ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3321/2006

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 145 din 7

februarie 2006, Tribunalul București, a respins, ca nefondată, cererea

formulată de petentul A.I.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt întrunite dispozițiile art. 453

lit. c) C. proc. pen.

Împotriva acestei soluții, în termen

legal, a declarat apel condamnatul, care a susținut că, în mod greșit, i s-a

respins cererea fără a se ține seama de situația dificilă în care se află

familia sa.

Prin decizia penală nr. 227/ A din

22 martie 2006, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul

declarat de condamnat.

În considerentele deciziei s-a

reținut că cererea condamnatului este nefondată, deoarece situația precară a

familiei este preexistentă condamnării sale și executării pedepsei în care se află

la acest moment.

În termen legal, împotriva acestor

hotărâri a declarat recurs condamnatul, care a reiterat susținerile anterioare

solicitând admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei pentru a-și

ajuta familia aflată într-o situație materială precară.

Critica formulată va fi examinată în

raport de cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen., constatându-se că recursul este nefondat.

Instanțele au pronunțat o soluție

corectă, în concordanță atât cu actele cauzei cât și cu dispozițiile legale în

materie.

Este evident că familia petentului

are o situație precară și această împrejurare este atestată și de referatul de

anchetă socială întocmit în cauză.

Dar, potrivit art. 453 lit. c) C.

proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., această situație, nu constituie

în sensul legii, o împrejurare specială care să conducă la întreruperea

executării pedepsei, deoarece ea a fost preexistentă comiterii faptei și nu

poate fi remediată de condamnat în perioada celor 3 luni cât s-ar putea

întrerupe executarea pedepsei.

Pentru aceste considerente, în mod

justificat, instanțele au apreciat corect că în cauză nu sunt realizate

cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen.,

pentru întreruperea executării pedepsei.

Pentru aceleași considerente,

critica formulată nu este fondată și potrivit art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., recursul declarat de condamnat se va respinge.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.I. împotriva deciziei penale nr.

227 din 22 martie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei RON, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului, în

sumă de 40 lei RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 mai 2006.