ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3321/2006

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 145 din 7 februarie 2006, Tribunalul București, a respins, ca nefondată, cererea formulată de petentul A.I. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt întrunite dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen. Împotriva acestei soluții, în termen legal, a declarat apel condamnatul, care a susținut că, în mod greșit, i s-a respins cererea fără a se ține seama de situația dificilă în care se află familia sa. Prin decizia penală nr. 227/ A din 22 martie 2006, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat. În considerentele deciziei s-a reținut că cererea condamnatului este nefondată, deoarece situația precară a familiei este preexistentă condamnării sale și executării pedepsei în care se află la acest moment.

În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul, care a reiterat susținerile anterioare solicitând admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei pentru a-și ajuta familia aflată într-o situație materială precară. Critica formulată va fi examinată în raport de cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen., constatându-se că recursul este nefondat. Instanțele au pronunțat o soluție corectă, în concordanță atât cu actele cauzei cât și cu dispozițiile legale în materie. Este evident că familia petentului are o situație precară și această împrejurare este atestată și de referatul de anchetă socială întocmit în cauză. Dar, potrivit art. 453 lit. c) C. proc.

pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., această situație, nu constituie în sensul legii, o împrejurare specială care să conducă la întreruperea executării pedepsei, deoarece ea a fost preexistentă comiterii faptei și nu poate fi remediată de condamnat în perioada celor 3 luni cât s-ar putea întrerupe executarea pedepsei. Pentru aceste considerente, în mod justificat, instanțele au apreciat corect că în cauză nu sunt realizate cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., pentru întreruperea executării pedepsei. Pentru aceleași considerente, critica formulată nu este fondată și potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de condamnat se va respinge.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 227 din 22 martie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului, în sumă de 40 lei RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 mai 2006.