ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4929/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 225 din 17

mai 2006 a Tribunalului Constanța, în baza art. 455 C. proc. pen., raportat la art.

453 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a

executării pedepsei închisorii formulată de petentul condamnat C.I.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat condamnatul să plătească 160 RON cheltuieli judiciare

statului, din care 40 RON onorariu avocat oficiu.

Împotriva acestei sentințe a

declarat, în termen legal, apel condamnatul, prin care a solicitat desființarea

sentinței primei instanțe și pe fond, admiterea cererii de întrerupere a

executării pedepsei, din motive familiale.

Prin decizia penală nr. 134/ P din

30 iunie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 2464/36/2006 (număr în

format vechi 568/P/2006), în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost

respins, ca nefondat, apelul penal declarat de condamnatul C.I. împotriva

sentinței penale nr. 225 din 17 mai 2006 a Tribunalului Constanța în dosarul

penal nr. 466/2006.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la 100 RON cheltuieli judiciare statului, din

care 40 RON onorariu avocat oficiu ce s-a avansat din fondul Ministerului

Justiției către Baroul de Avocați Constanța (av. I.M.).

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că instanța de fond a dispus efectuarea unui referat de anchetă

socială la locuința părinților săi și a constatat că familia condamnatului nu

se află într-o situație deosebită, care ar atrage consecințe grave datorită

lipsei petentului de la domiciliu.

Mai mult, prezența acestuia nu poate

contribui la îmbunătățirea condițiilor de viață a membrilor familiei sale.

Situația locativă a familiei

condamnatului a preexistat arestării sale, astfel încât, nu au fost întrunite

cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen., cu referire la art. 455 C. proc. pen.,

așa încât a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei, ca

nefondată, și pe cale de consecință, neconstatându-se nulități de natură a duce

la desființarea sentinței apelate, instanța de apel a respins, ca nefondat

apelul declarat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat condamnatul la cheltuieli judiciare statului în sumă de

100 RON, din care 40 RON onorariu avocat oficiu.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termenul legal, recurs condamnatul C.I., fără a arăta în scris

motivele.

Apărătorul recurentului condamnat,

în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei pronunțate în cauză și pe fond admiterea cererii condamnatului de

întrerupere a executării pedepsei, apreciind că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Concluziile procurorului, precum și

poziția recurentului condamnat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în

detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de

recurentul condamnat C.I. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu

motivele invocate, ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază

recursul condamnatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că în mod

judicios și motivat instanța de apel, însușindu-și argumentele primei instanțe

a considerat, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul C.I., nefiind

îndeplinite dispozițiile art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază că în cauză

s-a dat eficiență prevederilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la

aprecierea probelor, stabilindu-se situația familială a condamnatului din

concluziile anchetei sociale efectuată în cauză, rezultând că tatăl C.I. este

fără loc de muncă, bolnav, mama A.E. este suferindă de TBC și astmă bronșic,

nemaiputându-se deplasa singură, C.M. este necăsătorită, care muncește

ocazional la diferiți cetățeni din comună, întreținând familia, A.L., A.A. nu

urmează cursurile nici unei școli, C.N. este necăsătorită și are un minor, C.I.,

familia locuiește într-o singură cameră, care este aproape să se dărâme, fără

curent electric și alte utilități necesare, o altă sursă de venit putând fi

ajutorul social acordat conform Legii nr. 416/2001, dar din lipsa banilor nu

este plătit lunar.

Astfel, critica recurentului

condamnat nu poate fi avută în vedere, deoarece instanța de apel a considerat

corect că situația locativă familială a condamnatului este preexistentă

executării pedepsei și nu se circumscrie împrejurărilor speciale, care ar avea

consecințe grave pentru condamnat și care ar împiedica executarea pedepsei.

Mai mult durata maximă de 3 luni de

zile pentru care se poate acorda întreruperea executării pedepsei nu poate

asigura o ameliorare a situației familiale a condamnatului

În raport cu cele arătate, Înalta

Curte consideră că în cauză instanța de apel a făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor legale atunci când și-a însușit argumentele instanței de fond,

apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 455, raportat la art.

453 lit. c) C. proc. pen., nefiind incident cazul de casare invocat, respectiv art.

385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Așadar, în cauză instanța de apel a

pronunțat o soluție legală și temeinică sub toate aspectele, neconstatându-se

nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu,

potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.I. împotriva deciziei penale nr.

134/ P din 30 iunie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze

penale cu minori și de familie.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul condamnat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în

sumă de 40 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 134/ P din 30 iunie

2006 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori

și de familie.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30

august 2006.