ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5948/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5948/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 28
noiembrie 2003 pe rolul Judecătoriei Reșița, reclamanții I.E.M. și I.I. au
chemat în judecată pe pârâtul T.P.G. solicitând instanței să dispună anularea
contractului autentic de vânzare cumpărare prin care la 21 februarie 2002 s-a
consemnat vânzarea de către ei a 5/6 din apartamentul proprietatea lor de două
camere și dependințe către pârât, cu revenirea la situația anterioară de carte
funciară.
Judecătoria Reșița, după
administrarea probei cu înscrisuri și declarații de martori, a admis acțiunea,
a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, luând act
de renunțarea din partea reclamanților la capătul al doilea de cerere.
S-a motivat soluția adoptată prin existența cauzei
imorale, dedusă din raporturile anterioare dintre părți, ce decurgeau dintr-un
contract de împrumut cu dobândă oneroasă și de starea de nevoie în care se
găsea familia reclamantă, care nu a avut intenția de a vinde cota nefirească de
5/6, ci au fost constrânși de achitarea împrumutului cămătăresc, care purta o
dobândă inclusă de circa 8% pe lună în valută.
Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentințe a
fost respins de Curtea de apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 1919/2004. A
reținut instanța de apel, cu ample referiri la interpretarea probelor, mai ales
a depozițiilor martorilor, că în cauză nu a fost respectată condiția liceității
și moralității cauzei, în sensul art. 948 și art. 966 C. civ. Lipsa cauzei sau
nelegalitatea acesteia poate fi dovedită cu orice mijloc de probă, inclusiv cu
martori, chiar dacă actul juridic dedus judecății fusese încheiat în formă
autentică.
Împotriva acestei decizii în termen legal pârâtul a
declarat recurs, prin care s-a invocat incidența motivelor de casare prevăzute
de art. 304 pct. 8-10 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, se
susține în esență că din probele administrate a rezultat fără dubiu acordul
părților de a radia ipoteca ce greva apartamentul în discuție, în vederea
înstrăinării către un terț, din prețul obținut urmând a fi satisfăcută și
creanța sa, în calitate de împrumutător. S-a mai susținut că el dealtfel nu i-a
deranjat pe reclamanți, care au continuat să locuiască în apartament.
Prin întâmpinare, intimații reclamanți au solicitat
respingerea recursului și obligarea recurentului la cheltuieli de judecată.
Recursul nu este fondat, motiv pentru care, conform
art. 312 C. proc. civ., va fi respins, având în vedere următoarele
considerente.
Dând dovadă de rol activ, ambele instanțe au încercat
să deslușească adevăratele raporturi juridice dintre părțile litigante.
Respectând dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., instanța de apel,
menținând sentința de fond, a constatat că sub aspectul contractului autentic
de vânzare-cumpărare încheiat între părți, acesta este nul, fiind lipsit de
cauza. In materia contractului de vânzare-cumpărare, cauza (scopul) este
obținerea bunului, în schimbul unui preț. Or, astfel cum rezultă din chiar
susținerile recurentului, acesta nu a intenționat să cumpere apartamentul
reclamanților, care au continuat să locuiască în el, iar corelativ, aceștia nu
au intenționat să-l vândă.
Eventualele considerații din motivarea hotărârilor,
privind validitatea sau nu a împrumutului intervenit între părți, exced,
într-adevăr, obiectului procesului, dar nu a fost determinant pentru soluția
constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare, astfel cum s-a arătat.
De aceea, recursul se va respinge ca nefondat,
întrucât nici unul dintre motivele invocate nu este întemeiat.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., recurentul va fi
obligat și la cheltuieli de judecată către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat
recursul
declarat de pârâtul T.P.G. împotriva deciziei nr. 1919 din 21 septembrie 2004 a
Curții de Apel Timișoara, secția civilă.
Obligă pe recurent către intimații I.E.M. și I.I. la
2 milioane lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iulie 2005.