constatarea nulității absolute pe dispozițiile art. 948 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 563 din 22

noiembrie 2002 Tribunalul Brașov, secția civilă, a respins excepția lipsei

calității procesuale active și totodată a respins ca nefondată acțiunea în

constatarea nulității actului atacat.

Hotărârea primei instanțe a fost

schimbată în parte de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, care prin decizia

civilă nr. 62 din 26 ianuarie 2003, a admis apelul reclamantei și a constatat

nulitatea absolută a art. 3 din dispoziția nr. 1639/2001 emisă de Primarul municipiului

Brașov.

Împotriva deciziei menționate au

declarat recurs în termenul și respectarea cerințelor procedurale, pârâții P.N.,

P.K.J., P.G. și I.P., care invocând lipsa de temei legal și aplicarea greșită a

legii au susținut în esență că lipsa avizului Ministerului Finanțelor Publice

pentru negocierea cu A.P.A.P.S. a acțiunilor acordate nu este sancționată cu

nulitatea absolută.

Instanța de recurs din oficiu, a pus

în discuția părților raportul dintre natura acțiunii și competența materială a

instanțelor în soluționarea litigiului.

Din conținutul cererii de chemare în

judecată și potrivit precizărilor făcute de reclamanta A.P.A.P.S. în cuprinsul

ei cu privire la obiect și la motivele de fapt și de drept pe care se

întemeiază, acțiunea de față se constituie, cum de altfel a și fost corect

calificată de instanțele de fond și apel, într-o acțiune de drept comun în

constatarea nulității absolute a actului juridic pentru neîndeplinirea

condițiilor esențiale de validitate.

Așa fiind, competența materială în

soluționarea acțiunii revenea în primă instanță judecătoriei potrivit art. 1 C.

proc. civ., neavând nici o relevanță faptul că dispoziția atacată a fost

emisăîn aplicarea Legii nr. 10/2001, câtă vreme potrivit procedurii din legea

specială reclamantul nu avea deschisă calea unei contestații la tribunal.

Așa fiind, recursul se va admite cu

consecința casării hotărârilor atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare

la judecătoria competentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de pârâții P.N.,

P.K.J., P.G. și I.P., împotriva deciziei civile nr. 62/Ap din 26 iunie 2003 a

Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Casează decizia recurată, precum și

sentința civilă nr. 563/S din 22 noiembrie 2002 a Tribunalului Brașov, secția civilă,

și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Brașov, ca instanță

de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 2 februarie 2005.